702 matches
-
trăire (2); viață (2); viitor (2); adevăr; aerian; aiurea; albastru; amar; ambiție; America; amintiri; ascuns; aspira; Au!; avuție; bizar; boem; bogat; bogăție; bucurie; cai verzi; cald; căutare; ceva la care tindem; chiar că; chip; ciuperci; confuzie; consecințe; conștient; copac; copilărie; crepuscul; culori; curiozitate; cuvinte; deducere; demon; departe; deștept; destin; de a deveni ceva; divinitate; doarme; doleanță; dorințe; dormi; a dormi; dragoste; dram; drum; dulceață; durere; ea; emoție; eroare; eternitate; euforie; exagerat; extraordinar; familie; fantasmă; fantomă; feeric; feerie; fermecat; fermecător; ficțiune; film
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
situează formarea de programe ideologice, la altul disoluția lor. De la Revoluția franceză, lumea a trăit sub obsesia ideologicului. Se risipesc acum, sub ochii noștri, reverberațiile unei obsesii. Mulți cred a sesiza fapt imposibil chiar moartea oricărei ideologii. O atmosferă de crepuscul, impregnată cu amintiri dureroase, de melancolie, însă și de propensiuni utopice, plutește azi peste lume. Istoricii o alimentează cu mijloacele lor, tot mai conștienți că în efortul actual spre o mai deplină claritate a discursului despre om ei aduc nu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
secol XX apare astfel, în multiple viziuni, nu numai ca încheiere de ciclu secular (succesiunea a trei generații) și de milenium, ci deopotrivă ca scadență a ciclului modern. Postmodernismul, cu toată imprecizia termenului, indică tocmai această atitudine, un sentiment de crepuscul purtător de soluții mult așteptate. Pesimiștii întrevăd impasul inevitabil, dacă nu catastrofa. După stingerea umanității prin război atomic, după avertismentele privind regimul termic al planetei, după spaimele declanșate de analiștii resurselor energetice, lumea cunoaște acum neliniști la fel de mari și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
umană sunt la îndemână noastră"spune Sábato96. Nu avem altă lume, spune Sábato, singura de care suntem responsabili este asta, "singura care ne rânește cu durere și necaz, dar care ne și dă plenitudine; care ne oferă o grădină la crepuscul, atingerea mâinii pe care o iubim; sângele acesta, focul acesta, iubirea această, aceasta așteptare a morții. Dorința această de a transforma viață într-o glie umană"97. Oamenii-personaje din românele lui Sábato sunt "mici absoluturi", desprinse din "Marele Absolut" din
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
opera lui Sábato, apare în Tunelul, ca parte a conflictului în relația dintre Castel și María, apoi o întâlnim că declanșator al tragediei în Despre eroi și morminte, problemele Alejandrei provenind din faptul că menținea relații sexuale cu tatăl său. Crepusculul este văzut ca un proces psihic sau ca un moment din viața asociat tristeții, melancoliei, sau a ceva care se apropie de sfârșit. Este un moment intermediar, care s-ar putea asocia la Sábato cu dualitatea rațiune-intuiție, sau cu măsura
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ceva care se apropie de sfârșit. Este un moment intermediar, care s-ar putea asocia la Sábato cu dualitatea rațiune-intuiție, sau cu măsura dreapta, sau cu apocalipsa civilizației, cea anunțată de îngerul exterminator, Abaddón. Și Cioran avea o obsesie pentru crepuscule, în care vedea începutul sfârșitului: "când oamenii nu mai cred în ei înșiși", când apare înțelepciunea și începi să înțelegi. Statuia enormă pe care o descoperă personajul lui Sábato, Fernando, este o zeița imensă (La Gran Deidad), cu corp de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și astrologice, cît și de pildă în cele ale fenomenului nașterii. De asemenea, la vechii indieni roata reprezenta adesea timpul simbolic al ciclului solar, reprezentare păstrată pînă în zilele noastre. Istoria omenirii se supune marilor ci-cluri cosmice, cu aurorele și crepusculele lor, cu fazele lor de strălucire și de degenerescentă. Vechiul mit al eternei reîntoarceri, specific deopotrivă universului indo-european și celui semitic, repetiția timpului circular, între vîrste-le omului și cele ale umanității, ilustrează fatalitatea contingenței: aservirea întregii existențe și inspiră pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
asigură o stabilitate plină de amenințări, o securitate plină de frică, o prosperitate plină de sărăcie. Același spirit multicultural, aceeași imoralitate publică, același aer grandios-nihilist, aceeași impresie de sfîrșit de epocă. Așa cum mulți zei au murit atunci și astăzi vedem crepusculul unora nu-miți ideologie, politică, știință, umanism, iluminism, rațiune. Cum arăta Donald Worster, "Epoca noastră este o eră postmodernistă și poststructurală, cînd tot ce părea solid se topeș-te în aer" (în Wall Street Journal, 11.06.1994). În bună măsură, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
