930 matches
-
moral insanity (folie morale) sau de nebunia morală. Cele mai importante aspecte clinice legate de această stare sunt psihopatiile, perversiunile constituționale, alcoolismul și toxicomania. În sociologie, acestea apar în sfera relațiilor interumane, în stările pasionale sau legate de sentimentele de culpabilitate. Elementul cel mai reprezentativ este, după H. Damaye, „debitul moral”, o infirmitate psihosocială, dar care nu intră în sfera psihiatriei, ci a sociologiei și justiției. Acești indivizi, cu un tip de conduită deviantă, antisocială, răspund pentru delictele și crimele comise
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
ale stării lor morbide (H. Verger). Întrucât legea penală definește delictele ca fiind direct legate de „faptul material” și de „voința delictuală”, stările de alienare mintală sunt exceptate de la incidența legii penale. Pentru a putea fixa cât mai exact sfera culpabilității și cea a iresponsabilității, se impune stabilirea limitelor alienării mintale în raport cu starea de normalitate (J. Falret, E. Régis). Grasset a formulat această doctrină într-o lucrare celebră, în care, vorbind despre „demi-fous, demi-responsables”, ridica problema normalității și a anormalității în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
amenzi, încarcerare și deportare. Astfel, responsabilitatea României pentru reconstrucția URSS, deși oficial o responsabilitate națională, a fost formulată în schimb ca responsabilitate etnică. Deși cetățeni români, sașii și șvabii, ca urmare a etniei lor germane, au fost „pedepsiți în spiritul culpabilității colective”. La 6 ianuarie 1945, Comisia Aliată de Control a ordonat arestarea și deportarea cetățenilor români de etnie germană cu vârsta cuprinsă între 18 și 30 de ani (femei) și 17 și 45 de ani (bărbați) pentru „muncă” în URSS
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
oportunității proiectului suntem înștiințați în „Cuvântul înainte” semnat de Mircea Ivănoiu. Se subliniază necesitatea de cunoaștere a trecutului apropiat pentru a înțelege prezentul și a dobândi o imagine limpede asupra lui. Ignoranța și atitudinea de ignorare se traduc în perpetuarea culpabilității: „Nu putem continua și rezista cu pete albe în trecut sau cu etape depășite cu discreția vinovată. Premisele false duc la rezultate false” (p. 5). Deturnarea îndelungată a istoriei în anii comunismului a provocat nu numai o foame de trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Stalin și-a impus punctul de vedere în fața lui Gh. Dimitrov și Dimitri Manuilski, încât pe 9 septembrie 1939 Kominternul a trimis o directivă tuturor partidelor comuniste "să susțină politica Moscovei în sensul de a-l... absolvi pe Hitler de culpabilitatea pentru declanșarea la 1 septembrie 1939 a războiului mondial și a-i declara vinovați pe imperialiștii anglo-francezi."223 Cum am văzut, încă din 1918-1920 Lenin avusese planuri mari de declanșare a revoluției în Europa Centrală, până în Italia și Germania. O
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
din fața unor dificultăți aparent fără soluție. Sinuciderea este Însă și o manifestare de agresivitate, Îndreptată atît Împotriva mediului (răzbunare), cît și Împotriva propriei persoane, În sens autopunitiv. „Justificarea” operației de autoacuzare, autocondamnare și autoagresiune poate fi găsită În sentimente de culpabilitate Întemeiate. Adeseori, Însă, ele exprimă numai un narcisism dezamăgit. Propria ființă nu este, pur și simplu, la Înălțimea așteptărilor, prin incapacitatea de a face față la solicitări sau la exigențele propriului ideal. Psihanaliștii au insistat, Însă, mai mult asupra agresivității
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1473]
-
schimbărilor hormonale, a contribuit la evoluția societății euro - americane către o mai mare libertate sexuală. Rezultatele cercetării lui Mead au fost contrazise șase decenii mai târziu de Freeman, care a descris societatea samoană ca puritană și violentă, copleșită de sentimentul culpabilității, iar adolescența ca o perioadă plină de frământări. În același timp Freeman a argumentat că Mead a fost înșelată de adolescentele jenate de întrebările care vizau un subiect tabu sau că așa arăta societatea samoană înainte de colonizare (P. Dasen, M.
