565 matches
-
nimeni la frumusețe. Război de țesut firește nu aveau, însă aveau răbdare. Zile și nopți șezură femeile și țesură un soi ciudat de pânză aspră și rară. Valurile aduseseră pe țărm tulpina unui arbore strâmb. Mahukutah tăie cu cuțitul de cremene capetele netrebuitoare ale frânghiilor plutei, le desfăcu și le împleti din nou. Ierburile acele lungi se dovediseră mai bune decât frânghia adevărată: nu putrezeau. Făcură un topor de cremene și dreseră pluta, punîndu-i și catarg din arborele adus de ape
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe țărm tulpina unui arbore strâmb. Mahukutah tăie cu cuțitul de cremene capetele netrebuitoare ale frânghiilor plutei, le desfăcu și le împleti din nou. Ierburile acele lungi se dovediseră mai bune decât frânghia adevărată: nu putrezeau. Făcură un topor de cremene și dreseră pluta, punîndu-i și catarg din arborele adus de ape, cioplit cu osteneală. Agățară pânza, și luîndu-și apă într-un fel de butoi dintr-o piatră scobită, se suiră pe plută și porniră spre apus. O lună sau poate
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o stâncă. Păstorii rămaseră printre băștinași și începură să poarte și ei pene în jurul capului și să deprindă obiceiurile și limba locului. Iar Mahukutah își drese pluta, primind în dar de la băștinași tulpini de copaci, frânghii, pânză și arme de cremene, și într-o bună zi plecă în jos pe lângă țărm să-și caute țara. O păstoriță atlantă se aruncă în valuri și înotă după pluta lui și rămase cu el. Iar când Mahukutah cu femeia sa, după multe nopți și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ușă. Celălalt părea că visează. Tăcea. Aprinse o țigară, apoi privi lung fumul. Puțin mai târziu întîiul aduse cafea fierbinte. Oaspetele său părea nemulțumit de ceva. Chiar spuse: - Oricât ai interpreta legendele, până nu-mi arăți măcar o bucată de cremene cioplită de om pe care ai fi găsit-o bunăoară în Azore mult sub nivelul oceanului, în Atlantida nu cred. Gazda își sorbi cu oarecare nervi toată ceașca de cafea dintr-o dată: - De unde știi că n-am să ți-o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu forța printre cele două focuri vii. Pentru că, în trecătoarea dintre casele lui Jubilău și cele ale lui Spasmatu, fermecătoarea aprinsese cele două focuri vii, iscate nu cu scânteie cordită de la chibrit sau brichetă. Ci cu scânteie sfântă, slobozită de la cremene și de la iască. Și asmuțite - flăcările - până la bucile norilor de către un sobar de copii morți. ...Și pe când încă ne chiombeam noi, sugîndu-ne cariile, bate el miezul nopții, drăguțul!... La început bate el... dar nu se întîmplă nimic, fiindcă, cică-se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Venit-a Regele să calce văile Cătând o sor, Eroi se-ninimă și plâng femeile De-a lui amor. El fură nunților ecouri tinere, Cântul la dor, Răpește buzelor naivei Vinere Vorba d-amor. Pe munți în negură, pe stânci de cremene, El a cătat O albă vergină, să-i fiă gemene Și te-a aflat. Tu ești cântărilor sororă gemene, Sufletul lor, Regele inimei trebue să-ți semene Ca vis cu dor. În tine vede-se că e în ceriure Un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
calde ca și sara apa-n arcuri o coboară, Prăvălind-o purpurie peste scările de stânci; În albastru-adînc, în marea cerului cea liniștită, Răpăd munții cu tărie fruntea lor încremenită Și în valuri verzi de grâne îmblă văile adânci. Printre cremenea crăpată, din bazaltul rupt de ploae, Ridica copaci monastici trunchii ce de vânt se-ndoae, Scoțând veche rădăcină din pietrișul sfărâmat; Un vultur s-agață mândru de un pisc cu fruntea ninsă, Nouri lunecă pe ceruri flota lor de vânt împinsă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de acum aproximativ cinci mii de ani, alături de borcane de depozitare și oale de gătit. Zâmbi, știind că poate face mai mult de atât, că se poate întoarce și mai departe în timp. Deschise un dulap, unde găsi unelte din cremene și oase de animale care au fost descoperite pentru prima oară la Beitin în anii ’50 și datate cu cinci milenii înainte de Hristos. Celor de la departamentul de antichități le va trânti tâmpenia cu urmele de sânge pe care le descoperise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mijlociu Aruncă și tot pe - atâta, ba ș-o leacă mai târziu. Dară când svîrli nebunul, mers-au ei trei luni de-a rând Zi și noapte pîn-găsiră -a lui săgeată în pământ. (65) Ș-ajungînd au scos amnarul, au scos cremene și iască Ca s-ațîțe foc în codru, să se-ntindă s-odihnească. Dar întîi se sfătuiră ca pe rând să stee pază Și pe foc să pue vreascuri, a se stinge să nu-l lase, Hotărând ca celui care va
