590 matches
-
îmbraci. Maseorul a ieșit din cameră. Julia s-a ridicat imediat, coborându-și picioarele de pe pat. Când au atins marmura rece a podelei, degetele proaspăt manichiurate i s-au chircit ușor. Femeia s-a privit în oglindă și s-a crispat puțin la vederea părului de obicei impecabil coafat, care acum era răvășit din cauza uleiului de masaj. Totuși, asta nu reprezenta o problemă, de vreme ce doar peste o jumătate de oră avea programare la coafor. Ceea ce însemna că avea suficient timp ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ea și o apucase de una din lateralele chiloțeilor, reușind în felul ăsta să-i și rupă. Asta a făcut-o să-și amintească faptul că odată cu chiloțeii și ea fusese vătămată. Ducând o mână între fese, femeia s-a crispat ușor atunci când degetele au atins o linie dureroasă, care cobora către coccis. Arsură de diamant, cum se numea în termeni medicali. Oricum, după părerea lui Alison, desuurile gândite ca să instige cuplurile la o partidă de sex torid erau rareori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
răpiri, unele politice, altele mercantile, altele fiind chiar o vendetă. Povestea continuă în același registru, spectaculos, producând o emoție înaltă cititorului: Coborî cuțitul pe piept tăind, rând pe rând nasturii bluzei care ascundea trupul Karinei. Karina se înfioră și se crispă, dar el nu se opri. Desenă conturul sânilor pe marginea sutienului cu același vârf ascuțit și cu o mișcare abia perceptibilă tăie banda care ținea prinse cele două cupe, eliberând sânii din strânsoarea lor. Karina țipă scurt... Iată acum o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
-i picură pe buzele întredeschise, umezindu-le. Karina închise gura apoi își linse buzele cu limba. - Îți place... știam eu... Coborî vârful cuțitului pe piept tăind, rând pe rând nasturii bluzei care ascundea trupul Karinei. Karina se înfioră și se crispă, dar el nu se opri. Desenă conturul sânilor pe marginea sutienului cu același vârf ascuțit și cu o mișcare abia perceptibilă tăie banda care ținea prinse cele două cupe, eliberând sânii din strânsoarea lor. Karina țipă scurt și-și reprimă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Nu ți-aș cere, iubita mea, numai că fluxul de lichidități e cam blocat la momentul ăsta. Nu-mi dau seama că mi s-a schimbat expresia feței, dar Îmi dau seama că asta s-a Întâmplat, pentru că-l văd crispându-se pe scaun, lucru care la un alt bărbat ar putea trece drept jenă. Timp de-o clipă, mă gândesc că și-a dat seama câtă greață Îmi provoacă tranzacțiile de genul ăsta. Se Întinde peste masă și-și pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
incandescentă. Era tentant: cu banii pe care mi-i oferea puteam să cumpăr jumătate de sat, iar noi nu stăm prea bine financiar numai cu venitul lui Richard, dar când Emily m-a auzit pronunțând numele lui Robin, s-a crispat toată și mi-a zis: „Te rog să nu vorbești cu el“. Cooper-Clark era numele pe care-l asocia cu dușmanul. Am ajuns să-mi cunosc fiica mai bine. La câteva luni după ce m-am lăsat de serviciu, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
buzele ca să nu-și dezvelească gingia goală și se zguduie de râs cu gura abia întredeschisă. Gestul acesta îi cere, firește, o continuă supraveghere. Trebuie să-și controleze impulsul de a râde natural. Și sunt convins că asta l-a crispat și interior. Frica de a-și arăta gura goală i-a limitat libertatea și în alte privințe. Și poate cel mai rău e faptul că a ajuns să-i urască pe cei care râd în gura mare. ― Pentru ce-mi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
-i scalde trupul, ca și cum s-ar fi încredințat efluviilor unui bărbat. Prințul putea de acum s-o ia înapoi fără să încalce Legea. Discuția noastră s-a curmat atunci în hohote de râs. În loc să râd, am rămas înlemnit, cu mâna crispată pe epistolă. Pe dinaintea ochilor mei încremeniți treceau iarăși imagini îndepărtate în care mă vedeam copil, împreună cu mama și cu Sara, în prăvălia librarului-astrolog, al cărui glas îmi răsuna în urechi: Va trece moartea, apoi valurile mării, Atunci se vor întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
