509 matches
-
îi dă fîșicul și imediat Frasin pornește spre casă. N-am timp în seara asta de tine. Vino doar ziua la mine, este clar? Sigur, cum vrei. Frasin se oprește și privește doar el spectacolul. Injură de mama focului. Dobitocul, cretinul, cine se crede? Bărbatul celei admirate nici o clipă n-a bănuit complicitatea acesteia la oferirea spectacolului. Seara tîrziu îl găsește mîngîindu-și nevasta. Știi, iubito, tu ești naivă și alții pot profita de puritatea ta. N-au decît. Eu știu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Pentru aceleași porcării oamenii te taxează pe tine drept artist, pe mine drept curvă — Scumpo, feminismul ăsta e periculos, anunță menopauza. Ce dracu, ești o femeie superbă, cine ți-a băgat În cap bazaconiile astea morale? Ori te-a impresionat cretinul ăla, credeai că e tăiat Împrejur, eh, ce să-i faci, uite că nu-i - domnului Algazi Îi cade cartea din mînă - Ce s-a Întîmplat? Cine s-a revoltat, Spinoza sau Algazi? Ha, ha, sîngele apă nu se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe punte ca un animal semiînecat cu o bufnitură și împroșcând apă. Electricitatea iscând panică necontrolată în fiecare sinapsă a creierului meu și corpul tremurându-mi zumzăindu-mi zbătându-se de teamă și Scout strângându-mă în continuare și strigând cretin afurisit nu mai cădea dracului în apă și brațele ei în jurul meu și eu înfășurându-mi brațele în jurul ei și strângând-o cu disperare și ea continuând să-mi spună cretin afurisit, cretin afurisit în ureche și mâna mea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
teamă și Scout strângându-mă în continuare și strigând cretin afurisit nu mai cădea dracului în apă și brațele ei în jurul meu și eu înfășurându-mi brațele în jurul ei și strângând-o cu disperare și ea continuând să-mi spună cretin afurisit, cretin afurisit în ureche și mâna mea pe ceafa ei ținând-o lipită de mine și spunând Iisuse și îmi pare rău, Doamne, îmi pare tare rău iar și iar și eu sărutând-o pe gât de parcă n-o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Începu să plece de-acasă, după-amiezi Întregi; se ducea pur și simplu la plajă. Psihiatrul aprecia mai puțin următoarea parte a povestirii, dar Bruno ținea mult la ea și nu avea nici un chef s-o treacă sub tăcere. În definitiv, cretinul ăla era acolo ca să asculte, era slujba lui, nu? „Era singură, continua așadar Bruno, În fiecare după-amiază era singură pe plajă. O biată odraslă de bogătani, ca mine; avea șaptesprezece ani. Era lălâie, bondoacă, timidă, avea o piele albă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
probabil drept scuză pentru că nu gustă dansurile africane. Era prea mult, Bruno simți că-l lasă nervii. Începea să i se aplece de această stupidă manie pro-braziliană. De ce Brazilia? Din câte știa, Brazilia era o țară de rahat, populată cu cretini fanatizați de fotbal și de curse auto. Copleșită de violență, corupție și mizerie. Dacă exista vreo țară detestabilă, aceea era tocmai Brazilia. — Sophie! exclamă Bruno cu avânt, cred c-o să-mi petrec vacanța În Brazilia. O să mă plimb prin favellas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nevrozați impotenți și acri. Din acel moment - era absolut sistematic -, le apuca nostalgia virilității. Până la urmă, Își părăseau bărbații ca să sară În patul unor machos latini de tot rahatul. Întotdeauna m-a uimit slăbiciunea intelectualelor pentru golani, pentru brute și cretini. Pe scurt, se culcau cu unul, doi, trei, uneori și mai mulți În cazul celor bune de regulat, apoi turnau un plod și Începeau să facă dulceață de casă după rețetele din Marie-Claire. Am văzut scenariul ăsta repetându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
bătrân vorbind despre emanciparea muncitorilor; din când În când, urla câte-o banalitate În chip de răspuns. Apoi soseau ceilalți, venea și verișoara Brigitte. Ținea mult la Brigitte, ar fi vrut să fie fericită; dar cu un soț atât de cretin, era greu, evident. Insul era asistent medical la Bayer și o Înșela de câte ori putea; cum era bărbat chipeș și umbla mult, putea adesea. Pe an ce trecea, chipul Brigittei era tot mai trist. În 1990, Michel renunță la aceste vizite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Atunci ce să fac? Sexul mă costa jumătate din leafă, era inexplicabil că Anne nu-și dăduse Încă seama de nimic. Aș fi putut să mă Înscriu În Frontul Național, dar la ce bun să-mi pierd timpul cu niște cretini? Oricum, femei de dreapta ori nu există, ori se regulează cu parașutiști. Textul acela era o tâmpenie și l-am aruncat la primul coș de gunoi. Trebuia să-mi păstrez poziția „stânga umanistă”, era singura mea șansă de a regula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
