631 matches
-
purtat acasă la ea când nu era nimeni altcineva? Ce aștepta de la mine? Pe de o parte, eram fericit, primeam gestul ei ca pe o ofrandă, de care eu nu știusem să profit. Nu-mi părea rău că am tăcut, crispat, Înghețat de puritate; Îmi puneam problema Însă dacă ea Înțelesese exact și, mai ales, dacă apreciase just bizarul meu comportament; dar dacă mă consideră un prost? Nu mi-a spus ea odată să nu mai fiu „poet“ și să cobor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
voi zvârli după tine Însetată de pădurea ta ca de o dragoste... Iar dacă vrei să scapi cât mai iute de mine, arată-mi că poți de toate și fii pestriț. 2 iunie 1965 (miercuri) Lovește, pentru că menirea unui pumn crispat ca al tău e să sfărâme. Lovește stânci, trunchiuri de Încrederi, risipește artificiile multicolore, dar urcă-ți fruntea sus și astupă-ți urechile, ca să nu auzi neliniștea clocotind În cei bolnavi din cauza pumnului tău. Iar dacă trebuie neapărat să arunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ș...ț să Închin cu ei. Mă apropii de oglindă, ridic paharul: «Noroc, Mephisto!Ă. Poate că, pentru o clipă, i-am zărit imaginea În oglindă, dar repede, fulgerător de repede, ș...ț s-a estompat. A rămas doar chipul crispat al unui ins macerat de o caznă interioară teribilă. Era chipul meu“ (sic! - p. 31) ș...ț. Simpatic În asemenea momente, M. e alteori cu adevărat profund și reușește bune pasaje de jurnal, cu idei și cu finețuri de scriitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Leigh pipăi catifeaua moale și surâse. — O, nu trebuia! Deschide-o! — Știu deja că o să-mi placă la nebunie. — Leigh, deschide cutia. S-ar putea să fi surprinsă. Privirea din ochii lui o făcu să ezite, la fel și mâna crispată cu care el ținea paharul de șampanie. Deschise capacul și, exact ca în comediile romantice proaste pe care le văzuse, rămase cu gura căscată. Așezat frumos chiar în mijlocul cutiei de dimensiunea unui colier, era un inel. Un inel de logodnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dintr-un sac de piele de sub pat. Încă fumîndu-și țigara Craven A puse porții pentru el și pentru Jim, cu eleganța unui chelner de la Hotel Palace. În timp ce Jim Înghițea ca un lup peștele fierbinte, Basie Îl urmărea cu aceeași aprobare crispată pe care i-o arătase soldatul japonez. Basie vîrÎ lingura În fiertură. Noi mîncăm mai tîrziu, Frank. Frank lustruia o ramă de hublou, cu ochii la tigaie. — Basie, eu mănînc Întotdeauna după tine. — Trebuie să gîndesc pentru noi amîndoi, Frank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
naturală. Poate pe soțul tău nu-l deranjează că „holul“ tău e mult mai spațios decât era pe vremuri, dar știu că al meu ar fi tare nefericit. După acest ping-pong, femeile se Învredniciră una pe alta cu niște zâmbete crispate și Încărcate de energie negativă și o luă fiecare pe calea ei prin magazin. La sfârșit, nici una din ele n-a cumpărat prea mare brânză. Femeia cu marsupiu a cumpărat un dreamcatcher și o pereche de mocasini Navaho pentru nou-născuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pentru picioare. Flash-uri de la experiența pe care o avuse cu doctorul Butoiaș Îi năvăliră În cap. Lângă paravan, era un suport din metal. Pe el o cutie cu mănuși de plastic și o tavă cu instrumente. Se simți brusc crispată. —O, Doamne! Nu-mi spune că ăla e un speculum? N-am văzut niciodată unul de-aproape. El Începu să râdă zgomotos. —Ruby, la ce te așteptai? Sunt totuși ginecolog. Da, dar cabinetele de consult ginecologic Îmi cam fac greață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
repede extenuarea și acum eram din nou treaz și îmi simțeam gura încleiată și amară. M-am lipit de Italia încetișor, să n-o trezesc. Era a mea, va fi pentru totdeauna. Razele de lună îi luminau chipul care apărea crispat, uimit, ca și cum în pragul somnului ar fi luat cu sine o incertitudine. Nu m-am întrebat care. Dar am zâmbit pe întuneric și am simțit cum pielea obrazului mi se încrețește la contactul cu cearșaful, gândindu-mă cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ani, nu au mai petrecut așa de mult timp aici, dar lui Lynn încă îi plăcea să-și facă apariția și să-și pună amprenta asupra magazinului. Hai, intră, să mergem la cafenea, îmi spuse ea, pupându-mă ceva mai crispată decât de obicei. Cafeneaua era plină ca de obicei. Dacă voiai