8,982 matches
-
natal nu merge pe făgașul bătătorit al sentimentalismului dezarmant, ci se străduiește a se contrage în conturul unor imagini insolite. Patetismul de fond își caută căi de omologare formală. Poetul se simte un crucificat al dureroasei amintiri: "mă bateți în cuie pentru liniștea voastră/ să uit că mi-ați purtat/ prin vuietul tăcerii din străzile pustii/ sub tinere sălcii viața pierdută" (Cu toate acestea). Ori își proiectează simțămîntul dezolant nu doar în trecut ci și într-un viitor a cărui naștere
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
rangă" (weblog.ro, 23.09.2004). Clei (legat poate și de imaginea unei persoane cu gura încleiată, care nu poate articula nici un cuvînt) se asociază cu clește ("iar i-a venit soțul beat clește acasă" - catavencu.ro), cui "(șofer beat cui, prins de polițiștii de frontieră la vama Siret" (allpress.ro, 5.08.2007), cleampă, prin deviere lexicală, fără să se poată spune cu exactitate care au fost termenii primari (poate că între cui și clește acționează și o asociere metonimică
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
clește acasă" - catavencu.ro), cui "(șofer beat cui, prins de polițiștii de frontieră la vama Siret" (allpress.ro, 5.08.2007), cleampă, prin deviere lexicală, fără să se poată spune cu exactitate care au fost termenii primari (poate că între cui și clește acționează și o asociere metonimică). O altă serie e alcătuită din participiile verbelor familiar-argotice cu sensul de "a bea", "a se îmbăta": a (se) pili, a (se) machi, a (se) matoli etc. Insul beat este, așadar, pilit, machit
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
Omul secolului XX vede igiena ca pe politețea trupului, începutul și sfârșitul oricărui demers corporal. Dacă am renunța la asta, nu ar mai rămâne nimic. Căci parfumurile, accesoriile, hainele vin după. Modele s-au perindat, câteodată redundante (pantofi cu toc cui sau plat, fuste mini sau maxi, machiaj natural sau "glamour"), alteori reinterpretate sau revalorizate. Oglinda rămâne, dar și obsesia că, undeva, există o Albă-ca-Zăpada, mai tânără, mai frumoasă, mai atrăgătoare. Obsesie inavuabilă, recognoscibilă doar în gesturile de fiecare zi, în
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
unui atare statut genialoid e nevoie de premisa unei diferențieri copleșitoare, a unei originalități absolute. Drept care autorul cultivă un laitmotiv al originalității d-sale grațios-obsedante, în numeroase variațiuni pe aceeași temă: "îmi bat în tîmple să mă recunoașteți mereu un cui de sînge lung foarte lung/ și-n cuiul de sînge lung foarte lung mai bat un cui de piatră lung foarte lung și el/ și-n cuiul de piatră lung foarte foarte lung mai bat un cui de fier de
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
unei diferențieri copleșitoare, a unei originalități absolute. Drept care autorul cultivă un laitmotiv al originalității d-sale grațios-obsedante, în numeroase variațiuni pe aceeași temă: "îmi bat în tîmple să mă recunoașteți mereu un cui de sînge lung foarte lung/ și-n cuiul de sînge lung foarte lung mai bat un cui de piatră lung foarte lung și el/ și-n cuiul de piatră lung foarte foarte lung mai bat un cui de fier de asemenea/ lung foarte lung mai lung chiar decît
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
cultivă un laitmotiv al originalității d-sale grațios-obsedante, în numeroase variațiuni pe aceeași temă: "îmi bat în tîmple să mă recunoașteți mereu un cui de sînge lung foarte lung/ și-n cuiul de sînge lung foarte lung mai bat un cui de piatră lung foarte lung și el/ și-n cuiul de piatră lung foarte foarte lung mai bat un cui de fier de asemenea/ lung foarte lung mai lung chiar decît orice lungime care se poate închipui/ nu mă veți
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
variațiuni pe aceeași temă: "îmi bat în tîmple să mă recunoașteți mereu un cui de sînge lung foarte lung/ și-n cuiul de sînge lung foarte lung mai bat un cui de piatră lung foarte lung și el/ și-n cuiul de piatră lung foarte foarte lung mai bat un cui de fier de asemenea/ lung foarte lung mai lung chiar decît orice lungime care se poate închipui/ nu mă veți confunda niciodată dar absolut niciodată cu nimeni" (dar de ce limbile
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
