1,168 matches
-
contrabandistic, aceleași clișee mitizante care constituiau moneda curentă a romanticilor exaltați de misiunea lor patriotică: "Romanii din cetatea lui Traian erau destinați să devină prin firea lucrurilor și forța împrejurărilor apărătorii în primele rânduri ale civilizației apusene" (ibidem, p. 21). Criticismul proclamat cu emfază trecea pe plan secund pentru a permite exprimarea unor idei auto-glorificante ale românității ca protector al occidentalității: "strămoșii noștrii au jucat un rol considerabil în istoria universală. In împrejurări extrem de dificile, Românii și-au îndeplinit cu toate
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
suficiente pentru a sprijini concluzia că, în pofida declamațiilor criticiste, unele chiar cu caracter iconoclast la adresa spiritului patriotic, unii dintre istorici au slujit nu doar religia adevărului, continuând să oficieze atribuțiile sacerdotale ale cultului națiunii. În tranziția de la școla critică la criticism, anul 1929 poate fi luat ca momentul de răspântie care marchează ceea ce T. Kuhn (2008) [1962] ar numi o "schimbare de paradigmă" (paradigm shift) în istoriografia românească. Este momentul când junimea comunității istoricilor decide înființarea unei noi reviste de specialitate
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Este momentul când junimea comunității istoricilor decide înființarea unei noi reviste de specialitate, Revista Istorică Română, în cadrul căreia se va preciza "școala nouă" de istorie, impulsionată critic, împotriva "școlii vechi" patronată de N. Iorga cu oficiosul său Revista Istorică. Reînviind criticismul junimist, generația tânără a istoricilor se ridică împotriva istoriei mitificante, pusă în slujba politicii naționale și a intereselor statului. Iată ce îi adresează P.P. Panaitescu lui N. Iorga, liderului incontestabil al "școlii vechi": "domnule profesor, dv. ați purtat o luptă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1937, p. 49). În ceea ce privește tensiunea funciară dintre adevăr și patriotism, pe care școala veche a soluționat-o prin acomodarea adevărului la imperativul patriotic ("Ce să fac eu cu adevărul când e vorba de țara mea..." - afirmație atribuită lui N. Iorga), criticismul istoriografic consideră că "nu există și n-a existat niciodată antinomie între adevăr - să fie numai adevăr - și interesele reale ale țării" (Giurescu, 1937, p. 59). Tocmai această profesiune de credință epistemologică l-a determinat pe Iorga să catalogheze noul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Ferdinand I a împlinit visul milenar al Românilor: Unirea lor subt acelaș steag național" (Tafrali, 1935, p. 425). Pe întreaga lungime a manualului subzistă o tensiune funciară, care pe alocuri ia forma unor contradicții manifeste, între naționalismul pătimaș și rigorile criticismului istoriografic. După ce într-un pasaj al lucrării este demonstrată cu maximum de detașament emoțional și luciditate critică imposibilitatea existenței conștiinței naționale în epoca premodernă, tentația naționalistă își revendică tributul în afirmații precum "România Mare, visul de o mie de ani
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ortodoxism intransigent, unitatea sufletească a românilor a fost readusă în capul ordinii de zi a chestiunilor identitare. Am arătat că acțiunea unificatoare a lui Mihai Viteazul nu mai putea fi interpretată în cheie naționalistă. Profesionalizarea câmpului istoriografic, precipitată prin asumarea criticismului, prevenea asemenea "anacronisme psihologice". Niciun istoric serios nu își mai permitea să atribuie unirii principatelor din 1600 semnificații naționaliste. Concesia pe planul unității politice este însă compensată pe planul unității spirituale. Adevărata moștenire lăsată posterității de Mihai Viteazul nu a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a metapovestirii istorice românești. De exemplu, teza originii italice a coloniștilor romani este demontată complet, arătându-se că aceștia proveneau din cele mai exotice părți ale imperiului (Asia, Egipt, Africa, Siria etc.), iar unii dintre ei nici măcar nu erau romanizați. Criticismul istoriografic își permite chiar să pronunțe ceea ce pentru naționaliștii fanatici trebuie să fi fost percepută ca o blasfemie națională, anume că "cucerirea Daciei de Romani a fost oarecum o greșală din punctul de vedere al ușurinței apărării hotarelor lor. Dunărea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a construit până acum memoria românească. În privința originii, reflexiile istoriografiei critice pot fi depistate în tezele impurității etnice, a provenienței non-italice și a deficitului de romanitate al coloniștilor cu care a fost populată provincia dacică. Pe linia deja trasată de criticismul interbelic, se afirmă fără rețineri că Dacia a fost colonizată "cu elemente aduse ex toto Orbe Romano", cu oameni veniți din "Tracia, Pannonia, Gallia, Asia Mică, Nordul Africei etc.", "fie romanizați, fie neromanizați". Distrugând iremediabil teza purismul etnogenetic (fie și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ireverențioasă întreprinsă de L. Boia nu este însă de o originalitate absolută. După cum însuși autorul este mândru să recunoască, inovativitatea abordării sale este relativă, avându-și antecedentele în istoriografia critică ancorată în paradigma junimistă. Istoricul reactualizează astfel o tradiție a criticismului istoriografic suprimată vreme de jumătate de secol, de la oficializarea versiunii rolleriane asupra trecutului românesc în 1947. Fără a dori să minimalizăm meritele majore ale cărții, a cărei influență asupra lucrării de față este mai mult decât evidentă, trebuie punctat totuși