un ghiveci pentru palmier și o prăjitură de casă, acesta era singurul loc din Fulham unde le puteai găsi pe amândouă. Lynn ieși prin spate și aduse o măsuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-mi pot mișca ochii sau capul pentru că dacă aș fi făcut-o, aș fi căzut de pe cal și aș fi murit. Aceasta era o certitudine demonstrată științific. —Ești bine, Jen? mă întrebă Ed. —Grozav, da, e grozav, am repetat eu crispată. Respiră, respiră, respiră. —Să mergem atunci? —Grozav, da, e grozav. Ă, Brenda? Vii și tu, nu-i așa? — O să te ajut să pornești și apoi o să te las singură până când începe să-ți placă. — N-o să-mi placă niciodată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
o vreme, Henry ușor stânjenit de aluzia facilă la basme și Du Maurier vizibil pierdut În gânduri melancolice. — Vivre, ce n’est pas gai, rosti el În cele din urmă, aruncându-i lui Henry o privire Însoțită de un zâmbet crispat. — Dragul meu Du Maurier, spuse Henry, am vorbit fără să mă gândesc. Găsesc... suferința ta foarte... Într-adevăr, toată povestea pe care mi-ai prezentat-o... profund... nespus de mișcătoare. Percepția lui Henry asupra precarității fericirii lui Du Maurier - care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era un matematician extraordinar de dotat, cu o reputație de necontestat În funcțiile de densitate a probabilității din mecanica cuantică, domeniu dincolo de puterea de Înțelegere a lui Norman, deși Harry le abordase la șaptesprezece ani. În schimb, Harry Adams părea crispat și nemulțumit, acomodîndu-se greu cu ceilalți membri ai echipei. Sau poate că era În legătură cu prezența sa ca membru al unui grup. Norman se temea că nu se va putea integra, deoarece Adams fusese un copil minune. Există cu adevărat doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de costumul ăsta. Părăsiră dormitoarele, Îndreptându-se către sala de comunicații. În drum se Întâlniră cu Teeny Fletcher, care mergea În Cilindrul B. — Gata de plecare? o Întrebă Norman. — Da, domnule, totul e pregătit, răspunse Fletcher, care avea Însă trăsăturile crispate și părea alertată, sub tensiune. — Nu cumva ai greșit drumul? Nu, mă duc să verific generatoarele diesel de rezervă. „Generatoarele? De ce să verifice generatoarele dacă tot urmau să plece?“ se Întrebă Norman. — Probabil că a uitat ceva ce nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Și toate cețurile mi se prelinse pe trupuri și toate nesomnurile mi se robise în gânduri. Și toate numai pentru un asediu la capăt de vieți. Trecerea în nopțile mele albele nopți de iubire Ca o cetate închisă-n miezul crispat al munților sânge de stele prelins prin pletele tale descântec... Și dorul singur prin vânturile unei mări pustiite de vietățile somnambule. Și dorul prin covorul cald ce-ți sărută tălpile suspinând după setea de viață. Numai lacrimile, îmi scaldă-n
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
instruiți-i să se întoarcă și să revină de unde au plecat. Repetați dacă este necesar. Conversația trebuie să fie redusă. Au voie să schimbe câteva cuvinte cu orice alt viitor tată care se plimbă pe lângă ei. —Primul meu copil (zâmbet crispat). —Felicitări... al treilea pentru mine (zâmbet melancolic). — Bravo (zâmbet forțat - vrea oare să sugereze că e mai viril decât mine?). În perioadele astea, sentimentele se exacerbează. Sau au voie să se arunce asupra oricărui doctor care iese epuizat din sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Helen se tempera. Mi-am adus aminte de după-amiaza aia, din urmă cu un an, când biata mama a înghețat în grădină, cu șorțul pe ea (șorț pe care îl purta exclusiv de dragul aparențelor), dând din cap cu disperare, zâmbind crispat, mult prea înfricoșată ca să plece, în timp ce Michael îi explica, cu lux de amănunte, utilizând niște mormăieli nearticulate și niște gesturi terifiant de largi, executate cu foarfeca în mână, cum, de exemplu, dacă ar tunde gardul viu, zidul s-ar prăbuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
