4,021 matches
-
ediția a II-a, 2006), cuvîntul este cuprins cu o explicație parțială și contextuală: "apelativ folosit pentru exprimarea simpatiei vorbitorului fața de interlocutor (pus în circulație de popularul actor Florin Piersic)". Pe fundalul așteptărilor firești - la un mesaj în termeni culți, făcînd apel la valori din sfera responsabilității sociale - apare surpriza lexicală și stilistică a mesajului: sintetizat de un termen argotic, presupunînd superioritatea prin deșteptăciune. E, desigur, o adaptare îndrăzneață, bazată pe anumite ipoteze asupra preferințelor publicului și asupra șanselor de
Ciocoflender by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8890_a_10215]
-
cu redutabila-i capacitate de a produce ziceri memorabile, nu ne-ar fi oferit sintagma definitorie. Ea este grația socială. Un concept insolit, în evident contrast cu bădărănia instituționalizată, dar de o perfectă adecvare propriului fel de a fi: educat, cult, spiritual, culant și comprehensiv. Ei bine, constitutiva sa grație socială este cea care i-a conferit notorietatea pozitivă, simpatia, încrederea și prestigiul, situându-l pe un palier de altitudine contestat doar de elitofobii reziduali și de diverșii frustrați ai tranziției
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
sălbatice, fluierele copilăriei mele din vacanțele de la Severin, trompetele de la nunți și înmormîntări, trîntitul unei uși, icnetul unui refuz, foșnetul unei taftale, inflexiunile unei muzici tribale, ritualice, tradiționale care se amesteca în auzul și în simțurile mele cu muzica elaborată cultă, cu orga ceremonioasă, cu alte și alte ritualuri sofisticate, cu geamătul visceral al tristeților ce călătoresc, și ele, în lung și-n lat. Am revăzut filmul lui Chereau ca să cuplez sunetele, suspinele, chitara, tobele cu imaginile. Asocierea lor este puternică
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
demersurile componistice, iar cele practice, la rîndul lor, validează întreprinderile teoretice. Primul volum conținea texte capitale, atît pentru muzica românească, dar și pentru cea europeană: probleme de stil și sintaxă muzicală (în special despre eterofonie), aspecte ale muzicii populare sau culte, tradiționale sau contemporane, românești sau străine, dezvăluirea unor tendințe poetice sau estetice ale propriei creații muzicale, eseuri despre sursele muzicii, culoare, ritm și, nu în ultimul rînd, despre universul sonor enescian, Ștefan Niculescu dovedindu-se unul dintre cei mai rafinați
Reflecții și reflexe by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9974_a_11299]
-
ideea de toleranță le e complet străină înaltelor fețe bisericești de la noi. E aproape sigur că nici unul dintre ei n-a citit această carte. Ei și-au asumat mecanic viziunea stabilită de lentilele deformatoare ale regimului fostului ayatolah. Dacă muftiul cultului musulman din România, Murat Iusuf, a dat dovadă nu doar de înțelepciune, ci și de o rară diplomație ("Fac apel la toți musulmanii să citească această carte și să nu dea curs unor provocări care pot veni din partea altor persoane
Versetele patriarhale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8927_a_10252]
-
pasul, are accente primordial ierarhice. De aceea, găsesc un pic cam tendențioasă interpretarea categorică pe care Lăcustă o dă unilateralei direcționări a aparatului care veghea parental asupra gazetelor. "Un lucru s-a conturat cu pregnanță. Aservirea Cenzurii în scopul întreținerii cultului personal al regelui și al noului regim este evidentă. La un moment dat, impresia este că, de fapt, cenzorii nu aveau drept scop decât eliminarea a tot ceea ce ar fi putut arunca o lumină defavorabilă asupra guvernării și, prin aceasta
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
floare, cer, senin, domnitor), într-o demonstrație subtilă de armonie neo- și proto-latină. Poetul a avut fericita intuiție (literară, pînă la urmă!) de a combina cuvinte italiene, introduse atunci în limba română, cu altele de origine franceză, precum și cu latinisme culte, oferind astfel forme despre care cu greu am putea decide dacă provin din italiană, din adaptarea directă a unor cultisme latinești ori din franceză. Dincolo de limbă, Asachi a preluat din Italia o anumită viziune asupra poeziei. în anii sejurului său
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
de tipul "a avea o atitudine populistă", "a avea manifestări de populism"; utilizarea expresiei cu verbul a face este un semn al vulgarizării limbajului politic actual. Construcția a face aroganțe ilustrează, pe același tipar sintactic și stilistic, preluarea unor termeni culți și abstracți de către limbajul popular, care îi integrează prin concretizare, formarea pluralului și cuprinderea în expresii în curs de fixare. În acest caz, circulația formulei inculte pare să se datoreze unei strategii de citare ironică, trimiterii aluzive la personajul politic
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
titular cu Turcia, dar la închidere" (megasport, 22.08.2007). Deși e o construcție "cu semnătură", a face aroganțe nu apare doar în legătură cu personajul Becali sau cu fotbalul; ea aparține deja registrului familiar-argotic, care absoarbe și modifică elemente ale limbii culte: "Din ciclul "Buey, aici io fac arogantze, nu voi, intelectualilor!" (forum.acasatv.ro); " Cine e el să facă astfel de arogantze cu mine? Se dă el crocant în fatza mea! Mă ia la mishto!" (wordpress.com).
