KorAP: Find »[drukola/base=cufăr & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...45 >

1,114 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

o fereastră pe tatăl său, un spectru liniștit în cele din urmă, care ridică mâna în semn de salut înainte de a se risipi. Vitellius încerca să deschidă un cufăr bătut cu nestemate. — Ajută-mă! îi porunci lui Listarius. Băiatul deschise cufărul. Vitellius se aplecă deasupra lui și scoase dinăuntru o centură împodobită cu plăcuțe de aur. — Ajută-mă s-o pun, porunci cu glas răgușit. Și caută ceva de mâncare... Repede. Listarius petrecu centura în jurul șoldurilor grase ale lui Vitellius, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621

dramatic frunzișul și aruncând o lumină delicată asupra familiei ce se relaxa pe paturile amplasate în fața adăpostului paznicului. Adăpostul acesta avea acum un nou acoperiș din foi de aluminiu în locul paielor simple, iar înăuntru se găseau un televizor și un cufăr metalic plin de cuverturi călduroase și de șaluri. Poate că va avea ocazia, cât de curând, să construiască o prelungire a reședinței lor, cu o bucătărie și o baie. Avea să cumpere un frigider și un scuter. E drept că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

cum i-a numit Mandy - după care am cărat lucrurile pământești ale Selinei la furgonetă. Avea, într-adevăr, înduioșător de puțin. Totul ar fi intrat ușor în Fiasco, dacă Fiasco-ul ar fi mers. Dar Fiasco-ul nu mergea. Trei cufere pline cu haine, un ceainic, două fotografii înrămate, o savonieră, un scaun, un fier de călcat, o oglindă și o veioză. — Asta e, fată, am spus eu, venind cu ultimele lucruri. — Mulțumesc, iubitule, mi-a spus Selina. Stătea în mijlocul camerei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