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
de apărare, apare mai agresiv și chiar violent; performanțele intelectuale nu depășesc mediocritatea și întregul comportament este perturbat. Din lipsa de afecțiune părintească iau naștere unele conflicte ale adolescenților cu adulții, apariția, alteori, a stărilor de angoasă, a sentimentului de culpabilitate sau frustrare. Cercetările au pus în evidență legătura strânsă care există între dezvoltarea generală a personalității copilului și dezvoltarea afectivă. Influența negativă a lipsei de afectivitate se manifestă prin următoarele simptome.: copilul devine tot mai închis și resemnat, izolându-se
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
să pună în chestiune ceea ce la spun eu. - Îndoctrinez când îi învăț pe elevii mei că trebuie să-și iubească părinții? Da, pentru că ceea ceîiînvăț eu este absurd - iubirea nu poate fi comandată - ceea ce nu-i poate conduce decât la culpabilitate sau revoltă. Dacă elevii noștri nu-și iubesc părinții, trebuie să ne întrebăm care este cauza și să acționăm în consecință atât asupra elevilor cât și asupra părinților. - Îmi îndoctrinez elevii când îi îndrept spre o religie în care nu
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
e drept, la Lodge) și relația de camaraderie, frustrant erotizată, cu Constance Fenimore Woolson (nepoata lui James Fenimore Cooper, prozatoare la rîndul ei, cea care se sinucide la Veneția sub aparența unui accident -, producîndu-i lui Henry James grave sentimente de culpabilitate). Singura diferență structurală dintre cele două romane derivă dintr-o strategie de abordare: în timp ce David Lodge folosește episodul Guy Domville ca punct culminant al narațiunii sale, reconstituindu-l din flashback-uri pe care protagonistul le trăiește, în 1915, pe patul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a cîmpurilor minate, care ia pe genunchi prichindei mutilați, și de divă sexy a lumii occidentale, care taie frunză la cîini pe barca cu motor a lui Dodi, în costumul de baie din piele de leopard" (p.165). Sentimentul de culpabilitatea a jurnalistei în fața tragediei este imens. Oricît de mult ne-am (auto)sugestiona că adevărul nu are legătură cu moartea ori că profesiona lismul autentic trebuie să fie adesea amoral, realitatea ("crudă", vorba lui Lodge) ne demonstrează, fără echivoc, contrariul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ciocnirea din ce în ce mai violentă dintre cei doi, insul-conștiință - într-un adevărat rechizitoriu - acuzându-și interlocutorul de fapte reprobabile. În final, directorul îngrozit că asemenea fapte ar putea fi divulgate îl ucide”) și Goana (1978) aduc în prim-plan responsabilitatea față de familie, culpabilitatea, alienarea socială. Eroarea din tinerețe ce îl face șantajabil pe Radu Vereș, directorul general al unei instituții importante, „bărbat-tiran”, oportunist și carierist, îi tulbură în egală măsură și viața familială. Învățând să îi respecte pe cei din jur, făcând efortul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287570_a_288899]
-
us innocent. Da, pilulele pot da somnul, ori mai îndeosebi somnolența ori evadarea prin deconectată nepăsare. Nevinovăția însă nu. Pe aceasta nu o poate (re)da și păstra decât numai Hristos, pe calea lui paradoxală, ca-ntotdeauna: dându-ne sentimentul culpabilității. Paradoxal mai lucrează Hristos și cu păcătoșii cu viața și cu moartea. Iată, întreagă, dialectica lui mors et vita: Întâi te viază, apoi te omoară: ca să fii cu adevărat viu"32. Ca o concluzie, Steinhardt afirmă: ,,Din sentința lui Arthur
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Social Psychology, nr. 29. pp. 288-298. Dacă gestul ar fi fost efectuat pe sânul drept (acționat de emisfera stângă), semnificația ar fi fost complet diferită. Nu ar fi trimis la domeniul dorinței, ci la cel al voinței și, deci, al culpabilității. Pentru specialiștii în citirea desenelor copiilor, brațele sunt o sursă inepuizabilă de informații în privința structurii psihoafective a autorilor acestor desene. Vezi: Ada Abraham, Le dessin d’une personne: Le test de Machover, prefață de Juliette Favez-Boutonier, prima ed., Delachaux et
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
celebrul său roman 1984. 5.13. CUVINTELE DUHULUI 1. Să ne reamintim că suntem liberi, înfășurați în mantia propriei libertăți. Sunt liber prin jertfa lui Iisus Hristos. Întreaga bucurie și fericire a libertății mele îmi vin de la Dumnezeu. Trecutul și culpabilitatea au dispărut, topindu-se în irealitatea din care au venit. Dumnezeu ni l-a dăruit pe Duhul Sfînt cu misiunea să înlăture orice urmă de îndoială sau culpabilitate pe care ni le-am impus și care nu au nici o funcție
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
bucurie și fericire a libertății mele îmi vin de la Dumnezeu. Trecutul și culpabilitatea au dispărut, topindu-se în irealitatea din care au venit. Dumnezeu ni l-a dăruit pe Duhul Sfînt cu misiunea să înlăture orice urmă de îndoială sau culpabilitate pe care ni le-am impus și care nu au nici o funcție utilă. Astfel, vom regăsi pacea în care El ne-a așezat. 2. Adevărul vine prin propria sa voință, iar noi îi aparținem. Sfîntul Duh ne va restabili sănătatea