din soare să mă-nfrupt.//"110 În această luptă pentru captarea energetismului solar, poetul își are drept singur vecin șarpele. Citind strofa următoare în abisurile ei mitologice, se înțelege că șarpele și poetul sunt înfrățiți întru destin: pentru ambii, apropierea crepusculului este echivalentă cu preludiul morții. Accepția mitică impune conotația: jertfă prin sacrificiu. Puterea acestui animal este misterioasă și reprezintă rezolvarea conflictului contrariilor. Stranie și complexă legătură cu titlul conferinței care încheie și încununează, asemenea unei "ore astrale a omenirii" întregul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
din umbră chipuri și mâini, de a reprezenta scene sordide, umile sau indecente, poate sta alături de maeștri-gravori de talia unor Lasne, Callot, Poilly. Spre deosebire de pictorul Claude Lorrain, cu care se împrietenise la Roma, Meaume evită academismul culorii, refugiindu-se în crepusculul intens al viziunii. Imaginile se smulgeau din tenebra zbuciumului launtric, din tumultul său sufletesc, sub al căror dicteu își plămădise crezul artistic și legenda. Secvențe de adevăr despre viață, opiniile și opera lui Meaume ne sunt oferite de feluriți referenți
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
din plin viața în banalitatea ei, și alergase tot timpul să prindă mirajul formei și culorii, chiar și în perioada de precară boemă a rodiilor, motiv obsedant al unei serii de tablouri. El merge spre moarte ca spre un calm crepuscul de vară, aproape incapabil să se deconecteze de lume, spre deosebire de Ivan, protagonistul celebrei povestiri a lui Tolstoi, care preferă să se retragă într-o lungă singurătate de reflecție și evaluare, poate pentru prima oară, a celorlalți. În schimb, în jurul lui
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
raporturile sexuale: Renée în La Curée, baroana Sandorf în L'Argent. 352 Opera lui Balzac stă mărturie "dezastrelor produse de pe urma dorinței nesăbuite a transferului de clase" [Cioculescu, p.134] el asista la decăderea aristocrației mari din foburgul Saint-Germain și la crepusculul categoriei grande dame în special (Autre étude de femme). "Între burgheza și aristocrata se situează un fenomen nou, care este la femme comme îl faut, femeia de lume, dar în afara faubourgului Saint-Germain" [ibidem, p.144]. La grande dame este un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cea mai importantă cucerire a romantismului, valorizarea noutății (noutatea temelor, a viziunii, a felului de a scrie, care duc la o adevărată dictatură a originalității) este și cea mai vulnerabilă, cea mai perisabilă trăsătură a sa, autorii acestei epoci de crepuscul se întorc asupra noutății devenite modă și o parodiază. Așa face de pildă Dickens, care vizitează în 1844 Italia și vede acolo altceva decât Goethe, cu șapte decenii înainte: lângă vestigiile monumentale ale Romei antice, călătorul postromantic vede o populație
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pe panta blestemului și a decadenței, pînă la integrarea unei secte satanice? Misterul rămîne deplin. În felul său, Simon Liberati îi oferă un amar, dar elegant titlu de glorie postumă: acela de a fi fost starul prin care a început crepusculul idolilor. Formația sa de fost jurnalist îl determină să purceadă la o investigație atentă și meticuloasă, reconstituind îndeosebi ultimii ani ai existenței actriței, apelînd și la punctele de vedere diferite exprimate în presa americană a vremii sau în biografiile apărute
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ei vrăjite!...". După ce Egor ucide strigoiul, focul se intensifică. Doina Ruști afirmă sec: "Imaginea sugerează starea hipnotică în care intră personajul copleșit de o dureroasă deznădejde și apoi de blestemul singurătății" (1998: 63). Sanda și Simina mor și ele; paradoxal, crepusculul se transformă în noapte odată cu ivirea zorilor. Poate că, până la urmă, cel mai bun verdict este cel al unui glas misterios, ivit de departe, care deplânge, cu un aer de tristețe barocă, stingerea unei vechi familii aristocratice. În cele din
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a unui neam, în descendenții lui masculini [...] psihologia lui e mai puțin un caz obișnuit de bovarism, cît o hipertrofie a eului ereditar. Matei Caragiale luptă cu sine, dar și cu strămoșii; orgoliul lui răsfrînge toată acea lumină ostenită de crepuscul, cu frumusețea somptuoasă și tristă a astrului în declin." În viziunea lui Tudor Vianu, orientarea estetică ar fi cea răspunzătoare de evidentele deosebiri dintre literatura celor doi ("Un filon nou, necunoscut lui Ion Luca, alimentează în tot cazul creația lui
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
