5,558 matches
-
proiecte, nădejdile nu le părăsiseră, de aceea puseră toate visele într-un loc tăinuit al sufletului lor. Simțeau că au sub aripi un vânt prielnic ce le dădea puterea de a zbura, asemenea păsărilor văzduhului care se încumetă să părăsească cuibul, unde s-au aflat multă vreme sub oblăduirea părinților. Urma numirea în posturi, la un spital. Și acest eveniment putea constitui un examen. Începuseră să afle și ele că viața însăși e un șir de examene, dar tinerețea le înaripa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
a cerut mâna și am fost de acord! A venit la părinții mei, le-a spus intenția lui, a mărturisit că mă iubește sincer și că este convins că vom face o casă în care dragostea să-și facă un cuib statornic. - Cine dragă, cine? spuse Olga exasperată și ca scoasă din pepeni, se ridică de pe scaun, semn că nu mai suportă toate aceste învelișuri ale poveștii. - Aaaaa, scuză-mă scumpo, scuză-mă, m-am luat cu vorba și nu ți-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
eu. Fata se întoarse brusc. Nasul ei în vânt îl lăsă fără replică. El se rușină și merele s-au rușinat atunci puțin. Măcar dac-aș fi avut niște flori. Ea îi privea haina neagră ce se strânse ca un cuib pentru mâinile ei. — Mie mi-ar fi plăcut narcisele. Era un dialog, toți am fost de acord cu asta. Părerile au devenit însă împărțite când veni vorba de ce avea să urmeze. Cucoana cu crizanteme era de părere că fata o să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
că îi strivește ființa. Ideea de a părăsi definitiv orașul prindea rădăcini în mintea Olgăi cu fiece zi ce trecea. Această voită evadarea o asemăna cu cea a unor păsări migratoare care, plecând toamna, nu mai revin niciodată la vechile cuiburi, din varii motive. * În întâlnirile sporadice dintre Ina și Olga, aceasta din urmă îi mărturisi că nu se simte în apele ei și că un concediu de odihnă, chiar prelungit, poate la munte, i-ar aduce o restabilire a stării
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
minunat apartament. Victore, dragul meu drag! Și înainte de a face mai mulți pași prin noua ei casă, se aruncă în brațele lui, îl sărută pătimașă și apoi, luându-l de mână, îi sugeră: - Acum, hai să ne bucurăm împreună de cuibul dragostei noastre! Mai întâi, intrară în bucătărie. Totul era ca în paginile renumitei reviste Nekerman: masa, scaunele, dulapurile suspendate, aragazul, frigiderul, vesela și tacâmurile... Fără a comenta, mută de fericire, Olga merse în sufragerie, în camera destinată copiilor, în care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
casă veche într-o zonă rezidențială a orașului. Deși noua achiziție necesita renovări costisitoare, părinții Inei au înțeles că în ginerele lor fierbe dorința de a avea casa lui. El invoca deseori faptul că, dacă și păsările cerului au un cuib al lor, cu atât mai mult oamenii trebuie să se gândească la acest lucru. Voia să sugereze, pe un plan subțire, că în noua așezare, la care visa ca om în materie, va face totul după inima și sufletul lui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
acum o curiozitate deosebită pentru Ina. Alex intuia nerăbdarea soției sale, dar cum își propusese ca totul să constituie o surpriză, voia ca la intrarea pe poarta noii locuințe să i ofere cheile și să-i spună cu satisfacție: Iată cuibul visurilor mele! Într-o duminică dimineață, după derularea programului de rutină, Alex o strigă pe Ina din bucătărie: - N-ai vrea să mergem până la casa noastră? - De ce nu, numai să mă îmbrac. Îl luăm cu noi și pe Mihăiță? - Mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
se reîntrebă, după care, și mai curios, puse un taburet pe birou , scoase un briceag din buzunar și începu a scobi în locul amintit. Apoi, contactă studioul de televiziune Gălăgia Română: Alo! Veniți repede! Am depistat, la Consiliul Popular Județean, un cuib de spionaj. Dacă e periculos? E foarte periculos. și dacă suntem siguri că e? Foarte siguri. Hai! Veniți! și-o să vedeți. și o să afle și lumea. Toată omenirea o să afle, și-o să se minuneze. Da, domnule, tocmai la noi, cuibar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