recunoașteți mereu un cui de sînge lung foarte lung/ și-n cuiul de sînge lung foarte lung mai bat un cui de piatră lung foarte lung și el/ și-n cuiul de piatră lung foarte foarte lung mai bat un cui de fier de asemenea/ lung foarte lung mai lung chiar decît orice lungime care se poate închipui/ nu mă veți confunda niciodată dar absolut niciodată cu nimeni" (dar de ce limbile ceasului sunt brațele și picioarele mele). Buna dispoziție trece în
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
îmbrăcat ca să danseze un gen dificil, spectaculos de break street, a teoretizat, și-a imprimat urmele umede ale răsuflării pe oglindă, a stat cu fundul dezgolit deasupra unei lumânări aprinse (degeaba însă, dacă n-a mers pe foc sau pe cuie ca fachirii!), a urlat ritmat în amplificator, iar în final, tot în pielea goală, și-a folosit proprii plămâni pentru a scoate sunete de o intensitate care a concu-rat-o pe cea redată de amplificator. Din aceeași familie de artiști, plini
eXplore dance festival 2007 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9107_a_10432]
-
în care altor tenori li s-ar fi ținut pumnii să nu mai greșească. Ușurința cu care el atingea uluitorul făcea ca orice greșeală venită din partea sa să fie considerată echivalentul unei catastrofe. Ceea ce, într-un fel, e de înțeles: cui trece dincolo de perfecțiune, orice scăpare i se reproșează ca un eșec. Un bilet la Pavarotti însemna să plătești pentru a deveni și tu martorul unui miracol, încît dacă miracolul nu era cel așteptat sau nu se producea, tenorul era taxat
Miracolul Pavarotti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9282_a_10607]
-
scriitori se văd destul de greu în peisajul actualității. De vină sunt atât editurile, cât și revistele. De vină e și dezinteresul publicului cititor. Critica, prin cei mai tineri reprezentanți, se străduiește să arate ce se întâmplă, dar nu prea are cui. Am citit cronici severe la adresa tinerilor scriitori. Dar nici fenomenul literaturii tinere - cum era numit înainte de 1989 - nu e prea generos. Altădată știam nume de tineri scriitori din toate marile orașe universitare. Acum nu prea știu tineri încă nedebutați în
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
legau de fostul său carnet de partid. Fiindcă, practic, de-abia după aceea, ordinul său ca dosarele aflate la SRI să fie transferate la CNSAS a început să fie cu adevărat luat în serios. Atunci de-abia s-a rupt cuiul care oprea dosarele în drumul lor, pînă atunci parcurs cu țîrîita, spre CNSAS. În timp ce Traian Băsescu îi săruta mîna patriarhului Teoctist, dosarele de Securitate ale preoților se îndreptau neîndurător spre CNSAS, urmînd același drum ca dosarul susținătoarei sale, Mona Muscă
Agonia secretelor Securității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9368_a_10693]
-
zilele din dosul casei, al magaziei... magazia avea un ochi de geam mic, murdar... La temelia ei colcăia o groapă imundă de gunoaie casnice... mirosea îmbătător, ca și latrina de scînduri, largă, îndemînoasă, cu ziare vechi, îngălbenite, înfipte într-un cui puternic... Mă tolăneam într-un șezlong, alături era încă unul, gol... Cădeau mere... le mîncam cu tot cu viermișorii albi, fragili... scriam atent la orice fiță de flutur, la orice tropăit de furnică... În amurg, audiam vacile sosind cu ugerele siliconate de la
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
atât de meschine, dacă, în fond, ține atâta la ele. Cu ghiotura ne-a umplut de speranță, pentru ca tortura să fie și mai sofisticată. Și ce dacă aici apa e de băut, ce folos că zmeura este atât de gustoasă, cui prodest că miliardele de galaxii ar purta în ele și alte vieți? Atâta vreme cât ești împiedicat (de chiar nebănuitele posibilități ale într-adevăr fericirii, și în același timp de limitele inadmisibile prin care ți se interzice accesul la un bine intuit
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
dicționar al artiștilor români din exil al lui Ionel Jianu (ș.a.), ca și dicționarul intelectualilor români din exil publicat de Academia Româno-Americană nu îl menționează. Nici multe alte lucrări privitoare la exilul românesc din Occident nu îl amintesc. La întrebarea "cui aparține Philippe Caracostea, culturii franceze sau celei românești?", răspunsul este fără echivoc. Nu e în rândurile de față, așa cum s-ar putea crede, dorința "provincială" de a-l anexa pe pictor: "încă un artist român stabilit la Paris!" Meritele artei
Un pictor francez de origine română by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9454_a_10779]
-