Mătura, un mănunchi de crengi, era rezemată leneș de un perete. Pereții erau făcuți din bușteni acoperiți cu noroi uscat, iar acoperișul la fel. Un șemineu și o măsuță joasă, de răchită, răsturnată. Câteva oale. într-un colț îndepărtat un cufăr vechi. Nimic pe pereți. Nici un fel de ornament nicăieri. Era ceva atât de departe de reședința somptuasă, să zicem, a Liviei Cramm, pe cât de îndepărtată era China. Și totuși era prietenoasă. Zgomote de afară: ciripitul păsărilor. Un foșnet de arbuști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
pălăvrăgim nițel. S-o lăsăm să se odihnească. Ești de acord? Sigur că da, spuse Vultur-în-Zbor. Așa că o lăsară în colibă și o luară către vâlceaua lui Virgil și Dolores de noaptea trecută. După ce plecară, Dolores se duse șchiopătând către cufărul cel vechi, care zăcea închis într-un colț. Acolo stătea zăvorât trecutul, trecutul ei, neschimbat, de neschimbat. Se așeză jos și îmbrățișă cufărul, șoptindu-i. — Este ieri, murmură. în fiecare zi este ieri, deci fiecare zi e fixă. TREISPREZECE Vultur-în-Zbor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
luară către vâlceaua lui Virgil și Dolores de noaptea trecută. După ce plecară, Dolores se duse șchiopătând către cufărul cel vechi, care zăcea închis într-un colț. Acolo stătea zăvorât trecutul, trecutul ei, neschimbat, de neschimbat. Se așeză jos și îmbrățișă cufărul, șoptindu-i. — Este ieri, murmură. în fiecare zi este ieri, deci fiecare zi e fixă. TREISPREZECE Vultur-în-Zbor, sensibil la schimbările din atmosferă, înțelese că Virgil Jones cel din dimineața aceasta era un om diferit de Virgil Jones cel de noaptea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Ar fi cea mai bună soluție, se gândi el. Dacă nu voia să vină, atunci era de la sine înțeles că de-acum ea și Vultur-în-Zbor trebuiau să fie dușmani. înțelegerea acestui fapt nu-i diminuă cu nimic deprimarea. CINCISPREZECE O, cufărul era un lucru sigur, el, atât de masiv, atât de plin cu pânze de păianjen și atât de liniștitor, cufărul cu zăvoarele sale sparte demult, dar niciodată deschis, paznic al vieții sale. O, ce minunat că era atât de sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
de-acum ea și Vultur-în-Zbor trebuiau să fie dușmani. înțelegerea acestui fapt nu-i diminuă cu nimic deprimarea. CINCISPREZECE O, cufărul era un lucru sigur, el, atât de masiv, atât de plin cu pânze de păianjen și atât de liniștitor, cufărul cu zăvoarele sale sparte demult, dar niciodată deschis, paznic al vieții sale. O, ce minunat că era atât de sigur, că-i păstra amintirile atât de bine. Deschide-l acum și lasă-le să o inunde, curățind-o cu certitudinea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Sigur, sigur, sigur, la fel de stabil în fluidul anilor ca și trupul ei nemuritor, nemuritor precum sufletele, același în fiecare zi, nici îmbătrânind, nici întinerind, ci neschimbat. Prezentul este trecutul zilei de mâine, la fel de stabil și la fel de sigur, i-ar spune cufărul. Uite, scârțâitul, greutatea capacului ridicat, hăul căscat al timpului. Uite, lumânările, servitoare devotate ale zeului, ale zeului nemuritor, invizibil, atoateștiutor și singur dumnezeiesc, inaccesibil în lumină și ascuns ochilor noștri. O, tu care ești mereu același, ține-mă-n paza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Frumoasa Doamnă cu Cocoșenii. Sau Doamna fără Milă. Ceruri milostive, care nu vă schimbați, uitați, priviți uniforma, micuțul strai călugăresc, micuțo, nevinovată ca de la mănăstire, spune șapte ave maria și el nu va mai pleca. Uite, trecutul. Pune-l în cufăr pe scumpul poet gropar, pune-l acolo, ca să rămână neschimbat, pune-l în cufăr și păstrează-l, chitit, împăturit, același pe vecie, lume fără sfârșit, bărbații noștri. Mântuiește-mă, Iisuse, pune-l într-un cântec pe grasul cu nume grecesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
uitați, priviți uniforma, micuțul strai călugăresc, micuțo, nevinovată ca de la mănăstire, spune șapte ave maria și el nu va mai pleca. Uite, trecutul. Pune-l în cufăr pe scumpul poet gropar, pune-l acolo, ca să rămână neschimbat, pune-l în cufăr și păstrează-l, chitit, împăturit, același pe vecie, lume fără sfârșit, bărbații noștri. Mântuiește-mă, Iisuse, pune-l într-un cântec pe grasul cu nume grecesc, virgil, virgil, răspunde-mi că da. Sunt pe jumătate nebună din dragoste pentru tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Nici un vultur nu-l poate răpi, nici un vultur care să-l ia înapoi în trecut, trecutul e sigur, nu poți păși în el a doua oară, e stabil și galben și sfărâmicios trecutul. Degetul nevăzut a terminat de scris. închide cufărul, pune deoparte lucurile copilărești, gata, s-a terminat, el rămâne și nimic nu se va schimba nimic nimic nimic nimic n-o să schimbe asta iar noi vom rămâne virgil și dolores stabili și neschimbați în cleiul dragostei. Scumpule, sărmane gropar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
rămâne virgil și dolores stabili și neschimbați în cleiul dragostei. Scumpule, sărmane gropar jones, atâtea lucruri rămân uitate în el, povara trecutului și a faptelor sale face ca prezentul să nu se schimbe. Virgil, virgil, răspunde-mi că da. Uite, cufărul, închis, sigur, nemișcat, stabil. Mângâie-l așa și fii recunoscătoare. Acum aș putea s-o fac, să-l mângâi. îl mângâi, gata. Mătură prin cameră și strânse masa, făcu sul rogojinele de papură și șterse de praf balansoarul, ațâță jarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
întoars către ușă, cuvântul Virgil! i s-a format pe buze, apoi a înghețat. Gura i s-a deschis și s-a mișcat fără zgomot într-un țipăt fără sunet. S-a tras încet înapoi până când s-a împiedicat de cufăr. — Doamnă O’Toole, îi spuse stafia. Nu vă simțiți bine? Arătați ca moartea. A cuprins-o groaza. A deschis capacul cufărului și a sărit înăuntru. Scotocind agitată în el, a găsit ce căuta. îl ridică: un crucifix mic, din lemn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
a mișcat fără zgomot într-un țipăt fără sunet. S-a tras încet înapoi până când s-a împiedicat de cufăr. — Doamnă O’Toole, îi spuse stafia. Nu vă simțiți bine? Arătați ca moartea. A cuprins-o groaza. A deschis capacul cufărului și a sărit înăuntru. Scotocind agitată în el, a găsit ce căuta. îl ridică: un crucifix mic, din lemn, mâncat de carii. A rostit: — Apage me, Satanas. — Dolores, a spus stafia. E în regulă, Dolores. Pleacă, a spus Dolores O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
e nimeni altcineva. Uite: nu sunt decât două rogojini. Eu gătesc pentru doi. Nu suntem decât noi doi. Asta nu se schimbă. — Mă recunoști? a șoptit încet stafia. Știi cine sunt? — Pleacă, a zis doamna O’Toole, ascunzându-se în spatele cufărului. Nu te apropia. întoarce-te de unde ai venit. întoarce-te acolo unde ți-e locul. întoarce-te la Grimus. Umbră a Trandafirului de Piatră, dispari! Nu cred în tine. Trandafirul de Piatră, a repetat stafia. Grimus. Ce... — Apage me! a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-te acolo unde ți-e locul. întoarce-te la Grimus. Umbră a Trandafirului de Piatră, dispari! Nu cred în tine. Trandafirul de Piatră, a repetat stafia. Grimus. Ce... — Apage me! a țipat Dolores O’Toole și a tras de capacul cufărului, închizându-l deasupra capului ei. Stafia a rămas în mijlocul încăperii, întrebându-se ce să facă. în final, pentru că voia să vorbească cu Dolores între patru ochi, a hotărât să nu-l cheme încă pe Virgil Jones. S-a apropiat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
închizându-l deasupra capului ei. Stafia a rămas în mijlocul încăperii, întrebându-se ce să facă. în final, pentru că voia să vorbească cu Dolores între patru ochi, a hotărât să nu-l cheme încă pe Virgil Jones. S-a apropiat de cufăr. — Doamne Dumnezeule, apără-mă! a auzit dinăuntru atunci când a ridicat capacul. — Doamnă O’Toole... Dolores... a spus stafia. Vreau să-ți fac o propunere. Nu, nu! zicea mereu Dolores. Nu ești aici. Știu că ai prefera să plec, a continuat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
acesta permite-mi să-ți fiu călăuză. Auzind o astfel de propunere neașteptată, Vultur-în-Zbor rămase mut de uimire. — Doamna O’Toole, spuse el într-un târziu. Nu cred că se simte prea bine. Dolores O’Toole era încă ascunsă în cufăr când Virgil intră în colibă - singur, la sugestia lui Vultur-în-Zbor. în momentul când el intră se ridică, scoțând un strigăt de bucurie. — Virgil, zise ea. Mi-a fost atât de frică! — Hai, zău așa, Dolores, rosti el neajutorat, simțindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
sugestia lui Vultur-în-Zbor. în momentul când el intră se ridică, scoțând un strigăt de bucurie. — Virgil, zise ea. Mi-a fost atât de frică! — Hai, zău așa, Dolores, rosti el neajutorat, simțindu-se de-a dreptul ipocrit. Femeia ieși din cufăr, veni spre el și se opri în fața lui ca un cimpanzeu vulnerabil. Nimic nu se va schimba, nu-i așa Virgil? repetă ea. Virgil Jones închise ochii. — Dolores, rosti el. Te rog, încearcă să înțelegi! Trebuie să urc pe munte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Cuprins Partea întâi - TIMPURI PREZENTE 1.Vultur-în-zbor 2. Prepelicarul 3. Domnul Sispy 4. Phoenix 5. La Femme-Crampon 6. Călătorii 7. Poarta 8. Domnul Jones 9. La poalele muntelui Calf 10. Păsări 11. Cocoașa 12. Cutremurul 13. Dimensiuni 14. Inamici 15. Cufărul 16. Trosc 17. Urcuș 18. Magister Anagrammari 19. Febra 20. Iona 21. Dansatorul Putinței 22. Khallit și Mallit 23. Marea 24. Tunelul 25. Apărătorul lui Axona 26. Dincolo de ordine 27. Spaima 28. După aceea 29. Deggle 30. Valhalla Partea a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601

