55,062 matches
-
de cei care conduc de pe pămînt destinele lumii: Metafizica sforii e moartea prin spînzurare./ Amorul ei: uleiul de candelă flacăra mistică pîlpîitoare". Nici un moment însă tentația tematizării conversiunii nu dispare, textul poetic este pentru Marian Drăghici o neîncetată spunere a credinței poetului în puterea alchimică a texistenței. Poetul nu este, aici, decît cel înzestrat cu har a cărui datorie este să transmită ce vede - ca verb derivat al viziunii: "vai de poetul mai Ťdășteptť decît cartea sa", scrie undeva Marian Drăghici
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
manierism" al discursului din operele sale de tinerețe și, în special, punerea în valoare a unei "tematici a alternanței lumină/întuneric, zbor/cădere, tăcere/vorbărie". Tema căutării luminii paradisiace - constantă a biografiei spirituale a lui Eugčne Ionesco, inclusiv la nivelul credinței religioase, dar și motivație a tragismului aflat în spatele umorului, absurdului sau scepticismului ionescian (care îl apropie nu numai de Cioran, dar și de acel Homo religiosus al lui Mircea Eliade) - mi se pare a fi tușa definitivă a Portretului scriitorului
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
decembrie �89 au murit oameni. AU MURIT OAMENI! Dacă nu ar fi fost sînge, probabil că altfel puneam accentele. Cum se poate însă? De unde atîtea resurse pentru atîtea mîrșăvii? M-am retras, fără să abandonez, moral și spiritual, profesiunea și credința mea. E mult mai igienic. Spectacolul privit de la distanță este fabulos. M-am întrebat de ce am încasat atîta bătaie și înainte și după '89? Și atîta umilință? Și atîta dezamăgire? De ce mi-au fost uciși colegi, de ce mi-au fost
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
pusă la încercare, înfruntând prefăcută un mare succes...Sau pudoarea în fața unei șanse prea mari ce i se ivește pe neașteptate cuiva mimând modestia, faptul că așa ceva, el personal, nu ar merita... Lucidul fără scăpare. Căruia îi mai rămăsese doar credința, nu în viața de dincolo. Nu în biserica în sine. Ci în convenția liniștitoare însoțind stingerea vieții că așa trebuie să fie și că altfel nu e cu putință, neavând încotro... Un hiperinteligent trăind comod din ura publică... Les gens
Protocolul morții și beciul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12182_a_13507]
-
atunci plăcuta ocazie de a ne aminti că, indiferent dacă sîntem de partea lui Sainte-Beuve sau împotriva lui, imposibil să nu ne fi întrebat vreodată ce fel de om era autorul care, fără să fi făcut din asta profesiune de credință, a rămas sistematic în umbră. Discret, puțin misterios chiar. Cîți sînt cei care știu, iar dintre ei cîți se mai gîndesc că Cehov a trăit doar patruzeci și patru de ani, că a fost medic, că și-a iubit profesiunea
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
rugăciunile. În încăperea aceea sfîntă se afla o Evanghelie pe un pupitru, iar un perete întreg era acoperit cu icoane în fața cărora zi și noapte ardeau candele în pahare de sticlă colorată. În mod curios, în cazul lui Pavel Egorovici, credința foarte mare îi accentua înclinația spre tirania domestică. Convins întotdeauna că face voia lui Dumnezeu, cu care se afla în relații privilegiate, impunea familiei sale o disciplină de fier. Soția, blînda și ștearsa Evghenia Iakovlevna, fiii, Alexandr, Nikolai, Anton, Ivan
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
este peste puterile copilului. (...) În sufletul lui Anton, coșmarul băcăniei era dublat de coșmarul bisericii. Pavel Egorovici era atît de împătimit de religie, încît își petrecea cea mai mare parte a timpului cu lecturi pioase și cu rugăciuni. În exercitarea credinței, mai mult decît învățăturile creștinești, îl atrăgea însă frumusețea calmă și misterioasă a ritualului, strălucirea icoanelor cu ferecături aurite, luciul veșminelor preoțești, sunetul grav al cîntărilor, mătăniile, închinatul, mirosul pătrunzător de tămîie. Îi obliga pe fiii lui să participe alături de
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
într-un pios omagiu. Așa trecea vremea pînă la ultima slujbă a dimineții. Cînd clopotele băteau din nou, toată lumea pornea iar spre biserică. Amintindu-și de aceste chinuri, Cehov îi scria în 1892 unui prieten: "Am fost crescut în spiritul credinței, am cîntat în cor, am citit Faptele Apostolilor și psalmii la biserică, am participat la toate slujbele, am slujit chiar și la altar și am tras clopotele. Și ce s-a ales din toatea astea? Cînd mă gîndesc acum la
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