din al Doilea Război Mondial, sunteți într-o baracă de pe șantierul unde lucrează tatăl tău, în încăpere, pe lângă patul de campanie, există o masă fără față de masă, două scaune, un reșou electric pus jos, pe linoleum, patru umerașe agățate în cuie, două genți pline cu haine, două noptiere, câte una de fiecare parte a patului" (p. 25). Întreaga ceremonie este o combinație de tragic și banal, de durere surdă, gesturi cotidiene și vorbe obișnuite, uneori absurde, pe care copilul le înregistrează
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
semnate de "grandilocvente nulități artistice în țările lor." Lui Nichifor Crainic, proaspăt secretar general al Artelor, îi cere "stăvilirea cauzelor urățirei urbane prin monumente ridicole și rezolvirea acestor probleme artistice și naționale." Am cere și noi, de-am mai avea cui. "Talentul de a primi", și Lovinescu. În lumea lui de salon bate inima, cîtuși de puțin seacă, a generației. Regulile casei, de un umanism care te face să visezi, sînt ceea ce i-a salvat, pe cei mai mulți care dau mărturie: "o
Reporter de leat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8199_a_9524]
-
luptă pe teritorii străine, în misiuni speciale, prizonierat sau în țară în locuri asediate ori izolate din cauza războiului, în zone izolate din cauza unor boli molipsitoare, la călătorii și membrii echipajului aflați în largul mărilor. Articolul 1047 Cod civil prevede în fața cui și în ce condiții se poate încheia în mod valabil testamentul privilegiat, iar la articolul următor se prevede termenul când poate opera caducitatea legatului cuprins de testamentul privilegiat, respectiv situațiile când acesta nu poate fi executat. Care sunt cazurile de
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
spune unui om de Încredere și s-ar sfătui cu unul din frații ei din Sauca ar primi răspunsuri liniștitoare. Ori de câte ori gândurile ajungeau În acest punct, Mariei Îi apărea imaginea de groază În care ea atârna spânzurată de limbă În cuiul din grindă. Apoi, sufletul ei bun și credința În care crescuse Îi spunea că așa este bine să faci, să ai grijă de aproapele tău, să-l ajuți la nevoie. Așa spune și părintele Buzdugan la slujbă: Să vă aveți
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
a primei iubiri. La zece metri mai încolo trebuia să fie o portiță, la capătul potecii care ducea, printre tufe de dafin, spre grădina de zarzavat. Portița dispăruse - doar stâlpii porții îi arătau că nu-l înșală memoria. Chiar și cuiele care țineau balamalele fuseseră scoase pentru a fi folosite în altă parte, unde era mai mare nevoie de ele. Se depărtă de aleea principală, încă nu voia să vadă casa: ca un criminal care se întoarce la locul faptei, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
se fălea cu un ceas cât o roată de cașcaval și un lanț plin de zdrăngănele. Le spunea tuturor istoria omului care și-a cumpărat viața, îi zicea „al zecelea om“; un nume grozav de bine găsit. Avea el un cui împotriva ăstuia, n-am priceput eu bine de ce. Și-atunci m-am gândit că Chavel ăsta nu prea o să aibă curajul să se întoarcă la el acasă, așa că m-am hotărât să mă întorc eu în locul lui. Sunt în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
măcar vreo zece guri căscate care să mă asculte. Bun cuvânt, Dumitre? Măi, da’ pretențios mai ești! Ca să-ți stingi setea nu te-i mulțumi și cu apă chioară? Cam știu eu unde bați, dar mai pune-ți pofta-n cui, Pâcule. Până diseară, la Crâșma din drum, nu ai de unde să te înfrupți cu nimicuța. O să mi se corogească gâtul ca doagele polobocului uitat la soare. Si asta îmi trebuie mie? Dar n-am ce face, vrei nu vrei, bea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ca o geană purpurie. Măi Dumitre, ce mai spune cocoșul acela al tău? a întrebat Pâcu, privind spre asfințit. Uite că nu l-am întrebat, Pâcule. Dar ce ți se năzare? Apoi nădejdea în cocoșul tău îi ca într-un cui de tei. Ascultă, Pâcule! Să nu-mi vorbești cocșul de rău, că cu mine ți-ai pus în cârd. Si mai ia seama că vorbești și în contra babei mele și asta nu ți-o iert. Dacă-i pe-așa, atunci
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
când o să vă intre în cap că, cu un gâtlej care sună ca o darabană, nu poți spune povești. De o viață mă chinui să vă învăț și tot nu ați băgat la cap. Așa că mai puneți-vă pofta-n cui - a răspuns Pâcu, în timp ce un nouraș de fum străveziu slobozit din lulea l-a învăluit cu tandrețe... La un semn discret al lui moș Dumitru, Mitruță Ogaș a umplut ulcelele cu vin, începând cu cea a lui Pâcu. Așa da
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]