femeile ușoare? Te bat, Valy! Valy luă desuurile în mână și le mirosi de câteva ori făcând Ah, ce mireasmă! Când mă gândesc ce forme grozave, ce rotunjimi cuprind chiloții ăștia mici cât un petic și sutienul acesta ca două cuiburi de mierlă, nu m-aș mai gândi deloc la moarte și le aranjă din nou pe hârtia de împachetat de pe căpătâiul dormezei. Se observa clar că și această mișcare fusese în program. N-am crezut că unii bărbați pot ajunge
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fost reeditate, premiate și puse în raftul de cinste al literaturii autohtone. Dar mitologia evadării nu se oprește la astfel de povești. Se spune că mulți oameni nici n-au fost nevoiți să părăsească zona. Lor le-a venit ideea cuiburilor paralele - o adevărată bază pentru semioza evadării actuale. Cuprinși de mâhnire, aceștia s-au specializat în copierea modelului de care erau nemulțumiți. Exista o Uniune a Scriitorilor ca o grădină închisă. Foarte bine. S-a înființat lângă ea o Asociație
Mitul eternei evadări by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9154_a_10479]
-
sau cîștigă. Se aplecă peste masă, ținti prima bilă și lovi fără să aprecieze atent nici tăria loviturii și nici unghiul; lovi fără nici o speranță. În clipa următoare, bilele se Împrăștiară În toate părțile, ciripind ca niște păsărele alungate din cuibul lor. Bila albă se Întoarse din ricoșeu, lovi mantinela din stînga și veni pe diagonală pînă aproape de buzunarul din dreapta liniei de spargere. O urmărise În mod special, deoarece se temuse că neglijența loviturii l-ar putea costa un fault, dar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
asta dacă nu cumva chiar sîntem în realitate. Izolarea a fost și va fi întotdeauna o idee genială, însă e foarte greu de realizat. Nu e vorba doar de o singură unitate militară, de un bastion răzleț sau de un cuib de nebuni, e vorba de o țară întreagă. Atunci mi-a dat ideea, își amintește Roja, lăsîndu-și fruntea între palme, viclenia Bătrînului făcea cît toată înțelepciunea din lume adunată la un loc, știuse să i-o spună fără să supere
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
v-au dat ei pe mînă o acțiune ca asta. Violența nu duce la nimic bun, se gîndește Roja, parcă mi-ați luat vorbele din gură, spune Părințelul, v-ați apropiat ca niște tîlhari, de parcă ar fi fost vorba de cuibul unor infractori periculoși, ați izolat zona ca în caz de dezastru natural. Eu cel puțin am încercat să-mi conving superiorii că nu era nevoie să se ia măsuri atît de stricte, intervine Curistul, așa deci, reia Roja, pregătiri ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dar prostie, da, îl ia Părințelul în serios. Și cum mai credea el c-o să devină un fel de al doilea Căpitan, se distrează Curistul. Adică visa să împartă din nou cărticele propagandistice la colțul străzii, c-o să reorganizeze vechile cuiburi și așa mai departe. La vremuri noi, doctrine noi, zice Roja, mecanismul însă este același, trebuie să-ți găsești doar o masă de manevră, încolo totul merge ca pe roate, se gîndește. Ați și uitat de femeiuștile alea care parcă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se măresc atât de mult, Încât nu se mai vede decât corneea de bețiv, gălbejită. -Chiar așa de tâmpit mă crezi? Îmi Îndrugi verzi și uscate și nu te gândești decât să-mi sucești mințile. Eu tremur tot timpul pentru cuibul ăsta nenorocit. De aici vreau să plec direct sub pământ. Dar nici acolo nu o să am noroc. O să fiu dat la viermi, să se hrănească cu hoitul meu. -Vezi ce Înseamnă să nu ai credință? Vezi ce Înseamnă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
stingă. Mizeria este pretutindeni, apăsătoare și atotstăpânitoare. Antoniu, aduce puțină lumină și siguranță unor suflete care nu mai au nici puterea să spere, el Însuși fiind o verigă solidă a sărăciei halucinante. Pe Ben, care iese atât de rar din cuibul lui mizer, mai ales din cauza piciorului, l-a salvat de câteva ori de la moarte. Opt Astăzi, la gura metroului, forfota necontenită Îl amețește pe Antoniu și-i amorțește simțurile. Prima zi de aprilie este senină, iar soarele liber și descătușat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la grădina zoologică. Își face loc cu greu prin mulțimea de gură cască și se Îndepărtează de metrou Încet, abătut, gândindu-se la frigul și Întunericul din cocioabă, la vecinul Ben care n-a mai ieșit de mult timp din cuibul lui mocirlos, la o femeie misterioasă care-l vizitază de la un timp pe Ben, la Kawabata care s-a pierdut În lumea largă, la Plăcințica care semăna atât de bine cu Scarlet Johanson actrița pe care-o văzuse pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