participat la toate slujbele, am slujit chiar și la altar și am tras clopotele. Și ce s-a ales din toatea astea? Cînd mă gîndesc acum la copilăria mea, îmi apare în culori destul de întunecate. Acum nu mai am deloc credință. Cînd cîntam împreună cu frații mei la biserică, toată lumea ne privea cu emoție și îi invidia pe părinții noștri. Nouă ni se părea însă că sîntem niște bieți ocnași... Copilăria mea și a fraților mei a fost o adevărată suferință." Totuși
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
vecinii au aflat destul de repede și s-au scandalizat. Uleiul exorcizat nu și-a găsit cumpărători. S-a răspîndit bănuiala că toată marfa ar fi spurcată. Numai băutorii de vodcă au rămas credincioși clubului. Pavel Egorovici, deformat de tiranie și credință formală, deși era prost comerciant, făcea parte din a doua breaslă a negustorilor din Taganrog. Cu o satisfacție naivă, își purta insigna la vedere, iar duminica nu ieșea decît cu joben și cămașă albă. E drept că, dacă se gîndea
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
monada se mișcă spre diadă și se oprește în triadă, Sfânta Treime fiind, de fapt, acel unu al Dumnezeirii creștine. Dar numărul trei este și numărul echilibrului, numărul magic al alegerilor din basme și legende, numărul virtuților etice, precum speranța, credința și iubirea. Triada caracterizează orice act creator și unește autorul de procesul creației și de sursa acestuia. Dar tot prin triadă, muzica și sculptura se leagă definitiv de sufletul ascultătorului, într-un triunghi unde, cu ajutorul celor doi artiști, intră în
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
nu încape în spațiul de la Teatrul Act era povestea în sine a unei femei, si nu neapărat a unei evreice, o poveste a unei vieți tumultoase, plină peste măsură de încercări și suferințe, de fapte cumplite, împovărătoare, de rigori, de credințe, de dibuci, de o fugă fără sfîrșit de ceva, de cineva, de salturi și acrobații în și pește identități, fără ca sa-si aparțină sau să le aparțină cîtuși de puțin. Toată această confesiune, făcută de personaj la bătrînețe, ca o
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
în fața unei lumi în plin proces de fisiune și a unui artist ce-și asumă riscuri enorme. De unde vine? Nu știu decât puține lucruri despre el... Aparținând culturii ucrainene, fost elev al lui Anatoli Vasiliev, marcat de un soi de credință animistă care trimite la unele curente orientale, Zholdak e aidoma unui meteorit a cărui cădere peste un text, de preferință reputat, produce crevase, îl fisurează, îl dezorganizează. Zholdak nu citește operele în sensul obișnuit al cuvântului, nu se integrează unei
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
poate ca filologul să "poetizeze" filozofia și în esență, nu numai în stil. Nu poți să nu remarci că fraza este mai întîi frumoasă, abia apoi semnificativă: "Și apoi, fiecare să se lumineze după puterea minții, a sufletului și a credinței sale. Nu căutîndu-și neapărat pacea: doar lumina, știind că este lumina unei taine. Nu mi se cade să vă călăuzesc mai departe, fiind, cu întreaga mea inimă, doar unul dintre voi." Frumosul înseamnă cumpătare, alegere a locului potrivit, între libertate
Despre alegerile bune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12626_a_13951]
-
literatură parenetică "de modă nouă", urmînd, așadar, calea discipolului, de la supunerea față de norme la deplina libertate. Chiar dacă există în lume și "un bine neales", libertatea rămîne o problemă de alegere. În ea se amestecă vorbirea despre bine și despre rău, credința, bucuria lucrului bine făcut, tristețea oricărei pierderi și, mai ales, "legile drepte și cu dreptate puse în faptă." Pedagogia neostentativă, recompusă discret din mici eseuri despre lumini și umbre, aici vrea, de fapt, să ajungă: sîntem datori să fim generoși
Despre alegerile bune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12626_a_13951]
-
cu cititorii prinși și ei în închisoarea unei realități dictatoriale și avizi de ficțiune, scriitorii anilor '60 au constatat că actul cultural, literar-artistic, a preluat în societatea contemporană lor funcția compensatoare ("opium pentru popor", cum ar fi spus Marx) a credinței într-o altă lume, mai bună și mai frumoasă. Kitsch-ului comunist al proiectului și programului, terorizante, ale unei utopii sociale pe cât de falsă, pe atât de aberantă, i se opune trăirea atentică a emoției estetice, catharsisul eliberator al speranței
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
împing spre indecizii și anxietăți, dar și spre o sfidare oarecum naturală a divinității, nutrită de dulceața păcatului specific răsfrîntă în pasta densă a discursului metaforizant. Aparent, Cartea Psalmilor a lui Paul Aretzu e străină de asemenea derogări de la dreapta credință, scriptural statuată în structura conceptuală a Bisericii. Dar se ivește o dilemă derivată din însăși condiția duală a autorului, totodată credincios și poet. Credinciosul e, firește, însuflețit de impulsul mistic care implică lepădarea de întreaga fenomenologie a naturii, spiritualizarea pură