un obstacol și, pentru a fi și mai umilitor, la ea se adăugase o atitudine de plictiseală și dispreț. În ciuda tuturor manevrelor de preludiu sexual pe care le putuse executa George, degetele lui cercetăroare se confruntaseră doar cu o uscăciune crispată. Să continuie în asemenea condiții ar fi însemnat să comită un viol (pentru care nu avea forța fizică necesară, printre altele). Au urmat alte trei, patru încercări în săptămânile următoare și după aceea subiectul n-a mai fost abordat niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Și-a Înhățat portofelul și a ieșit din birou. După nici patru secunde am văzut-o pe Miranda venind pe hol. Orice gând la amețeală, sau foame, sau extenuare a dispărut În clipa În care am i-am văzut fața crispată și Încruntată și am zburat de pe scaunul meu să Îi pun tava pe birou Înainte de a mă zări. Am aterizat la loc pe scaunul meu cu capul Învârtindu-mi-se, cu gura uscată și total dezorientată exact În clipa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
groaznic, se gîndi Helen, să n-ai cum să știi! Nu mai putea suporta. Se furișă diabolic pînă În capul scărilor, Își ținu răsuflarea, Încercînd să audă. Apoi se surprinse În oglinda din hol și-și văzu fața roșie și crispată și i se făcu silă. Sila era mai rea ca orice. Își acoperi ochii și se Întoarse În salon. Nici nu-i trecea prin cap să se ducă la Julia. I se părea firesc ca Julia s-o urască, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îi place broccoli sau nu. —De ce nu? Pentru că ăsta e genul de lucru pe care o mamă Îl știe. Vorbiți mai tare! cere judecătorul. Am spus că mamele știu genul ăsta de lucruri. —Și dumneavoastră nu? Femeia Își simte gâtul crispat și când Încearcă să Înghită, gura Îi e uscată, căptușită cu un fel de carton subțire. Cam ăsta ar fi gustul pe care l-ai simți dacă ai fi obligat să-ți Înghiți propriile cuvinte, gândește ea. Când Începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
poată face pipi În el. Singurul lucru pe care-l găsesc este o ploscă Barbie. Va trebui să ne descurcăm cu asta. Înapoi sus, În genunchi lângă vasul de toaletă, nu reușesc deloc s-o conving pe Em, care e crispată, să presteze În ploscă. —Mami? — Da, iubita. Pot să-mi fac ziua la piscină? — Sigur, draga mea. Plosca se umple imediat până la buză. Prânz, aeroportul JFK, New York: Un vameș solid care seamănă foarte tare cu Sipowicz din NYPD Blue Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aripile mari și îngreunate, prin ochiurile plasei de stropi. își reveni cu greu și se repezi să închidă fereastra din sufragerie. Dar era prea târziu. Intră în bucătărie exact când rafala turbulentă izbi geamul. Geamul vibră, mirat, încremeni o clipă, crispat, apoi se frânse în zeci, sute de cioburi cristaline, care se prelinseră ca niște țurțuri de gheață pe pardoseală. Clara privi cu mâna la gură dezastrul din bucătărie. Frumoasa ei gresie portocalie, pătată ieri de cafea, era acum acoperită (și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
doi ani în urmă, când a plecat pe front. Ultimele minute petrecute împreună, înainte ca el să iasă pe ușă. Pe noptieră, limbile ceasului se mișcau inexorabil, arătând rece scurgerea nemiloasă a timpului. Încercarea lor nereușită să le ignore. Tăcerea crispată, cu senzația despărțirii tot mai apropiate. Îmbrăcatul în grabă, trenul lui pleca peste jumătate de oră. O îmbrățișare rapidă în fața ușii deschise. Amândoi și-au refuzat acel "la revedere" sau "pe curând", formule familiare, dar străine de realitatea vremurilor. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ridică în brațe femeia aproape leșinată. Aplecat de spate, începe să alerge pe strada dreaptă și lungă, parcă fără de sfârșit, către intrarea în adăpostul antiaerian. În sfârșit, ajunge. Interiorul luminat doar de un bec minuscul, roșiatic, este populat cu fețe crispate, încordate în așteptarea a ceea ce se pregătea să vină. În hruba veche și afumată, care în nici un caz nu-și merita numele de adăpost antiaerian, persistă un miros greu de igrasie și mucegai. Oamenii tac, speriați. Nu se aude decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
conservare aproape că dispare pentru că nu ai de ales decât între luptă și moarte. Dar aici, într-o aparentă stare de acalmie, mult mai înnebunitoare decât cea mai intensă canonadă, fiecare zi o trăiește cu impresia condamnatului care-și fumează crispat ultima țigară în fața plutonului de execuție. Cu toată uluirea și disperarea aduse de raidurile aeriene, bucureștenii încearcă să limiteze pe cât posibil pagubele. Iar unii, cu toate măsurile dure ale Mareșalului, o fac într-un mod atât de evident încât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]