din Philadelphia care nu vorbea o boabă de spaniolă, și o servitoare mulatră, care fusese În serviciul lui Încă din primii ani petrecuți În Cuba și călătorea cu un macac Închis Într-o cușcă, Îmbrăcat În arlechin, și cu șapte cufere de bagaje. Pentru moment, s-au instalat În mai multe camere la hotelul Colón, În Plaza de Cataluña, așteptînd să achiziționeze o locuință adecvată gusturilor și apetențelor lui Jausá. Nimeni nu se Îndoia cîtuși de puțin că servitoarea - o frumusețe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
căpăta o nuanță roșiatică la fiecare lună plină. Din cînd În cînd, la ușa unor Încăperi erau găsite păsări moarte sau mici rozătoare. Alteori descopereau lipsa unor obiecte, mai ales bijuterii și nasturi de pe veșmintele păstrate În dulapuri și În cufere. Din an În Paști, obiectele sustrase apăreau ca prin farmec, la distanță de cîteva luni, În vreun ungher Îndepărtat al casei ori Îngropate În grădină. De regulă nu se mai găseau niciodată. Lui don Ricardo, toate aceste Întîmplări i se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618

intimă departe de privirea publicului, bine? Una peste alta, fusese o dimineață deosebit de groaznică, dar din fericire aveam o nouă problemă care să-mi abată atenția de la casetă: Louis Vuitton. Grămezi de Louis Vuitton. Cărucioare pline - de fapt, mai multe cufere, valize pe roți, cutii, genți, saci de mână și poșete care afișau literele L și V Încrucișate, de parcă cineva ar fi vandalizat magazinul firmei din Milano sau magazinul-mamut de pe Fifth Avenue. Se pare că toată lumea din avion primise Înștiințarea că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

Își potrivi degetele pe linia colțului și apăsă. Încet, piatra de la intrare se ridică până la un metru. Tânărul se rostogoli Înăuntru și regăsi, ca Într-un vis, aceleași torțe care ardeau. Totul era ca atunci. Se repezi la cele trei cufere, le deschise și nu găsi nimic. Le Închise la loc și Încercă să-și amintească ordinea În care le deschisese Nogodar. Da. Aici greșise. Reluă operațiunea, mai Încet. Sub cel de-al treilea cufăr se deschise o trapă. Amir Întinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]