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
artistul adoptă acea perspectivă numită panteism, care-l identifică pe Dumnezeu cu natura (Spinoza: Deus sive Natura), deci cu o forță impersonală, prezentă pretutindeni în univers și în noi. E o recunoaștere a unui Dumnezeu imanent lumii, iar nu transcendent. Credință heterodoxă, desigur, dar propice poeziei, creînd un mediu palpabil și contemplativ al contactului cu divinul, mediul limbajului liric. Astfel Dumnezeu e aproximat în icoanele ce-I transcriu chipul, ca și în icoanele firii în care Sfînta Treime crește copleșitor-vegetal: "E
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
fi maică" (Psalmul 1). Apendicele ambiguu al acestei fiziologii jubilante îl reprezintă implorarea masochistă: "Fă-mă bubos, Doamne, ca să nu mă mîndresc, slăbănogește-mă ca să mă smeresc" (Psalmul 26). Găsim aci o sforțare a înălțării spre divin, de-o bună credință egală cu o expiere, care înțelege a lua asupră-și întreaga substanță a umanului, a nu "trișa" prin selecție arbitrară sau ticluită omisiune a aspectelor sale să zicem delicate, interpretabile. Ideea este că punctul de plecare al comunicării cu Dumnezeu
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
de ler. pe Pamant ne bate Dumnezeul bunul cu furtuni și cnuturi ticluite-n cer. a plecat VIERU, a plecat pe jos cu o cruce-n spate, dusa-n anii grei. a urcat Golgota lui Iisus Hristos demn și în credința : totul pantă rei... inima lui caldă n-a mai vrut să bată, să mai cante versuri despre prunci și Țara; o...inima tristă lacrima curată, doliu-am pus pe glie... tare-i ger pe-afară. colo, pește PRUTUL care ne
Poezii. In: Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/75_a_288]
-
micile fragmente pe care vocea lirică le derulează neîntrerupt sunt pânza emotivă a unei stări de grație, nu doar ca intuiție și trăire, dar ca "înțelegere" în sensul cel mai generos, căci "instinctul nu găsește resorturile care mă fac vie". Credința în puterea revelatorie a cuvintelor, a poeziei este de influență naumiană ("Între cuvintele acestui text e încă un scris, mai bine știutor, care îmbibă pagina cum îmbibă uleiul țesătura. O taină lichidă. Scrisul ăsta ca vitraliile, se vede când trece
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
e altceva. Tristului îi place să fie trist, să se bălăcească în gunoiul lui. Suferința se poate transforma. Ca apa în vin." Un dublu trist, orgolios, nerăbdător, fricos sau viclean pe care încearcă să-l domine oferindu-i ca leac credința unei poezii simple, cu tropi binecunoscuți și uneori riscant de elementari, o poezie luminoasă și tonifiantă prin curățenia și familiarul pe care le degajează. Background-ul - textual dar, mai ales, spiritual - este, cum spuneam, Cântarea Cântărilor. Confesivul glisează pe alocuri
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
de dictatul șefilor. Eram foarte naivă� Am denumit Editura Criterion, în cinstea grupului de tineri intelectuali din România anilor '30, al cărui lider nenumit a fost Mircea Eliade. Am început cu o lucrare de proporții: cele trei volume din Istoria credințelor și ideilor religioase. Pot să spun că mă mândresc cu acest veritabil proiect academic. El nu are, de fapt, corespondent, nu numai din punctul de vedere al erudiției, ci și din punctul de vedere al prudentei familiarizării cu gânditorii "eterodocși
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
Constantin Țoiu Singura rasă de pe pământ care nu a zeificat componentele sau fenomenele naturii; care nu a avut inchiziție, reforme religioase adânci, în credința căruia nu s-a schimbat o iotă de-a lungul mileniilor; care n-a avut sfinți, intermediari, cel mult îngeri atent instruiți; care a creat oameni de afaceri și de știință de geniu ; care a privit chiorâș miracolele de duzină
Deuteronomul (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12661_a_13986]
-
îngeri atent instruiți; care a creat oameni de afaceri și de știință de geniu ; care a privit chiorâș miracolele de duzină ca un păcat, dacă nu o jignire adusă minții și logicii omenești și care, tocmai din pricina acestei detașări de credințele ,primitive, poetice, desigur, însă naďve, ale altor neamuri, deosebindu-se lucid de ele pînă și în felul cum vedeau stelele, din a căror pulbere ne place să credem că suntem făcuți - au fost crunt persecutați. Să fi fost motive, disproporția
Deuteronomul (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12661_a_13986]