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
one of the essential values for the human being, is only directly associated with the judgment from logical forms revealed by the old and new logic. Analytical and dialectical settlements, as expressions of the judicative, are also an object of criticism in this study. But is there anything beyond the limits of this phenomenon, something that could achieve meaning even on the established grounds of philosophy and logic? The answer is affirmative. In order to constitute the "new" phenomenon we have
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este legat de factorii induși de colectivism individualism, respectiv libertinaj-constrîngere culturală. Individualiștii privesc realitatea prin prisma succeselor lor, în timp ce colectiviștii o evaluează mai degrabă prin intermediul eșecurilor și al consecințelor negative ale comportamentului lor. Astfel, colectiviștii manifestă în mai mare măsură criticism în autoevaluări. Individualiștilor le sînt specifice atribuirile interne. Ei caută și solicită informații care să confirme atribuiri interne dezirabile, în timp ce colectiviștii sînt preocupați și au o mare sensibilitate față de devierea de la norme (Triandis, 1995, p. 71). 8.6.3. Atribuirile
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
și americană modernistă și postmodernistă; ideologii și estetici moderniste și postmoderniste; postcolonialism; postcomunism; migrație, hibriditate, globalizare, transnaționalism; poetică; traduceri; traducerea ca fenomen cultural; Salman Rushdie. Dintre principalele publicații menționăm: Impressionistic Modes and Metaphoric Structures in E. M. Forster's Fiction and Criticism (2001); PoMo Mosaics. PoMo City and PoMo Identities at the Crossroads (2004). Lavinia BETEA (n.1956) este profesoară la Universitatea "Aurel Vlaicu" din Arad. Este doctor în domeniul psihologiei sociale, la Universitatea "Babeș-Bolyai" Cluj-Napoca. A publicat numeroase cercetări cu privire la studierea
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
crescute de lactat. Ei susțin că metabolismul în condițiile unei cantități reduse de oxigen, nu este în mod obișnuit o cauză a formării lactatului și presupun că un efector major al lactatului sanguin este sistemul receptor badrenergic. Aceeași autori resping criticismul practicat de Katz și Sahlin (1990) la adresa studiilor originale pe NADH care sugerau că metoda folosită nu era validă. Ei prezintă date care confirmă și susțin ipoteza conform căreia absența oxigenului în mitocondrie nu are și nu este legată de
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
instituțional renunțând în același timp la sensul său revoluționar fundamental: revoluția globală. A sucombat în fața moralității "burgheze" sau, mai bine spus, a adoptat-o cu bucurie și a abandonat simultan "centralismul democratic", principiul leninist conform căruia, în cadrul unui partid bolșevic, criticismul și dezbaterile sunt permise, chiar încurajate până la un anumit punct, dar numai până la luarea unei decizii. După aceasta, criticismul este strict interzis deoarece slăbește partidul și "unitatea [sa] de acțiune", creează dezorientare și îl îndepărtează gradual de la scopul său final
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
bine spus, a adoptat-o cu bucurie și a abandonat simultan "centralismul democratic", principiul leninist conform căruia, în cadrul unui partid bolșevic, criticismul și dezbaterile sunt permise, chiar încurajate până la un anumit punct, dar numai până la luarea unei decizii. După aceasta, criticismul este strict interzis deoarece slăbește partidul și "unitatea [sa] de acțiune", creează dezorientare și îl îndepărtează gradual de la scopul său final: revoluția și, în cele din urmă, revoluția globală. În siajul colapsului sovietic, Gorbaciv a desființat până și PCUS; în
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Partidului Comunist Albanez din aprilie 1956, unii participanți, încurajați de deciziile adoptate cu ocazia celui de al XX-lea Congres al PCUS, au pus întrebări legitime și la obiect în legătură cu neajunsurile economice, nivelul de trai scăzut, absența oricărei forme de criticism sau nepotismul omniprezent în administrația și sistemul politic albanez. Hoxha, care nu s-a prezentat la conferință în prima zi, probabil pentru a putea identifica vocile cele mai critice la adresa sa, s-a lansat, susținut fiind de către membrii Biroului Politic
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sentiment de jenă nu numai printre reprezentanții statelor occidentale, ci chiar și printre cei ai statelor socialiste, de care s-a disociat, așa cum scrie Vladimir Socor, prin conținutul ideologic consistent al argumentelor pe care le-a utilizat pentru a rezista criticismului și propunerilor occidentale. A susținut, de exemplu, că problema emigrării era folosită de Vest pentru a obține un "furt al creierelor"; că problema naționalităților a fost rezolvată odată pentru totdeauna în socialism (vom vedea cum într-un viitor subcapitol, n.m.
