757 matches
-
sârbă" și nu cea de limbă "sârbocroată"”. Pavle Ivić afirmă că „limba vorbită de sârbi se numește cel mai adesea sârbocroată în știință”, precizând că este vorbită și de croați, și de musulmanii din Bosnia și Herțegovina, croații numind-o croată, iar sârbii - sârbă. Alt lingvist sârb, Ranko Bugarski, spune că limba sârbocroată „continuă să trăiască, deși în mod neoficial”. Unii lingviști croați admit existența entității lingvistice discutate, dar resping termenii sârbocroată și croatosârbă ca fiind compromiși. Dalibor Brozović propune în locul
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
avatar al denumirii „sârbocroată”. În fine, sunt și lingviști croați care cred că cele patru limbi standard sunt una și aceeași limbă din punctul de vedere al lingvisticii. Este, de exemplu, părerea lui Dubravko Škiljan. Radoslav Katičić spune în legătură cu graiurile croate din Herțegovina și cele sârbe că sunt „dialecte diferite ale aceleiași limbi”. Snježana Kordić afirmă că este vorba de o limbă unitară atât din puncte de vedere lingvistic, cât și sociolingvistic, și că nu există niciun motiv să nu se
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
de o limbă unitară atât din puncte de vedere lingvistic, cât și sociolingvistic, și că nu există niciun motiv să nu se mai numească sârbocroată. În Bosnia și Herțegovina se folosește uneori termenul „limba bosniacă”, alteori se tratează împreună bosniaca, croata și sârba, cu prescurtarea BHS, considerându-se totodată limbi aparte. Lingvistul Nedad Memić folosește și el prescurtarea "BHS", pe care o declină ca orice substantiv (exemplu: "u BHS-u" „în (limba) BCS”). Lingviștii din alte țări, în general neimplicați emoțional în
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
al acestora, vorbită de croați. Din punctul de vedere al sociolingvisticii, este în același timp una din variantele limbii "abstand" comune sârbilor, croaților, bosniacilor și muntenegrenilor, denumită tradițional prin termenul „limba sârbocroată”, și o limbă "ausbau" cu propriul său standard. Croata este limba maternă a 5-6 milioane de vorbitori, fiind limbă oficială în Croația, în Bosnia și Herțegovina, în Serbia (Voivodina) și în Muntenegru. O vorbesc și minoritățile naționale croate din țările învecinate, precum și emigranți croați în Europa Occidentală, America de Nord, America de Sud
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
termenul „limba sârbocroată”, și o limbă "ausbau" cu propriul său standard. Croata este limba maternă a 5-6 milioane de vorbitori, fiind limbă oficială în Croația, în Bosnia și Herțegovina, în Serbia (Voivodina) și în Muntenegru. O vorbesc și minoritățile naționale croate din țările învecinate, precum și emigranți croați în Europa Occidentală, America de Nord, America de Sud și Australia. Și în România există o mică comunitate de vorbitori de croată, în județul Caraș-Severin. Din punctul de vedere al variantelor sale regionale, croata cunoaște o împărțire în
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
Croația, în Bosnia și Herțegovina, în Serbia (Voivodina) și în Muntenegru. O vorbesc și minoritățile naționale croate din țările învecinate, precum și emigranți croați în Europa Occidentală, America de Nord, America de Sud și Australia. Și în România există o mică comunitate de vorbitori de croată, în județul Caraș-Severin. Din punctul de vedere al variantelor sale regionale, croata cunoaște o împărțire în trei dialecte, štokavian, kajkavian și čakavian, și o împărțire supradialectală, în grupurile de graiuri (i)jekaviene, ekaviene și ikaviene. Baza limbii croate standard o
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
vorbesc și minoritățile naționale croate din țările învecinate, precum și emigranți croați în Europa Occidentală, America de Nord, America de Sud și Australia. Și în România există o mică comunitate de vorbitori de croată, în județul Caraș-Severin. Din punctul de vedere al variantelor sale regionale, croata cunoaște o împărțire în trei dialecte, štokavian, kajkavian și čakavian, și o împărțire supradialectală, în grupurile de graiuri (i)jekaviene, ekaviene și ikaviene. Baza limbii croate standard o constituie dialectul štokavian și graiurile (i)jekaviene. Primele fragmente scrise în limba
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
vorbitori de croată, în județul Caraș-Severin. Din punctul de vedere al variantelor sale regionale, croata cunoaște o împărțire în trei dialecte, štokavian, kajkavian și čakavian, și o împărțire supradialectală, în grupurile de graiuri (i)jekaviene, ekaviene și ikaviene. Baza limbii croate standard o constituie dialectul štokavian și graiurile (i)jekaviene. Primele fragmente scrise în limba croată s-au păstrat în texte slavone din secolul al XI-lea. Cultura croată s-a dezvoltat în legătură cu creștinismul catolic adoptat de croați, iar limba croată
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