din anii 60; strămoșii lor comuni puteau fi găsiți printre acționiștii vienezi din anii 50. Sub masca performanțelor artistice, acționiștii vienezi precum Nitsch, Muehl sau Schwarzkogler s-au dedat la masacrarea În public a unor animale; În fața unui public de cretini, ei au smuls, au sfâșiat organe și viscere, și-au vârât mâinile În carne și sânge, Împingând suferința animalelor la limite extreme - În timp ce un acolit fotografia sau filma carnagiul spre a expune documentele obținute Într-o galerie de artă. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mai facă studii academice. Am întrebat-o pentru ce-l bătea așa de crunt căci, evident, cu pedeapsa nu îmbogățea mintea băiatului. Judecînd după mînia maternă, mai degrabă era o răzbunare pe neșansa de a fi ivit pe lume un cretin. - De ce așa! răspundea ea, strîngînd din buze. Numai de pe prispa vecinului, un băiat cu căciula înfundată pe ochi, trăgînd polca pe mîneci, se pregătea de școală, cîntînd vîrtos. Foaie verde foi de nuc, iaca eu mă duc, i-ha! Volentem
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ei gaura, ha‑ha. Dar iată că vine controlorul. Din grabă, gemenii nu s‑au gândit că poate nenorocitul ăsta n‑are bilet și trebuie să bage mâna în portofel. Slavă Domnului, se apropie o curbă și viteza scade. Când cretinul ăla duce în silă mâna la buzunarul de la piept, cei doi frați sar din vagonul remorcă, cu câteva mișcări energice, urmați imediat, aproape prea târziu, de zăpăcitul de Hans, care n‑a priceput încă nimic. Aproape că se dau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
din niște reviste ilustrate, dar le‑a îndepărtat sânii și restul corpului cu ajutorul unei foarfeci, doar chipul a ajuns să ocupe acel loc de cinste, pe ușa de la șifonier. O pată uriașă de lumină tremură pe peretele de faianță, un cretin fără creier în cap s‑a jucat cu o oglindă de buzunar. Punțile, scărițele și galeriile se clatină și vibrează sub tălpile ude ale înotătorilor. E o lumină care nu iartă. Anna stă pe jos, cu ambele mâini aduse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și întrebându-se ce anume au inventat. Funcționărașul rămăsese pe scaun, să-și mai tragă sufletul. Curajos, n-ai fi crezut ! Tocmai la birou și-a găsit să se odihnească ! Dacă intra, acum, Excelența ? Mai și zâmbea, iată, ca un cretin. O privea, da, se uita drept la ea. Zâmbea. — V-aș ruga să vă apropiați. Cu fotoliul, cu fotoliul. Sau să vă așezați, mai bine, pe unul dintre acestea două. Tresărise, uluită. Voce deloc comună. Nu era vocea omului văzut
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și spuse: — Pa, Kim. Te sun să-ți spun când mă întorc. — Bine, ai grijă. Distracție plăcută. Și să nu faci vreo prostie... pe care s-o regreți pe urmă. Din fericire, Roddy n-o auzi. — Băiatul ăla e un cretin, spuse Phoebe în timp ce mergeau pe A1 spre Thirsk. Și în ultimul timp bântuie tot timpul prin apartamentul nostru. Începe să mă calce pe nervi. — Colega ta de apartament părea foarte drăguță. — Dar nu crezi că e enervant când prietena ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lui. Mitocanul așa cum e În realitate, și nu distorsionat În roz, retușat și stilizat ca pînă acum, pînă la Îngrețoșare, ca, de exemplu, chiar și-n Sperietoarea, căci Pacino și Hackman nu sînt În fond decît niște nulități absolute, doi cretini, numai că pe ecran apar buni la suflet pînă la panoramic, romantici, spirituali, dîrji și ușor țicniți, cu alte cuvinte foarte simpatici, publicul Îi iubește, deoarece Îi Înțelege. Ei bine, În Viața lui Toby, De Niro e bădăranul complet, țoapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prin mînăstiri, așadar Al și-a pierdut vederea de la o arsură la față ca a Maiei prin explozia unei grenade de mînă, și, drept urmare, are pandalii. E neînțeles. Și Încă pînă la răsculare și pe-un scenariu atît de Îngrijorător