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o vede lângă apa arămie, Culegând flori amorțite de pe maluri cenușie Și punîndu-le în poala grea de florile de piatră. (295) Luminează luna-n ceruri ca un foc pe-o mare vatră, Colții munților ce rupți-s, uriașe stânci de cremeni, Ce păreții și-i ridică îndărătnici, suri asemeni, Vântul care trece-n șuer, noaptea sură și bolnavă, Împle cu sălbătecie arămoasa - acea dumbravă. (300) - Bună vreme, fată mândră de-mpărat, Călin îi zice. - Mulțămim, răspunse dânsa, tinerel flăcău voinice. Ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și de vin patru antaluri abia trag la o măsea. - Nici că-mi pasă! - Și la luptă în dumbravă ei se scoală, (315) Se apucă de copacii tremurau de - nvălmășeală, Tremură sub ei pământul de-a lor pasuri apăsate, Scăpără cremenea neagră a stîncimei detunate. Crunt Călin de mijloc l-îmflă, pân la vârf de brazi îl urcă, Ca pe-un lemn el îl trântește, pân copaci trupul i-ncurcă, (320) Și-n genunchi apoi l-îndoae ca pe-un vreascur ce îl
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pusei mâna pe-un cal graur, 720Cu picioarele de ceară și cu șeaua numai aur, De fuior îi era coada, capul lui era curechi, Avea ochii de neghină și gândaci avea-n urechi, Ș-am pornit pe-un deal de cremeni... picioarele se topeau, Coada pîrîe - ndărătu-i, ochi-n capul lui pocneau. 725Cum văzui că nu-i de bine încălecai pe-o prăjină Și mergând pe ea de-a hale v-am spus și eu o minciună. Și încălecînd pe-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
adânc, chimeric, Ca d-iubire două basme; Dară corpul ei eteric Nesimțit, ca de fantasme. De vei merge în ajunul Mult senin din anul nou, Pe când cerul se deschide La al lumilor ecou, Atunci ea vine asemeni Pintre stîncele de cremeni, Lângă lacul de smarald, Ca să-și scalde sânii gemeni Unde zânele se scald! 75 {EminescuOpVI 76} El plecă atunci în lume Și nevasta-n lacrimi lasă, Cu un dor fără de nume Uită țară, rude, casă. Cum trecu numai Crăciunul, El
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la suflarea unui vânt. Dar ce făcuse oare în vremea aceea Ileana împărăteasa? Ea, cum plecase Făt-Frumos, s-a închis într-o grădină cu nalte ziduri de fier și acolo culcîndu-se pe pietre reci, cu capul pe un bolovan de cremene, plânse într-o scaldă de aur, așezată lângă ea, lacrimi curate ca diamantul. În grădina cu multe straturi, neudată și necăutată de nimeni, născură din pietriș sterp, din arșița zilei și din secăciunea nopții flori cu frunze galbene și c-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
O aruncat și cel mijlociu și tot așa de grabă a agiuns. Da când o aruncat Călin Nebunul a mers trei luni de zile, zi și noapte și De - abia a ajuns. Acu ei mergând pe drum a gătit și cremenea și amnaru. De - abia a avut cu ce ațâța o leacă de foc. Ș-o zis așa ei între ei că să păzească focul unul din ei cât or dormi ceilalți doi, că dacă s-a stinge focul îi taie
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dus în grajd și mi-am ales un cal cu șeaua de aur, cu trupu de criță, cu picioarele de ceară, cu coada de fuior, cu capul de curechi, cu ochii de neghină, ș-am pornit p-un deal de cremene: picioarele se topiau, coada-i pârâia, ochii pocnia. Ș-am încălicat pe-o prăjină și ți-am spus o minciună, ș-am încălicat pe-o poartă și ți-am spus-o toată. 22-c. 1528 {EminescuOpVI 338} FRUMOASA LUMII (FRAGMENTE) Apoi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și nopți o gaură secretă, tocmai pentru a ieși neobservați din locul unde erau obligați să se ascundă de atâta vreme. În același timp, fiecare bărbat valid, la lumina unui foc plăpând, cu dibăcie și migală, cu ajutorul unor bucăți de cremene ascuțită, și-au încrustat câte un semn de recunoaștere pe peretele interior din apropierea ieșirii. Când și dacă se vor înapoia, cei vii își vor face încă un semn în dreptul lor. Era de dorit să se înapoieze întregul grup, deoarece fiecare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