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
cîteva articole, lucru pe care îl face apoi și ziarul care îi ia locul, "Lumea nouă". În același timp, se cuvine să se observe că, în ciuda declarațiilor tîrzii, "polemica" este nu cu gazeta social-democrată, ci cu unii reprezentanți ai "păturii culte socialiste" ce colaborau la ea. (Și ea continua, de altfel, către sfîrșitul anului 1893 în "Adevărul", aici "observatorul ipochondric" conturînd limpede situația: "În zadar redacția Muncei face apeluri disperate către pătura cultă [...], Munca se umple de articole de o actualitate
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
gazeta social-democrată, ci cu unii reprezentanți ai "păturii culte socialiste" ce colaborau la ea. (Și ea continua, de altfel, către sfîrșitul anului 1893 în "Adevărul", aici "observatorul ipochondric" conturînd limpede situația: "În zadar redacția Muncei face apeluri disperate către pătura cultă [...], Munca se umple de articole de o actualitate atît de arzătoare, ca foiletoanele fanteziste despre albine, ca discursul lui Karl Marx despre Liberul schimb, sau Clasele la evrei de Zetterbaum..."8) În aceste condiții, o colaborare a lui C. Stere
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
a dat de cele mai multe ori dreptate. Cu certitudine, mai sunt câțiva care au făcut mult rău și ar merita să fie în sfârșit cunoscuți așa cum sunt. Cenzorii comuniști despre care vorbiți erau mai blânzi decât acești nenorociți. Și mult mai culți, oricât ar părea de ciudat. Aveau chiar și un sentiment de respect pentru intelectuali... Pomeneați și de traduceri. E adevărat, am fost tradus în multe limbi străine, am fost publicat de edituri importante, sunt membru al câtorva academii și societăți
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
în trei personaje, Mr. Hertz, Mr Smith și Dairy Queen, prostituata italiană, care nu m-a convins - rolul nic nu era prea ofertant. De departe, cel mai interesant este acest Mr. Hertz, figură de birocrat, egocentric, dacă nu chiar paranoic, cult, fără a se transforma într-un estet, ca Hannibal Lecter, cu o replică scînteietoare și o nevastă care intră pe fir în momente inoportune și cu care indiferent de gravitatea situației, el face conversație domestică. Mr. Hertz are un soi
Pistoliada: foc cu foc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9146_a_10471]
-
un milion de mituri. Unul dintre acestea ni se pare dacă nu interesant, cel puțin ilustrativ. Se spune că exista un om care citise toate cărțile din Biblioteca B.P. Hasdeu, din Șoseaua Ștefan cel Mare. Era, în consecință, un om cult. Însă nimeni nu știa despre cultura lui. Și doar de ce citise omul? Nu ca să se știe? A frecventat mai multe cercuri, strânse conștiincios în jurul marii culturi mediatizate, dar nimeni nu părea interesat de efortul lui de lectură. Până într-o
Programul și Bunul Dumnezeu by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9244_a_10569]
-
Sorin Lavric Hotărît lucru, Alain Besançon e un rebel fără botniță la gură. O obrăznicătură deșteaptă, cultă și a naibii de bine unsă cu toate alifiile. De aceea, e greu să-l prinzi greșind în vreun fel, de pildă din neatenție, din spirit de contradicție sau pur și simplu mînat de un elan polemic nestăpînit. Și, deși
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
Rodica Zafiu Formula cinel-cinel, aparținînd limbii și culturii populare, a intrat în circuitul cult prin culegeri de folclor din secolul al XIX-lea și mai ales prin preluarea sa în literatură. Formula are funcția specifică de a anunța și a introduce o ghicitoare; se caracterizează, în mai mare măsură decît expresiile echivalente - de tipul
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
bine, cel puțin o limbă străină par să ignore unele noțiuni fundamentale legate de învățarea limbii, bilingvism, contact lingvistic etc. Mulți nu conștientizează scopurile și metodele predării limbii materne în școală (deprinderea normei literare alături de uzul dialectal, exersarea structurilor limbii culte scrise și vorbite, dezvoltarea unui ansamblu de concepte gramaticale care ușurează abordarea oricărei alte limbi) și în ce măsură diferă aceasta de studiul unei limbi non-materne - adică (cu termenul care unora le dă fiori) străine: formarea structurilor gramaticale de bază, a deprinderilor
Limbi străine by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9357_a_10682]
-
cartea sa, Subordonarea în frază în dacoromâna vorbită (1980, reluată în Opera lingvistică, III, Cluj-Napoca, Clusium, 2006), ca și într-un articol din 1975, "Note privind sintaxa relativului care" (reprodus în Opera lingvistică, I, 2004), ideea a "două gramatici": una, cultă, care recomandă marcarea prin pe și (pentru celelalte cazuri oblice) flexiunea; alta, populară, bazată pe folosirea invariabilă și fără prepoziție a relativului. Magdalena Vulpe constată, de pildă, că, în corpusul autentic popular pe care l-a utilizat, construcția pe care
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
mai sus nu sugerez, cîtuși de puțin, că ar trebui să acceptăm construcția fără pe, în temeiul vechimii și al răspîndirii ei; dimpotrivă, cred că pe trebuie să rămînă o marcă necesară de diferențiere între vor-birea populară, spontană, și limba cultă, supravegheată, supusă unor constrîngeri suplimentare. Dar cunoașterea istoriei unui fenomen ne poate ajuta să-i înțelegem mai bine prezentul.