via Domnului, de nu ca cel din al noulea ceas, măcar ca cel din al unsprezecelea și nădăjduiesc că voi lua de la Stăpân plata deplin «că iaste volnic pre al său»”. Nu putea să citească mai departe, lumina cenușie a crepusculului de iarnă nu era suficientă, așa că Del Chiaro se lăsă pradă considerațiilor proprii, în timp ce-și încuia hârtiile în pupitru. Deci prințul Ștefan, adică în fapt vodă, dorea să se știe că mitropolitul Antim în mod confidențial își recunoscuse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
apreciați aici ca și la Șosea. În mijlocul acestor pălării pariziene, printre aceste toalete al căror bun-gust și ale căror nuanțe sunt uneori fără cusur, ne-am putea crede în Bois de Boulogne sau în Grădinile Tuileries. De îndată ce ultimele luciri ale crepusculului se abat asupra orizontului, mamele prudente se grăbesc să-și conducă oițele în căminul părintesc. Demimondenele, sfertomondenele și cele din straturile inferioare ale societății invadează acum promenadele; întâlnirile, tratativele se duc la capăt fără nici cea mai mică rușine: dacă
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
când în plin miez de noapte vedeai omul ca ziua și îl recunoșteai, iar pământul devenea parcă albicios. Oamenii forfoteau pe străzi, și din când în când cîte-o lanternă se aprindea și se stingea scurt. Eu vedeam totuși, după ce ora crepusculului se stingea și orașul cădea într-un întuneric total, culoarea rochiilor la femei, albeața gulerelor, părul revărsat pe umeri al fetelor. Mă mișcam repede strecurîndu-mă cu ușurință printre oameni. Urcam spre Sfântul Gheorghe, ajungeam la Piața Brătianu, o luam la stânga
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sublime proiecte pentru arhitectura viitorului. Cine și-ar fi putut imagina ce germen de potop zace într-un minuscul atom. Să fie oare crudul nostru secol o excepție sau un deschizător de drumuri? Cu siguranța, omenirea a ratat și acest crepuscul de mileniu. Galaxia Gutemberg așteaptă răbdătoare să obosească epoca imaginii. După eforturi de neimaginat, omul a ajuns pe Lună. Unde trebuie să o ia de la piatra necioplită. Ciberneticienii ne avertizează că, în curând, vom scăpa de limbajul articulat. Mă tem
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe verighetă de la vreo floare culeasă. Se poate ca aceste urme să nu fie decît În Închipuirea simbolică a celui ce-și privește verigheta acum, la un apus de soare, care-și adaugă și el semnificația alegorică la trăirea vreunui crepuscul intim. Amploarea asfințitului și frăgezimea polenului. Poate că verigheta este doar Însemnul logodnei ciudate și trainice a celor două. Multe poeme mimează datarea apelînd la sintagme de notorietate care numesc sărbători consacrate sau zile marcate În calendar de un anume
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
argheziană, contrapune, aici, interpretării dogmatice, o alta, proprie, eretică și scandaloasă, ca expresie a iconoclasmului său funciar.) "Vino, Niculae Iorga, în mijlocul scriitorilor cu simplicitate și pornește în ora a douăsprezecea, cea din urmă, laolaltă cu ei, lucrul încă nefăcut. În crepusculul rugăciunii și al lepădării de sine, este loc pentru o aripă proaspătă la suflet și pentru o plecare nouă către o lumină mai mare a condeielor închegate-n întuneric." Ultimul pasaj e învestit cu forța persuasivă a invocației omiletice, imperativul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
114 Ibid., p. 185. 115 Precizăm că, vorbind de publicistica polemică, perioada postbelică nu intră în calculul nostru, deoarece polemica moare când ideologiile renasc; însă, invocând începuturile unui destin de războinic al condeiului, nu putem să nu ne gândim la crepusculul acestuia. Într-un text cu titlu extrem de sugestiv (Răscrucea), care a trecut de plasa cenzurii de două ori (și în 1947, când a fost publicat în Adevărul, dar mai ales în 1974, când a apărut antologia Ars poetica, coordonată și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sălile. Pictura picturii, ca și teatrul teatrului, filmul filmului, dansul dansului, publicitatea publicității etc., începe cu un zâmbet și sfârșește într-o grimasă. Imaginea este viață, deci naivitate. Prea multă ironie poate s-o ucidă. Narcis este o ființă a crepusculului, iar narcisismul, un viciu funebru. Prea multă punere în abis te face să te prăbușești în el. "Sunteți doar primul în decrepitudinea artei dumneavoastră", i se adresa Baudelaire lui Manet. În pictura modernă, autoreferința se intensifică odată cu autorul Olympiei, chiar dacă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
spre nediferențiat și pe individ spre haos. Adică "avânt și declin", "măreție și decădere", "apogeu și sfârșit". Apoi timpul negentropic, care urcă împotriva curentului, creează ceva nou și peren. Este "inovație", "descoperire", "invenție". În fine, timpul astronomic, în care orice crepuscul anunță noi zori și care readuce prin intervale un ciclu al imaginarului la punctul lui de pornire, pentru un nou tur de maturitate. "Marele an" stoic, "Ricorso", "Eterna Reîntoarcere". Pe scurt, trei istorii într-una: cea care plânge, cea care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]