maturi capabili de efort îndelungat. Toți acești luptători se pregătiseră cu mult timp înainte pentru o confruntare pe viață și pe moarte. Aveau încinse la brâu un fel de tolbe, confecționate din liane împletite, în care-și țineau armele din cremene de mărimi și forme diferite, pregătite și cioplite cu iscusință, special pentru această acțiune. Pietrele, cu colțurile ascuțite, erau legate sau mai bine spus înhămate cu câte un căpăstru împletit cu sfori flexibile din fibre de plante răsucite. Învârtindu-le
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
momentul să atragă lighioana. La început, un strigat prelung ieși din pieptul unui vânător: "bida-ruuuu!, bida-ruu!", după care, cu toții în cor au urmat aceluiași îndemn, strigând din toți rărunchii chemarea solemnă, repetată de zeci de ori în timp ce loveau pietrele de cremene între ele pentru ca zgomotul să fie cât mai puternic. Lighioana uriașă a răspuns la provocare. După ce cu orificiile ei largi, cu ajutorul cărora se orienta, a reperat locul de unde venea zgomotul și mirosul de hrană, s-a întors alene călcând pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
căruia cu câteva secunde în urmă voia să-i strige numele. Cu câteva secunde în urmă, ființa primitivă din interior ieșise la suprafață și, cu riscul de a fi luat drept nebun, se considera deja în fața peșterii cu bucățile de cremene în mână hotărât să facă ceva pentru a stăvili lăcomia fiarei. Poate ar fi făcut-o, dacă vântul nu i-ar fi luat șapca. Acum însă, în situația în care se afla, nu mai avea nici un farmec. Îi pierise cheful
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
el acele evenimente, petrecute cu patruzeci și șase de ani în urmă, însă era deja prea târziu. Pe Doru l-a remarcat pentru prima oară cu mulți ani în urmă, chiar în anii copilăriei pe șoseaua Bacău Piatra, pavată cu cremene pe care circulau în ambele sensuri cu viteză amețitoare, atât ziua cât și noaptea, sumedenie de camioane nemțești ce aprovizionau frontul cu hrană, îmbrăcăminte și muniție de război. Pe mica pantă, ce urmează imediat după trecerea Podului Paloșanu, apăru, ca
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în plină viteză, care gonea spre Gherăiești. Surprinși de același eveniment neașteptat, nemaiavând timpul necesar pentru a face cât de cât ceva, atât șoferul cât și copilul, s-au lăsat amândoi în voia sorții. După trecerea peste... scrijelind pietrele de cremene cu urme negre de cauciuc ars, camionul s-a oprit brusc, în aceeași clipă în care și din cabină a sărit un tânăr neamț, cel de la volan; îmbrăcat într-o salopetă militară cu platcă, buzunar în față și bretele; cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
erau decât două ceasuri după amiază. Păsările despicau văzduhul ca săgeți sclipitoare spre adăposturi... Rândunelele din cuibul de sub streașină, de deasupra ușii, speriate, stau amorțite. Cerul se întunecase ca de un fum gros. O scăpărare pe cer, de amânar pe cremene, fu urmată de o bubuitură tărăgănată, ascunsă, apoi vântul înălță vârtejuri de colb și frunze în văzduh. Pădurea era învăluită de un val de ceață, lumina zilei murea înnăbușită în ceață... Nu-ți mai puteai da seama dacă e noapte
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
săi. — Apa e a tuturor, răspunse. Dar accept cu plăcere invitația ta. Unde ai vânat-o? Gacel zâmbi în sinea lui văzând capcana grosolană. — în nord, răspunse. Strânsese vreascurile de care avea nevoie și, așezându-se pe pătura șeii, scoase cremenea și iasca, dar Malik îi oferi cutia lui de chibrituri: — Folosește-le pe astea, îi zise. E mai comod. Apoi făcu un gest de refuz: — Păstrează-le. Avem multe la economat. Se așezase în fața lui și îl observa cum înfige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
7. Pasărea de pradă nu-i cunoaște cărarea. Ochiul vulturului n-a zărit-o, 8. cele mai trufașe dobitoace n-au călcat pe ea și leul n-a trecut niciodată pe ea. 9. Omul își pune mîna pe stînca de cremene și răstoarnă munții din rădăcină. 10. Sapă șanțuri în stînci, și ochiul lui privește tot ce este de preț în ele. 11. Oprește curgerea apelor, și scoate la lumină ce este ascuns. 12. Dar înțelepciunea unde se găsește? Unde este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]