O pacoste pe capul lui. Ben are talentul de-a aciuaia când totul devine insuportabil și foarte greu, ființe rătăcite ca și el care-i pot fi cât de cât de folos. O să vină căldura și va părăsi și el cuibul puturos, bocănind și lovind cu cârjele pământul. Îl cunosc, Își spune Antoniu, nu rezistă mult timp În cuibul mizer, simte nevoia să se miște, să bântuie de colo-colo, chiar dacă infirmitatea Îi mai pune piedici. Umblă de câteva zile zvonul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ființe rătăcite ca și el care-i pot fi cât de cât de folos. O să vină căldura și va părăsi și el cuibul puturos, bocănind și lovind cu cârjele pământul. Îl cunosc, Își spune Antoniu, nu rezistă mult timp În cuibul mizer, simte nevoia să se miște, să bântuie de colo-colo, chiar dacă infirmitatea Îi mai pune piedici. Umblă de câteva zile zvonul că or să vină cei de la primărie ca să dea fiecărui locuitor câte un pachet cu alimente de bază: ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cădea drept dintr-un cer fără vânt și prin ușa deschisă îi percepeam liniștea concretă. Eram izolați ca într-un mormânt. Apoi, semnalată doar de un contur negru estompat, ca într-o pictură chinezească, am văzut o mierlă zburând spre cuibul ei ascuns sub un tufiș; și-a întors capul spre noi și a pornit tăcută mai departe zburând aproape de covorul de zăpadă. În ultimele raze ale amurgului i-am zărit ochiul și ciocul portocaliu. „Mierloiul negru și glumeț Cu ciocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
plăcere să te văd. Dominique se apropie de bărbatul cu șmirghel În loc de corzi vocale. — Dar ăsta nu e locul potrivit pentru amicul tău. Aș putea sugera eventual - Konrad se uită la bărbatul care Își scosese pălăria și Îi mototolea borul. - Cuibul Berzei? Cercetă din nou mâinile nou-venitului. Nu, La Soțul Încornorat ar fi mai bine. E chiar după colț. Doamna trebuie să-l știe. Dădu din cap spre femeie, apoi se Întoarse către mine. Lakritz? Nu l-am văzut. Dar tre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
degetar, cu brazi zbârliți pe ea. Un drum făcea o cotitură largă, ocolind-o, și apoi o lua În linie dreaptă, spre oraș. Drumul și colina erau acum albe, acoperite cu zăpadă, care atârna În copaci În grămezi mari, asemenea cuiburilor de corbi. Își amintea drumul, colina și pădurea, pentru că fuseseră primele lucruri pe care le văzuse cu un sentiment de deplină siguranță, după ce scăpase peste frontieră În urmă cu cinci ani. Tovarășul lui, care conducea mașina, spărsese tăcerea pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Virusul informațiilor lui. Ceea ce înainte era pentru mine o junglă verde, adâncă și frumoasă, acum este un ocean de iederă englezească, o calamitate care sufocă și ucide totul. Frumoasele stoluri de sturzi negri și lucioși, cu straniul lor fluierat, fură cuiburile a o sută de specii autohtone. Închipuiți-vă o idee care îți ocupă mintea precum o armată care ocupă un oraș. Dincolo de geamurile mașinii se întinde acum America. O, prea frumoase înalturi pline de sturzi, Deasupra valurilor chihlimbarii de cruguliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ridicat el ochii puii de rîndunică au prins aripi și s-au înălțat în zbor. Drumul lor e lung și țările unde se duc sînt calde, dar pînă la urmă tot aici se întorc la anul, odată cu primăvara, aici, la cuibul lor" a accentuat preotul, modelîndu-și vocea frumos, pătrunzător, ca în timpul slujbelor la sărbătorile mari ale anului. Cu mîinile împreunate a rugăciune a recitat întreaga poezie "O, mamă...", trecînd de la Eminescu înapoi la învățăturile lui Solomon, repetînd pilda cu toiagul, dezvoltînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
n-am văzut acea flacără ce le leagă pe mamă și fiică, de aceea m-aș fi mirat să-ți spună că a fost aici... În tovărășia ta ea stă stingheră, se simte stingheră, ca un pui de cuc în cuib străin. Maria frînge brusc țigara, lăsînd-o să cadă lîngă scrumieră: Ți s-a părut! Doina este o fire foarte puțin comunicativă, de-aceea. Îți tremură mîinile, Maria surîde Mihai. Privirea Mariei, puțin speriată, se ridică brusc: Ce vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]