fragmente scrise în limba croată s-au păstrat în texte slavone din secolul al XI-lea. Cultura croată s-a dezvoltat în legătură cu creștinismul catolic adoptat de croați, iar limba croată a evoluat odată cu dezvoltarea literaturii în diversele dialecte. Standardul limbii croate s-a conturat în secolul al XIX-lea, în concordanță cu cel al limbii sârbe, de care în unele perioade ulterioare s-a apropiat, iar în altele s-a îndepărtat, în funcție de condițiile istorico-politice. Din punctul de vedere al tipologiei lingvistice
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
s-a conturat în secolul al XIX-lea, în concordanță cu cel al limbii sârbe, de care în unele perioade ulterioare s-a apropiat, iar în altele s-a îndepărtat, în funcție de condițiile istorico-politice. Din punctul de vedere al tipologiei lingvistice, croata este o limbă flexionară în aceeași măsură ca majoritatea limbilor slave și în grad mai mare decât limba română. Numărul total al croaților este estimat la aproximativ șase milioane. Dacă despre cei din Croația și din celelalte foste republici iugoslave
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
republici iugoslave se poate afirma că vorbesc limba croată, nu se poate spune câți din alte țări limitrofe sau mai îndepărtate o vorbesc, exceptând cazurile unde numărul vorbitorilor a fost înregistrat în statistici. Croații sunt răspândiți în lume după cum urmează: Croata este limbă oficială în Croația, în Bosnia și Herțegovina, în Muntenegru și în provincia Voivodina din Serbia. Este totodată una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene. Croata mai are statut de limbă minoritară în Austria (Burgenland) și în Italia (Molise
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
vorbitorilor a fost înregistrat în statistici. Croații sunt răspândiți în lume după cum urmează: Croata este limbă oficială în Croația, în Bosnia și Herțegovina, în Muntenegru și în provincia Voivodina din Serbia. Este totodată una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene. Croata mai are statut de limbă minoritară în Austria (Burgenland) și în Italia (Molise). În România, limba croată poate fi folosită în raporturile cu administrația publică locală, în localitățile unde ponderea celor care o au ca limbă maternă este de peste 20
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
Molise). În România, limba croată poate fi folosită în raporturile cu administrația publică locală, în localitățile unde ponderea celor care o au ca limbă maternă este de peste 20%. Este cazul în localitățile Carașova și Lupac din județul Caraș-Severin. Dialectele limbii croate se disting după forma pronumelui interogativ referitor la subiectul nume de lucru: "što" - "kaj" - "ča" „ce”. Prin urmare sunt trei dialecte: Există și o stratificare supradialectală după modul în care a evoluat sunetul "ĕ" din limba slavă veche, notat cu
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
în limba croată: standard se bazează pe dialectul štokavian cu pronunțare (i)jekaviană. Primele texte apar la croați în secolul al IX-lea, scrise în limba slavonă cu alfabetul glagolitic, dar nu s-au păstrat. Cele mai vechi texte glagolitice croate păstrate datează din secolul al XI-lea, majoritatea fiind gravate în piatră, ca de exemplu stela de la Baška (insula Krk). Este primul text în limba slavonă în care apar și elemente ale limbii poporului, fiind remarcabil prin dimensiuni și prin
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
-lea și al XV-lea. Prima ei atestare de seamă este "Cartea de rugăciuni croată de la Vatican". Primele elemente de standardizare apar în secolul al XVII-lea, numit și epoca Slavismului baroc, fiind ilustrate de literatura epocii. La formarea limbii croate moderne contribuie: Standardizarea limbii croate este strâns legată de trezirea conștiinței naționale a croaților, care se înscria în tendința generală din Europa primei jumătăți a secolului al XIX-lea. În 1812, Šime Starčević a publicat la Triest "Noua gramatică ilirică
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
Prima ei atestare de seamă este "Cartea de rugăciuni croată de la Vatican". Primele elemente de standardizare apar în secolul al XVII-lea, numit și epoca Slavismului baroc, fiind ilustrate de literatura epocii. La formarea limbii croate moderne contribuie: Standardizarea limbii croate este strâns legată de trezirea conștiinței naționale a croaților, care se înscria în tendința generală din Europa primei jumătăți a secolului al XIX-lea. În 1812, Šime Starčević a publicat la Triest "Noua gramatică ilirică". Era precursorul Reînnoirii naționale croate
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
croate este strâns legată de trezirea conștiinței naționale a croaților, care se înscria în tendința generală din Europa primei jumătăți a secolului al XIX-lea. În 1812, Šime Starčević a publicat la Triest "Noua gramatică ilirică". Era precursorul Reînnoirii naționale croate, promovată de Mișcarea ilirică, reprezentată mai ales de tineretul intelectual de origine burgheză. Conducătorul mișcării a fost Ljudevit Gaj, lingvist, politician, ziarist și scriitor. În lucrarea sa "Kratka osnova horvatsko-slavenskog pravopisanja" (Compendiu de ortografie croato-slavă) (Buda, 1830), a propus alfabetul