șoferului taciturn care mă așteptase la aeroport. - Cu riscul de a-ți părea lipsit de parolism, mă văd silit să-ți spun că pe aici funcționează totuși un minimum de reguli (nu spun interdicții, fiindcă s-ar putea să te crispezi și mai tare), iar sinceritatea mea are niște limite pe care, oricât mi-ai fi de simpatic, nu le pot depăși. Am vrut să adaug „deocamdată”, dar știu că nu-ți place cuvântul... 19 Când intri Într-o poveste care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
frivole, fără nici o legătură cu restul: „Tezaurul Ordinului va fi pus În slujba umanității”. Mă blocasem. A câta oară? Am Încercat să-mi administrez liniștitoare Îndemnuri la calm și luciditate, dar rezultatul a fost modest. Propoziția mă incita și mă crispa, totodată, pentru că nu reușeam s-o situez În timp și să-i pătrund adevăratul Înțeles. Emana ea de la o sursă contemporană cu evenimentele - de la conducătorii de atunci ai Centrum-ului, de exemplu - și stabilea imperativ destinația viitoare a comorii? Sau, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pitite, așa cum peretele lutos, înalt al unui râu este străpuns câteodată, în adânc, de raci, spre a-și ascunde chiliile pândei lor. Mă cufundam în astfel de ape lutoase, copil la scaldă, căutam astfel de corobăi și, cu mână șovăitoare, crispat de amenințarea cleștilor, scotoceam în adâncul cotlonului, dibuiam până simțeam mușcătura și, cu degetele înțăncușate, scoteam racul din bârlogul lui. Mă cufundam adeseori în mine, scotocind găvane sufletești, ca și cum aș fi căutat să scot de acolo altceva decât ceea ce odinioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să mă apropii de masa mea, la care cei doi orbi continuă să-și lingă, rând pe rând, urechile. Stau buimac în ușa berăriei, luptându-mă încă, detașat, dezinvolt, știind totuși că biruința este de partea mea. Stomacul se mai crispează încă, mai mult dintr-o inerție a încrâncenării de a mă deranja, de a mă scoate din sărite, știind și el, totuși, că nu mă va învinge. Gândul că după o halbă, două sau chiar trei voi ieși iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la o parte! Doamna Miga ducea o tavă enormă. Profesorul se învîrtea în jurul ei. ― Mă descurc singură, Ioniță. Mă ajuți mai mult dacă stai la locul tău. Mută o vază de pe bufet și băgă fierbătorul în priză. Șoferul îi urmărea crispat mâinile. Florence puse zahăr în cești, pregăti la îndemînă lingurițele și strecurătoarea. Părea foarte calmă, poate puțin morocănoasă și obosită. Feliuțele subțiri de lămâie pluteau ca niște rozete gălbui în cănile mari, umplute până aproape de buză. O aromă dulce-acrișoară le
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nebun decât tine, nu-i așa? ― Cred că da. ― Eu mi-am dat seama... Amuți brusc. Îl privea cu ochi mari, pipăindu-și atent figura. ― E aici! Uite-l! Îl simt! Îl vezi și tu, nu? Mișcă aripile. Inginerul se crispă. Scăpă țigara, cutremurîndu-se de scârbă. Pe obrazul murdar al cârnului urca încet un păianjen. * Se auzeau doar tic-tac-ul pendulei și sforăitul bătrânului. Ațipise răpus de emoții și oboseală. Melania Lupu își netezi părul pe frunte apoi degetele alunecară în jos
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
N-am găsit tablourile. ― Văd că ai adus ceva. ― Nu-s alea. Așa zice Ionescu. M-a trimis ca să ne sfătuim. Cică tipa cu evantai și Vânătorul au dispărut. Poate că le-a luat altul înaintea noastră. Nucu Scarlat se crispă. Aproape nu mai simțea durere. ― Cum adică au dispărut? ― Nu-s după grilaj. ― Imposibil! Nu pot să cred... Adică totul a fost degeaba? Simți că-i e greață, o greață violentă. Camera se învîrtea cu el și ar fi vrut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Aristide Condurache, deci... ― Da, o vilă mică, vopsită în galben... În cartier i se spune Căsuța cu zorele. De la Grădina Icoanei o luați la stânga și... Cristescu clătina din cap pe gânduri. Privirea îi căzu întîmplător pe ceasul pilotului: 4. Se crispă brusc: ― Ce-ați spus? ― V-am oferit un punct de reper. Imobilul se află chiar vizavi de Muzeul Chiusbaian. O distanță de 30-40 de metri cel mult. Maiorul se agăță de brațele fotoliului. Simțea că amețește. "Muzeul Chiusbaian... Acolo au
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de scărpinat pe ceafă în liceu. Nu glumesc! Îi trece în catastif și consultă zilnic decesele din România liberă. De groază! Rugați-l din curiozitate să vă arate carnețelul. O să vă placă! ― Îl vedeți capabil de crimă? Doru Matei se crispă. Îl privi în ochi. " Cine dracu' m-a pus să-l spurc?" ― A, nu... Asta, desigur, nu. Încercă sa rîdă: Ar fî o aberație. ― Până acum mi-ați explicat altceva. ― M-ați înțeles greșit. Sculptorul se redresă: Moșul e un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