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Dumnezeu. 5. Non-culpabilitatea înseamnă non-vulnerabilitate, de aceea nimeni și nimic nu ne poate răni. Nu există nimic de iertat. Ceea ce nu are o cauză nu poate exista, iar Dumnezeu e singura cauză și de la el nu vine decît iubire, nu culpabilitate. Deci, culpabilitatea nu există. Poa-te fi doar o iluzie în mintea ta ce se crede desprinsă de Dumnezeu. Spiritul e unul, iar cauza este una singură: Cauza-lui-Dumnezeu. Învață să comunici cu această unitate și respinge tot ceea ce e fără cauză
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Non-culpabilitatea înseamnă non-vulnerabilitate, de aceea nimeni și nimic nu ne poate răni. Nu există nimic de iertat. Ceea ce nu are o cauză nu poate exista, iar Dumnezeu e singura cauză și de la el nu vine decît iubire, nu culpabilitate. Deci, culpabilitatea nu există. Poa-te fi doar o iluzie în mintea ta ce se crede desprinsă de Dumnezeu. Spiritul e unul, iar cauza este una singură: Cauza-lui-Dumnezeu. Învață să comunici cu această unitate și respinge tot ceea ce e fără cauză. Primește toate
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Nu știm încă ce e mîntuirea și nu o înțelegem. De aceea, nu-ți fă păreri deșarte, ci cere-I totul Sfîntului Duh și urmează-L pe Dînsul. Doar în-țelepciunea Sa e capabilă să te ghideze. Mîntui-rea înseamnă evadarea din culpabilitate. Astfel scăpăm de tot ceea ce ne poate umbri inocența spiritului. 8. Sfîntul Duh cunoaște calea și te va conduce cu bucurie, căci Lui i-a încredințat Dumnezeu mîntuirea ta și pacea Lui în tine. Dumnezeu ne-a creat sfinți și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
generală și universală, ar funcționa în chip anistoric. Spinoza crede că există ceva Bun și ceva Dăunător. Spre Bun ne îndreptăm pentru că ne sporește puterea de a acționa, adică apropierea de Bucurie. Dăunătorul duce la tristețe, la gândul morții, la culpabilitate. Nu ajută la nimic să regretăm ceea ce a avut loc. La fel, a face din moarte un subiect recurent. Mai bine medităm asupra vieții. Nu există nici Paradis, nici Infern sau Purgatoriu, nu există viața după moarte și nici o lume
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
al Căpitanului", unele pasaje din "Schimbarea la față a României" (primele două ediții, nu cele cosmetizare și republicate după 1990), ce păcătuiau "printr-un antisemitism apăsat și spectaculos, dar și prin violente și suculente accente antimaghiare". Pătruns doar de o culpabilitate metafizică, fără însă a-și revendica o vină de ordin moral, moralistul de la Rășinari nu pregetă să-și sancționeze frații negativi de la Paris, tip Celan sau Lucien Goldmann (sociologul și teoreticianul literar marxist născut în România). Știind că este informat
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Doar capodopera, liberă de orice tentație sau tranzacționare, doar ea respiră în voie, nu acceptă nici o autoritate sau cenzură, menită doar să-și atingă ținta. Cea de a subjuga, de a seduce, fără a induce vreo spaimă, ci doar acea culpabilitate fecundă, de fapt chiar parabola scriitorului. Incestuosul și totodată penitentul Gregorius deține în ambele ipostaze cârja viitorului papă, înduhovnicit de aceeași energie, a predestinatului de a fi, în cele din urmă, Thomas Mann. "Calea de acces" spre adevăratul Tolstoi este
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
că ceea ce Weber numise "morală a acțiunii" sau a "puterii" este într-o așa măsură distanțat și contrar în raport cu orice exigență etică, încât până la urmă balanța înclină clar în favoarea punctului de vedere istratian: căci "morala forței, a violenței reglate, a culpabilității calculate" - cum scrie Paul Ricoeur detaliind trăsăturile "moralei responsabilității", e descoperită de vizitatorul Uniunii Sovietice ca funcționând violent-unilateral și exclusivist și, pe deasupra, pe baza unor premise deja falsificate. Istrati denunță fără rezerve "putreziciunea precoce", "minciuna, ipocrizia, delațiunea, asasinatul" ca mijloace
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
insiste asupra mobilului psihologic adânc al trăirilor acestui etern frustrat, fixat în complexul sărăciei și al "fiului nerecunoscător". Vinovată poate fi și gena paternă lăsată fiului natural de grecul desțărat. Tot din acest complex al sărăciei derivă și complexul de culpabilitate față de mamă, apărut târziu, atunci când el depășise, la limită, inferioritatea materială. Este o vină, dar de altă natură decât cea a lui Oedip. E vorba de o responsabilitate morală filială neonorată de el, altruistul întregii umanități, dar nu și al
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
o generație după asta - va merge îndoită de spate sub rușinea crimelor comise în numele ei”, scrie Coetzee în Jurnalul..., Pentru el, tot ce-l înconjura în țara natală era indicibil de malefic, iar zbuciumul neputincios iscat de simțămintele lui de culpabilitate colectivă, de rușine, era și el mai presus (mai prejos?) de cuvinte. |ntrucât realitatea nu se lăsa descrisă, s-a refugiat în parabole, în reduceri la absurd, a inventat situații dincolo de limitele raționalului, ale inteligibilului, chiar și dincolo de limitele posibilului
Coetzee ca „J. C.” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6567_a_7892]