1,160 matches
-
trupu-mi rănit, lipsit de duh. Din țărână și din frunze toamna-mi ridice casă, Cu crengi țesute-n corzi mi-o împrejmui ținutul, Din ceață neagră deasă acoperiș să-mi facă Și cu apus de soare roșu să-mi lumine culcușul. Sub tălpi desculț covor de frunze să-mi aștearnă, Deasupra tavan înjghebe-mi cu stele căzătoare, Sub trup un pat odihnitor mi-așeze din aramă Sub care-oi fereca într-un cufăr iubirea-mi arzătoare. Și-n casa de sub toamnă
SUFLET ÎN AGONIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376461_a_377790]
-
locul și s-o audă iar mugind.În cui spânzura scorbaciu”* iar pa poliță-un șustăr*S-o țasală vece, ruptă, cu mânerul gin frăgar*.Lâng-obloaca* crepațâtă îi o furca c-un colț rupt,Frunz-uscată ge-astă toamnă, numa bună ge-așcernutîi culcuș cald, la o ciuta, ce-o fătat ge-o zi s-o noapce,Si la puiu” cu oci umezi, lins ge mama lui pa space!Sura vece, sura vece, a ta soartă-i hotărâtăIar în veacul ce-o să vie, cu uitări
CORNELIA NEAGA [Corola-blog/BlogPost/375843_a_377172]
-
-n slove mirarea unui răsărit... Cum ploaia mai așteaptă să curgă peste ceruri Cu picături de roua și zvon de curcubee, Așa te-aștept, iubite, să risipești toți norii Ce bântuie bezmetic pe-aripi de alizee... Cum umbră mea tânjește culcuș să își găsească Pe umbră ta confuză, ce-alunecă spre mine, Așa te-aștept, și-mi pare așteptarea nefirească, Căci tot ce e al meu se-nvalmașește-n tine... Te-aștept, iubit năvalnic, ca flacăra ce ... Citește mai mult Te-așteptTe-aștept cum înserarea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
frământăSă împletească-n slove mirarea unui răsărit... Cum ploaia mai așteaptă să curgă peste ceruriCu picături de roua și zvon de curcubee, Așa te-aștept, iubite, să risipești toți noriiCe bântuie bezmetic pe-aripi de alizee... Cum umbră mea tânjește culcuș să iși găseascăPe umbră ta confuză, ce-alunecă spre mine,Așa te-aștept, și-mi pare așteptarea nefirească,Căci tot ce e al meu se-nvalmașește-n tine... Te-aștept, iubit năvalnic, ca flacăra ce ... XV. ASCULTA!, de Corina Negrea , publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > GĂLBENUȘ Autor: Teodora Noje Publicat în: Ediția nr. 1205 din 19 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Într-o zi de primăvară, Nu în zori, ci mai spre seară, La căldură, în culcuș, Se ivi, el, Gălbenuș. Printre ouă, printre frați, Nu știu cum, nu mă-ntrebați, Ud și-n haină aurie, Prinse-a face gălăgie. -Lângă puii negricii Cum putuși tu ca să vii? Se-ntreba cloșca-mbufnată, Cu galoși și nemachiată. -Doar de-atâtea
GĂLBENUŞ de TEODORA NOJE în ediţia nr. 1205 din 19 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375996_a_377325]
-
la a stelelor chemări. Umbra apune dar rămâne visul Ca să-i vegheze nopții blând amurg. Fiindcă, ciudat, de-o vreme chiară dânsul Se crede că-i al lumii Demiurg. Ar vrea de spaimă marea s-o agite Când poposește în culcușul său. Cu visele ce-acuma-s neștiute Iar monstrul nopții bântuind mereu. Tresar de spaimă când se-arată negrul Fiorul nopții aprig mă cuprinde. Și-ar vrea acuma să își vadă sensul Când peste lumea noastră se întinde. Văd soare
UMBRELE APUSULUI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375215_a_376544]
-
așa de bine, pe ulițe în lung și-n lat! Aveau stăpâni, cam toți sărmani, dar inimă mai bună și nici legați nu-i mai țineau în nopțile cu lună... Nici iarna nu-i speria, căci la coteț aveau căldură, culcuș de fân sau paie ori chiar dormeau în șură... Ei, cu urechile ciulite spre vântul rece dinspre drum, stăteau planton la grâne și la vite, la casele sub coș de fum... Trecură ani și-ai lor stăpâni plecară la oraș
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375284_a_376613]
-
Poiana a Treia venea când voia ea, aducând bucurie, descătușând veselia. Se arăta doar celor vrednici, care se-ncumetau să ia taurul de coarne, plecând la drum în căutarea ei. Eu o suspectam chiar că ar sta pitulată într-un culcuș, hibernând ca urșii, pândindu-ne și luându-ne prin surprindere când ne așteptam mai puțin. Nu noi o găseam pe ea, ea ne găsea pe noi! Dar făcea asta numai dacă avea chef și era în dispoziție generoasă. Eu una
POIANA A TREIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375280_a_376609]
-
mereu în afara visului / semn că nici visul nu mă primește. Adorm mereu/ pe aceleași cuvinte - acum fără sens - / răscolind lutul simplu, / nisipul pur și fierbinte / adunat din aurore îmbătrânite / poate prea devreme/ în casa vieții mele,/ unde visul își face culcuș / în imaginarul pustiu./ „Imaginarul pustiu“. Aceasta ar fi doar o interpretare generică a glipticii poemului; însă forfota gemulelor silogistice din structura semantică este mult mai adâncă... Cât suflu mitic freamătă în remarcabila construcție poetică, determinată ontologic! Asimilând „eterna reîntoarcere“, desprinsă