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
Introducerea în curriculă a ecologiei și protecției consumatorului îi nemulțumește pe părinții elevilor" (Adevărul, 20.03.2007), "chiar dacă se introduce în curriculă, e veșnic opțional" (Adevărul, 25.07.2007) etc. Cu cît un cuvînt e mai tehnic, specializat, caracteristic registrului cult, cu atît adaptarea lui spontană la morfologia românească (afixe de gen și număr, alternanțe) e mai greu de acceptat în limba literară. Cuvântul latinesc curriculum (derivat de la currere, "a fugi", cu sensurile "cursă, alergare", apoi și "parcurs, curs" etc.), intrat
Curricula by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9402_a_10727]
-
meșteșug de fabricare a oalelor este cunoscut din vechime de locuitorii județului, dar este și unul bănos, mulți se lăsaseră de meseriile lor pentru a se face olari. Scopul lui Mosil era să pregătească elevi și să formeze lucrători dibaci, culți, artistici tehnici, care să execute obiecte de uz gospodăresc dar și de artă, folosind ca ornamente motive de artă națională tradițională . Școala a fost deschisă la 9 octombrie 1900 cu 42 elevi aproape toți din Gorj, pintre ei și 3
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
fost destul de puternice, punând în pericol integritatatea Imperiului Otoman. Anul 1420 este un punct de referință pentru Înalta Poarta, declanșându-se o mișcare revoluționară, condusă de șeihul Bedreddin Mahmud, care a fost catalogat de contemporanii săi ca un om foarte cult, cu studii serioase la Mecca, Konya și Cairo. Ideologia lui Bedreddin Mahmud era foarte apropiată de cea comunistă, prin faptul că egalitarismul în societatea turcească era baza de pornire a concepției sale. Se poate vorbi, chiar de un precursor al
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
una dintre părțile vizibile ale bunei creșteri. Inadvertență Nu toți cei ce laudă munca sunt oameni de ispravă. Politețe Politețea în dialog este o dovadă de educație elementară și o condiție pentru susținerea unor convorbiri civilizate și rodnice. Ifose Oamenii culți și cu o bună educație nu sunt îngâmfați. Numai proștii și insignifianții ajunși în funcții înalte își dau ifose. Cunoaștere Cine se cunoaște temeinic pe sine poate descifra o bună parte dintre enigmele universului uman. Realism Stăpânirea de sine în
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
istoria națională. Antimodernismul declarat al lui Petru Dumitriu era notoriu și perfect integrat în epocă. Dar era antimodernismul unui bun cunoscător al modernismului, spre deosebire de dogmatismele neinstruite ale altora, dogmatisme ale ignoranței. Un dogmatic era și Petru Dumitriu, însă un dogmatic cult, rasat, rafinat, erudit. știa ce respinge, cunoștea prea bine ceea ce combătea sub denumirea odioasă de modernism. Am putea culege destule exemple de conformism (sau de inconformism de suflu scurt) din articolele și cărțile sale de critică literară: Despre viață și
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
Ťmodăť și încape, văd, pe mîini rele; tocmai de aceea nu vreau să public nimic pe tema asta."- p. 145) Cu trei ani mai tînără decît Heidegger, Elisabeth Blochmann, căreia filozoful îi mărturisește o constantă prietenie, este interlocutorul feminin ideal. Cultă, rafinată și cunoscînd îndeaproape familia gînditorului, Elisabeth devine încarnarea epistolară a unui duhovnic spiritual. Amatorii de picanterii erotice vor fi dezamăgiți: nici urmă de efuziune intimă între cei doi. De o parte, admirația unei tinere față de celebritatea lui Heidegger, de
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]