simte el, și poate că, printre toți acești oameni care trec, este singurul care simte așa ceva, este un fel de amenințare plutind în aer, acea amenințare pe care temperamentele sensibile o percep când masa de nori care acoperă cerul se crispează în așteptarea deflagrației tunetului, când o ușă scârțâie în întuneric și un curent de aer înghețat vine să ne atingă chipul, când o prevestire malignă ne deschide ușile disperării, când un râs diabolic ne sfâșie vălul delicat al sufletului. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
La biroul domnului Peppin Mirto ușa era întredeschisă, ca să se mai aerisească. Adevărul e că domnul Crețu, care, vrând-nevrând, era acum colegul lui de birou, adusese cu el un ușor damf de transpirație. Peppin se uită la Dan, care se crispase și se întunecase la față, așa că se grăbi să-l lămurească, cu multă amabilitate în glas. — George Lahovary a fost, sunt sigur, un om de caracter. Să vezi, anul ăsta, în ianuarie, chiar înainte de ziua Unirii, Indépendance i-a publicat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
decât să fie obligat de împrejurări să asiste la certuri conjugale. Din fericire, doamna se retrase jignită, fără să mai spună un cuvânt, nici măcar musafirului. Așadar cine e prietenul care v-a-ncredințat cheia? se grăbi Costache să risipească stânjeneala. Avocatul era crispat. — Știți, domnule Boerescu, prin natura meseriei sunt în preajma a tot soiul de oameni, pe care nu-i cunosc bine, dar trebuie să le acord încredere și garanția secretelor pe care mi le ncredințează. Însă dumneavoastră vă pot spune, se grăbi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se vede că cel care mi-a dat informația asta a mințit sau s a înșelat, oricum nu-i un om în care să mă-ncred. Costache îi luă mâinile și le simți moi și calde într-ale lui. Se crispă puțin ca și cum și-ar fi amintit ceva, apoi îi spuse doamnei, cu același ton firesc cu care-i vorbise și ea: — Aș vrea să mai rămâneți. Prezența dumneavoastră mi-a făcut bine, îmi face bine. Doamna Movileanu zâmbi. Și ei
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
l-a născut pe omul creștin, civilizația modernă - pe cel alienat. În epoca noastră orice e posibil. Pentru terorism, de exemplu, poți să fii condamnat la moarte, ori să primești Premiul Nobel. Am intrat în mileniul al treilea cu fața crispată de inteligență. Globalizarea prea accelerată poate genera extremism. Mă tem că în curând ni se va servi mâncare virtuală pe Internet. Omenirea a intrat în mileniul al treilea cu sufletul împuținat. Diagnosticul epocii noastre îl știm. Nu cunoaștem însă cauzele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pauză și apoi, încet, fără să ridice tonul, dar hotărât, adăugă: — Dezbracă-te. Laila rămase nemișcată, ca și când nu l-ar fi auzit, și doar o ușoară licărire de teamă străluci în străfundul imenșilor săi ochi negri, în timp ce degetele i se crispau ușor pe pânza aspră și murdară a saltelei de paie. Malik-el-Haideri așteptă câteva clipe, își termină țigara, o puse cu grijă pe podea sub balansoar și lăsă ca acesta s-o strivească în legănatul său. își ridică ochii și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai fuma. Ți-ai luat medicamentele?) Se răsucește cheia În broască. Domnul D. intră pe ușă. Se așează În fotoliu. Despăturește ziarul și se adîncește În lectură. Doamna E. se duce la bucătărie să Încălzească mîncarea. Deodată fața i se crispează de durere. Simte În partea dreaptă, sub coastă, o Înțepătură, care devine tot mai persistentă. Se Înmulțesc cutiile de medicamente, cadourile de Crăciun sînt mai puține. Tiberiu s-a hotărît să nu-și mai petreacă revelionul În familie. Așteptăm Anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
totodată forma trăind concomitent fiorul de a fi mîngîiat și senzația mîinii care mîngîie. țAh, masochismul de a te citi cu ochii cititorului!) De aceea, ori de cîte ori mă Întorc la chipul meu dinainte de operația estetică, buzele mi se crispează Într-un rictus de repulsie; repet fără să vreau gestul celui care s-ar apropia de o gură murdară. Mizeriile trupului și ale spiritului nesecatele noastre rezervoare de bucurie și greață. Lumina candelabrelor de cristal din holul hotelului Athénée Palace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]