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
de cuvinte, De dragostea din ochii tăi. Te-aștept cu sufletul văpăi, De-al dorului nemărginire, Când macul se scutura pe văi, În clipe de tristețe si-amăgire. Când vântul cald și dulce-adie, Iar frunza tremură încetișor, Iubite, brațul tău culcuș să-mi fie Pivirea ta, să stingă al meu dor. Doar vântul părul mi-l sărută, Cu flori de tei mi-l împletește, C-o adiere-mi spune: uită, uită! Iubește teiul! El flori înmiresmate-ți dăruiește. Și în parfumul
TE MAI AȘTEPT de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372117_a_373446]
-
sclav, poruncește ca un rege, creează ca un zeu!" C. Brâncuși ,,România - Catedrala din Carpați" Este seară. Frigul a cuprins întreaga natură, de parcă a imortalizat-o în imagini pe vecie. Vietățile, fugind de acest dușman nevăzut, s-au adăpostit în culcușurile lor, căzând în amorțire. Eu, o ființă cugetătoare, stau la gura sobei. Privesc la dansul flăcărilor care degajă căldură ca să mă scoată din ghearele gerului năpraznic. Sunt atrasă de jocul lor, un joc al ielelor care mă împinge spre o
ROMÂNIA, CATEDRALA DIN CARPAŢI, DE GEORGETA-IRINA RUSU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376130_a_377459]
-
trimite sunetele alungindu-se în aer? Un răspuns e greu să dai când faldurile depărtării ard Și când vremea nestatornică mai toarce din al vieții caier. Cum să te înalți din tina ancestrală înspre albe stele? Încotro să îți găsești culcuș de pocăință și iubire? Mintea, cosmosul ființei tale,-ncearcă să ascundă vidul Ce s-a-ncolăcit, precum un șarpe, -nvăluindu-te-n orbire. Suflet, inimă și minte-ncing o horă-n valea armoniei, Plină de iluzii, de idei și de-al creației freamăt dulce
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
-și trimite sunetele alungindu-se în aer?Un răspuns e greu să dai când faldurile depărtării ardși când vremea nestatornică mai toarce din al vieții caier.Cum să te înalți din tina ancestrală înspre albe stele? Încotro să îți găsești culcuș de pocăință și iubire? Mintea, cosmosul ființei tale,-ncearcă să ascundă vidulCe s-a-ncolăcit, precum un șarpe, -nvăluindu-te-n orbire.Suflet, inimă și minte-ncing o horă-n valea armoniei,Plină de iluzii, de idei și de-al creației freamăt dulce... XXX
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
pământ și scoteam pietre și alte obiecte nedegradate în lupta contra timpului și a solului, scoteam rădăcini lungi și lemnoase, uneori în astfel de expediții dădeam din greșeală peste lăcașurile furnicilor și ale altor viețuitoare subpământene. Odată am dat peste culcușul unor pui de cârtiță. Stăteau, într-o crăpătură de pământ, niște animale minuscule. Cum se zbăteau ele așa, fără blană și fără ochi, păreau niște purceluși. Pielea lor era roșiatică. Mult timp am crezut să există și porci de pământ
PTIUUU’, SĂ NU TE DEOCHI! de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375635_a_376964]
-
ei îndat`adună, Umbre ce-o schimbă în furtună. Și cheamă vântu-n ajutor, Să risipească negrul nor; Abia atunci se potolește Când soarele de sus zâmbește. Apoi, e iarăși liniștită Și îl așteaptă fericită, Venind pe-ascuns și împreună, Împart culcuș sub clar de lună. *** Referință Bibliografică: Secret ascuns de mii de ani / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2275, Anul VII, 24 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SECRET ASCUNS DE MII DE ANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375676_a_377005]
-
Ediția nr. 2014 din 06 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Motto : Apusul zâmbește și ne-nconjoară, Stele căzătoare se aud trecând. Pe vremea când eram copil, împreună cu sora mea, Georgeta, obișnuiam să dormim pe prispa casei , unde mama ne amenaja „culcușul”. Întindea o cergă moale ca o saltea, iar noi ne așezam la povești cu ochii la cerul spuzit cu stele. Priveam cu uimire dâra lăsată de câte o stea căzătoare. În cele din urmă, adormeam învăluite în parfumul celor trei
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375712_a_377041]
-
-n slove mirarea unui răsărit... Cum ploaia mai așteaptă să curgă peste ceruri Cu picături de rouă și zvon de curcubee, Așa te-aștept, iubite, să risipești toți norii Ce bântuie bezmetic pe-aripi de alizee... Cum umbra mea tânjește culcuș să își găsească Pe umbra ta confuză, ce-alunecă spre mine, Așa te-aștept, și-mi pare așteptarea nefirească, Căci tot ce e al meu se-nvalmașește-n tine... Te-aștept, iubit năvalnic, ca flacăra ce arde Și mistuie-n jăratec basme