cretin, Încît colonelul (că era colonel În retragere) hotărăște să facă o ultimă călătorie la oraș Înainte de-a se sinucide, și-l ia cu el pe adolescentul studios În grija căruia fusese Încredințat de regizor. Nu se sinucide și, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dracului cu ceva după două ore și jumătate de femei triste. În schimb, Picasso apare la fereastră c-o floare-n gură și se strîmbă, ca să fie grotesc. Adică un satir bătrîn care se juca de-a pictura ca orice cretin, asta-i concluzia după ce vezi filmul și nu știi nimic despre desenat, așa că-ți cumperi chipsuri, ca un intelectual, conform părerii unanime că trebuie să aflăm tot despre viața unui artist, care-i mai interesantă decît opera. În ciuda spuselor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Hazardul, deci. „Această tipografie, la modul propriu, s-a născut din nimic.” Din nimic În nimic și mereu Întîmplător la modul propriu precum credite și Împrumuturi de peste trei milioane de dolari la BRCE, s-a născut tipografia, parc-am fi cretini in corpore. Dar lămurirea cea mai devastatoare vine abia acum. „O investiție se face nu cu bani, ci din Încredere, din capacitatea de-a gîndi vizionar.” Ca să reușești, „trebuie să Încalți” cizmele de cauciuc al șantierului, „În demnitatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Andrew, iar opt extratereștri au fost capturați.” Urmează declarația unui doctor american aflat În libertate provizorie: „Aceste ființe nu sînt În stare să facă diferența Între un uragan și o simplă furtună de vară”. Bănuiam de mult că extratereștrii sînt cretini. Dar nu mi-aș fi imaginat că zboară În OZN-uri cu nacelă. Care, cînd plouă, navighează foarte jos. În fine, poate nici nu erau extratereștri, ci simpli sereiști și i-a luat vîntul. Realitatea românească ne aduce la cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe celălalt prizonier de pe canapea. Prizonierul se uita la tata. — Vino-ncoa’, spuse detectivul. Prizonierul nu se mișcă. — Haide, spuse detectivul, Însă prizonierul nu se mișcă. Mișcă-te sau Îți zbor creierii. Dar ce s-a Întîmplat, Excelență? — Hai dracu’, cretinule! — ĂĂĂ, hai să nu ne jignim. Mergeau pe culoar - detectivul o luase Înainte, ținînd un pistol În mîna dreaptă, și-l trăgea după el pe prizonierul prins cu cătușe. — Stai aici, Îmi spuse tata apucîndu-mă de braț. Detectivul văzu dîra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În primire azi O. de la intrarea În aulă. „Nu mă interesează cine cu cine se...“, Îl reped scurt. „Stai să vezi cum a fost, continuă el, a adus-o la el acasă și ea i-a spus că e fată; cretinul n-a crezut-o și atunci ea s-a dus la doctor, care i-a dat certificat de feciorie!“ „Și?“ Observ cum mă antrenez obscen În această scursură de vorbe, pentru a mă defula după o lectură grea din Lacan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nou În abis, fără scăpare. Un pas, Încă unul; nisipul e Încins aici, sunt tufișuri verzi, le ating cu mâna, sunt reale, nu mi se pare doar? „Ce faci, bă?“, zice Marius, „ce te uiți așa la mine ca un cretin?“. Mă uitam la el cu mirare că el există acolo și că poate să mă vadă și să-mi vorbească. Nu mai e nicio Îndoială: iată, el, Marius, e martor că sunt viu, că nu m-am...; ah, era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gesturi mă pot minți. E sinceră, Îmi spun, nu poate să mă Înșele, dacă mă iubește. (miercuri) Replici disparate pe holul facultății: „Martin, ce-ar fi să le facem o figură“, zice A. „Ce figură?“ „Să ne batem joc de cretinii ăștia“ „Cum?“ „Să ne Însurăm!“ „Cum s-ar zice, mă ceri În căsătorie?“ „Păi te tot cer de doi ani Încoace și tu nu zici nici da, nici ba.“ „Și pe urmă?“ „Dacă nu ne convine, o să ne despărțim!“ „Bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de atleți olimpici. Hei, băiete, cheamă-ne un taxi, te rog, Îi strigă Philip portarului, pocnind din degete fără vreo direcție anume. Fără Îndoială, era un gest insuportabil, dar având În vedere că tipul se purtase cu noi ca un cretin, mi s-a părut perfect acceptabil. Asta până când, la o privire mai atentă, mi-am dat seama că nu era Romero, famelicul cu perucă, ci drăgălașul (și grosolanul) paznic de la Bungalow 8. Sammy. Se Întoarse spre Philip cu o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]