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
cehă și poloneză, precum și o ortografie bazată pe principiul fonemic, ce se vor aplica pe tot teritoriul locuit de croați, în locul grafiilor italiană, germană și maghiară folosite în diferitele regiuni. În această perioadă s-a impus standardul unitar al limbii croate pe baza dialectului štokavian cu pronunțare (i)jekaviană, punându-se capăt literaturii în celelalte dialecte. Ideologia Mișcării ilirice nu se mărginea la Croația. Idealul ei era unirea tuturor slavilor de sud, de la sloveni la bulgari, care trăiau toți sub stăpâniri
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
Josip J. Strossmayer, elaborează în 1866 primul program de unificare a slavilor de sud din Imperiul Habsburgic, folosind termenul „iugoslav”, și înființează la Zagreb Academia Iugoslavă de Științe și Arte. În domeniul limbii se conturează două școli principale: Apropierea limbii croate de limba sârbă se continuă după Primul Război Mondial, de data aceasta în cadrul Regatului sârbilor, croaților și slovenilor, devenit mai apoi Regatul Iugoslaviei, create sub egida Serbiei, țară învingătoare în război. Autoritățile de la Belgrad caută să impună ideea limbii sârbocroate
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
independență. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial se înființează așa-numitul Stat Independent Croația, satelit al Germaniei naziste, în care se declanșează o prigoană cumplită împotriva minorității sârbe. Pe plan lingvistic se caută îndepărtarea cât mai accentuată a limbii croate de limba sârbă, prin așa-zisa „purificare” de elementele sârbești. În Iugoslavia comunistă de după război, promovarea limbii sârbocroate și încercările de a estompa diferențele dintre sârbă și croată devin componente ale politicii lingvistice oficiale, acceptată și de comuniștii croați, după cum
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
sârbe. Pe plan lingvistic se caută îndepărtarea cât mai accentuată a limbii croate de limba sârbă, prin așa-zisa „purificare” de elementele sârbești. În Iugoslavia comunistă de după război, promovarea limbii sârbocroate și încercările de a estompa diferențele dintre sârbă și croată devin componente ale politicii lingvistice oficiale, acceptată și de comuniștii croați, după cum reiese și din „Acordul de la Novi Sad” (1954). Semnat de 25 de lingviști și scriitori, 18 sârbi și șapte croați, în acesta se stipulează că limba comună a
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
1954). Semnat de 25 de lingviști și scriitori, 18 sârbi și șapte croați, în acesta se stipulează că limba comună a sârbilor, croaților, muntenegrenilor și bosniacilor este sârbocroata, care se poate numi și croatosârbă, cu două variante literare, sârbă și croată. Se decide totodată și redactarea unui dicționar unic. În urma relativei liberalizări a regimului în anii ’60, se manifestă nemulțumirea intelectualilor croați cauzată de dominația variantei sârbe a limbii în instituțiile de stat. În 1967, șapte lingviști și scriitori croați redactează
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
unic. În urma relativei liberalizări a regimului în anii ’60, se manifestă nemulțumirea intelectualilor croați cauzată de dominația variantei sârbe a limbii în instituțiile de stat. În 1967, șapte lingviști și scriitori croați redactează „Declarația despre situația și denumirea limbii literare croate”, în care se cere egalitatea în drepturi nu a trei, ci a patru limbi din Iugoslavia: slovena, croata, sârba și macedoneana, și încetarea dominației limbii sârbe pe plan statal și în instituțiile federale. În anii ’70 (epocă numită „Primăvara croată
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
sârbe a limbii în instituțiile de stat. În 1967, șapte lingviști și scriitori croați redactează „Declarația despre situația și denumirea limbii literare croate”, în care se cere egalitatea în drepturi nu a trei, ci a patru limbi din Iugoslavia: slovena, croata, sârba și macedoneana, și încetarea dominației limbii sârbe pe plan statal și în instituțiile federale. În anii ’70 (epocă numită „Primăvara croată”), limba literară croată este declarată entitate aparte. Odată cu independența Croației, proclamată în 1991, se accentuează tendința de separare
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
macedoneana, și încetarea dominației limbii sârbe pe plan statal și în instituțiile federale. În anii ’70 (epocă numită „Primăvara croată”), limba literară croată este declarată entitate aparte. Odată cu independența Croației, proclamată în 1991, se accentuează tendința de separare a limbii croate de cea sârbă, prin „purificarea” ei de „sârbisme” și „internaționalisme”, evitarea împrumuturilor, reintroducerea unor cuvinte croate ieșite din uz și crearea de cuvinte noi cu bază slavă. Această secțiune tratează succint principalele aspecte fonologice, fonetice și prozodice ale limbii croate
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]