TE-AȘTEPT... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375766_a_377095]
-
Detașat de tot ce-i putregai în jur Frustrat de demoni, de mizerii Fantomatice ființe cu trupul alb impur. Aroma gurii tale - unicat în timp de neuitat Am colorat-o lin în albul cel mai pur Evidențiind și-al tău culcuș - model de habitat Negăsindu-ți pe pânză vreun banal cusur. Iubirea ta pierdută-n timpuri spațiale Am nuanțat-o în negrul cel mai cel și cel Cu pensula am pus și doruri demențiale Prinse într-un neferice triunghi pur isoscel
SINGURATICE CULORI (SAU CUM O VĂDUVĂ-PĂIANJEN DEVINE AMATOARE DE ARTĂ ABSTRACTĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379293_a_380622]
-
pe MIRELE CERESC. Tot văzduhul se umple de cer, de lumină, de sărbătoare, de cântec, de smirnă și de bucurie. Dincolo de crestele munților, cerul începe să se înroșească de emoție, iar luna ca o sferă de aur abia trezită din culcușul ei sidefiu începe să clipească și ridicându-se își aruncă faldurile de borangic peste mirificele cetini de brad, ce împăștie peste peșteri și schituri, peste păduri și câmpii, peste dealuri și lunci, peste bordeie și palate mireasma dumnezeiască a Învierii
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
pot chiar încetini, Dacă așa mi-ar fi vrerea Sau din contră l-aș iuți, Că doar eu dețin puterea. Să amestec sori cu stele, Luna să nu facă baie, Să mă țin, când vreau, de rele, Să-i fac culcuș în odaie. Să-mi apună soarele Dis de dimineață Și să-mi coaca merele Când e deasa ceață. Să îmi zboare rândunica Doar în cerc și-n casa mea, Să nu mă mai prindă frică Când la toamnă va pleca
MI-AM MAI CUMPĂRAT UN CEAS de DORA PASCU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369172_a_370501]
-
când se-ascunde porumbelul rotat cu cap alb sub aripă sau degeaba își cată cu ciocul penajul ce-i acoperă sternul când te scuipă pisica și-și găsește loc în ungher și cu coada făcută covrig se acoperă ea și culcușul când se ceartă vecinii pe mejdina împărțită de ani de hârtii și de panglica de ruletă când plutește veninul între frații de-o mamă de-o prispă când pe stradă se plimbă cuțitul ascuțit în afara cămășii când străbate desculță aleea
SONATA LUMII CU INSTRUMENTE DEZACORDATE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374157_a_375486]
-
când se-ascunde porumbelul rotat cu cap alb sub aripă sau degeaba își cată cu ciocul penajul ce-i acoperă sternul când te scuipă pisica și-și găsește loc în ungher și cu coada făcută covrig se acoperă ea și culcușul când se ceartă vecinii pe mejdina împărțită de ani de hârtii și de panglica de ruletă când plutește veninul între frații de-o mamă de-o prispă când pe stradă se plimbă cuțitul ascuțit în afara cămășii când străbate desculță aleea
POEME DE SFÂRŞIT DE AN de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374156_a_375485]
-
rațele din ogrăzile gospodarilor care singure știau drumul până la apa Buzăului, au fost lumea mea de vis pe care nu știu să o uit vreodată. Pe malul Buzăului căutam un prund uscat și încins de soare. Acolo îmi făceam un culcuș ca și când aș fi fost așezată pe cel mai scump divan și priveam liniștită la formele copacilor, contemplând în mintea mea cele mai mari săli ale unor muzee de artă, unde doar marii maeștri ai penelului puteau expune. Pe atunci fiind
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
Dar ce să-i fac? Șeful Complexului Peleș vechi de cînd lumea în post. Pare de neînlocuit (cunoașteți maladia, nu?). A absolvit, se spune, o facultate de istorie, dar, cum ața nu l-a tras spre catedră, și-a găsit culcuș la Peleșul acaparat de cei doi drăguți monștri, între timp împușcați. Speriat, sînt sigur, de gloanțele care zburătăceau printre turnurile castelului în decembrie '89, și-a revenit repede, ca mulți alți congeneri, iar azi continuă să-și primească, jovial, invitați
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
el între vînoșii cîini, între suplele cățele? Pentru că, de-atunci, ăhă, masculii au dispărut, văzîndu-și de viața lor crudă, femelele au fătat, a ruginit frunza din vii... Păi, din nunta aia tot s-a ales Moșu cu ceva: cu un culcuș în frunzarul gras, cu pomeni de peste tot, de pe la generoasele ferestre. Ce-i puțin pentru bătrînețile lui de cîine retras la vatră? Îl și ntreb: Ia zi-i, Moșu, e puțin? Se gudură ca un bătrîn care cîndva a avut umor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]