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
evolutive mai degrabă decât ca o sincopă aflată într-un raport de discontinuitate cu trecutul propriu. Merită amintit aici faptul că, în 1984, la o ședință a Biroului Politic al PCUS, ministrul de externe Andrei Gromîko condamna tocmai reformele și criticismul "antipartinic" al lui Hrușciov ca aflându-se la baza dezvoltării ulterioare a eurocomunismului (Bukovsky: 2010, 74). Originile ideii eurocomuniste coboară însă în timp, ajungând la disputa sovieto-iugoslavă ca moment fondator (Burks în Schwab: 1981, 33-54; Dinerstein în Asparturian, Valenta, Burke
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
numai una în care inteligența teoretică comunică cu noi ci și o realitate pe care o cunoaștem prin dezvoltare holistică și personală, cu trup și suflet, îmbinându-le în adevărata armonie a spiritului care ne caracterizează. Avem tendința să experimentăm criticismul empiric al inteligenței noastre experimentale și proiecțiile sale în viața de zi cu zi. Societatea științifică virtuală sau industrială în care existența noastră economică și profesională ne încătușează, determină uneori reacții împotriva pierderii noastre în pură funcționalitate, eludând bazele vieții
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lumii versul puternic și străvechi bazat pe iambi. 1108 William Wordsworth, The Lyrical Ballads, Ed. Brett, Jones, Methuen, Londra, 1963. 1109 Coleridge, Biographia Literaria, Dent and sons, Londra, 1971. 1110 T.S. Eliot, The Use of Poetry and the Use of Criticism, Harvard University Press, 1933. 1111 T.S. Eliot, Burnt Norton, Poems, Easton Press, 2005. 1112 Florin Mugur, "Soare de martie", în Visele de dimineață, Editura pentru literatură, București, 1961. 1113 1552-1599, prezentat de Cecil în Oxford Book of Christian Verse, 1940
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
București, Ed. Științifică, 1968. 8. Slama, Cazacu, T. - „Psiholingvistica - o știința a comunicării”, București, Ed. All, 1999. 9. Slama, Cazacu, T. - „Limbaj și context”, București, Ed. Științifică, 1959. 10. Saussure, F. - „Cours de linguistique générale”, (traducere), Paris, 1916. Immanuel Kant - Criticismul (1724-1804) Dacă ne referim la filosofia veacului al XVII-lea putem spune că păstrează caracterul unei gândiri internaționale, datorită unei limbi științifice, latina - filosofia veacului al XVIII-lea accentuează nota cosmopolită a gândirii, prin conținutul său rațional și umanitarist, dar
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
Critica rațiunii pure”, care apoi este dezvoltată și generalizată în „Critica rațiunii practice” (1788), „Critica judecății” (1790) și „Religia în limitele rațiunii” (1793) etc. De asemenea, „Critica și teoria cunoștinței”. Rațiunea pură este o prezentare scurtă, limpede și populară a criticismului, arătându-se că noi, oamenii naivi, cunoaștem realitatea lucrurilor, dar că nu cunoaștem realitatea așa cum ea este, ci doar cum ele se oglindesc în noi, deci sunt produse subiective ale conștiinței noastre. Reprezentările noastre oglindesc mai mult natura noastră decât
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
realitatea lucrurilor, dar că nu cunoaștem realitatea așa cum ea este, ci doar cum ele se oglindesc în noi, deci sunt produse subiective ale conștiinței noastre. Reprezentările noastre oglindesc mai mult natura noastră decât „natura lucrurilor”. Înțelegem că problema inițială a criticismului nu este natura lucrurilor, ci marginile și valoarea cunoștințelor noastre despre lucruri. Ceea ce numim experiență, ceea ce ni se impune simțurilor noastre: culoare, sunet, parfum, gust, cald, rece etc. sunt stări, sunt forme de gândire ale subiectului, a căror funcție este
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
experienței, se mulțumește a le examina critic, în ce constă valoarea și limitele lor. Înainte de a cunoaște prin rațiune sau experiență, trebuie să examinăm ce puteri au ele, până unde se întind și unde încetează sfera acțiunii lor. De aceea criticismul a fost numit idealism (conștiința are o valoare ideală, nu reală) și transcendentalism (ceea ce e cu totul în afară, mai presus de experiență, a priori, supraempiric). Critica este condiția a priori, care dobândește un rost numai prin conținutul său empiric
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
obiectul experienței, ci al gândirii. Prin gândire este cu putință orice experiență. Transcendentalul se referă la cunoștințele a priori (pure de orice experiență). Problema de căpetenie a „idealismului transcendental” este confruntarea cu raționalismul și empirismul din vremea sa, peste care criticismul se ridică împăcându-le în elementele lor valabile. El analizează noțiunile „corp”, „Dumnezeu”, „suflet”. Dumnezeu este argumentul antologic, iar sufletul o substanță nemuritoare. Toate cunoștințele sintetice (despre obiecte), vin din experiență (adică a posteriori). Experiența ne arată că un lucru
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]