15,784 matches
-
înaltă? Ei bine, nu. Goana contemporană după fericire pare să aibă, la o privire atentă, tocmai efectul contrar. Pe de altă parte, fericirea nu poate fi normată, căci ea scapă oricărei intenții sau intervenții. Orice filosofie sau îndemn la fericire cultivă o contradicție fatală: suntem fericiți doar atâta vreme cât nu știm. Fericirea a murit din chiar momentul în care începem să ne punem întrebări. De fapt, așa cum o evaluează Bruckner, fericirii nu ar trebui să-i lipsească niciodată ghilimelele. În societatea modernă
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
un text cu tentă memorialistică, evocator al Gândirii clujene a anului 1921, care avusese intenția de a unifica forțele scriitoricești din Transilvania acelor ani. Noua revistă a lui Cezar Petrescu, deși adecvat tradiționalistă, arăta și o reală deschidere spre modernitate, cultiva expresia echilibrată cu intenția de a îmbrățișa întregul spațiu cultural al contemporaneității: "Noi mergem în pas cu vremea", afirmă directorul publicației. Revista se imprima săptămînal și al cărei profil ideologic era marcat de climatul nesiguranței politice al sfîrșitului deceniului al
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
Nebunia lui Pillat, apoi proze din creația lui Anton Cehov (1860-1904), Oscar Wilde (1856-1900), Paul Morand (1888-1958), Malta, Pierre Loti (1850-1923), Jurnal intim, Charles Morgan (1894-1958) fragmente din romanul Furtuna (1932). Problemele de critică literară și ideologie au fost viu cultivate de către revista condusă de Cezar Petrescu. Principalul cronicar literar al revistei România literară a fost Octav Suluțiu (1909-1949), mai înainte deținătorul rubricii Scriitori și cărți în revista Familia din Oradea, unde avea un larg spațiu la dispoziție în care-și
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
al impresionismului critic), la modelul platonic". Capitolul cărții, închinat simbolurilor, "indică o direcție stilistic-cognitivă care s-a dovedit fertilă, cunoscînd modificări, dar nu mutații la Tillyard, Bachelard și, recent Foucault și David Lodge". Despre Tudor Vianu se afirmă că ar cultiva un fel de "materialism cultural", tangent la Marx, Taine, Chadwick, Bahtin, Raymond Williams, prin relevarea mecanismelor de clasă, a factorilor instituționali și a "structurilor de sensibilitate" în geneza operelor. D. Caracostea e contemporan cu Noua critică, dovedindu-se un investigator
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
are și chiar trebuie să aibă locul și farmecul ei. Infailibilitatea e imposibilă și inumană, dar gustul sigur și diagnosticul exact sînt mană cerească pentru critic, iar Al. Cistelecan le probează cu succes pe amîndouă. Prețuind scriitura poeților, criticul o cultivă și pe a sa, construind o sintaxă deopotrivă caligrafiată și semnificativă, ale cărei mărci stilistice îl fac ușor de recunoscut, datorită unui lexic prețios, lucrat desăvîrșit. Dacă nu ar fi și un exercițiu al inteligenței, virtuozitatea de limbaj ar aluneca
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
paradisiaci (O. Soviany), evoluează "de la feeric la surescitare" (Liviu Ioan Stoiciu), au "iluminări și revelații", "vertije metafizice" (Emilian Galaicu Păun), sînt poeți "fără poeme, ci doar cu presentimentul lor" (Bogdan Ghiu), sînt "reformatori ai textului și ai poeticului" (Lucian Vasiliu), cultivă misterele (Constanța Buzea), transformă poetica "dintr-o instituție estetică într-una a actualității și a conștiinței" (Dinu Flămând), se dedică liricii cu fervoare sau paroxisme (Iolanda Malamen, Dan Damaschin), suferă de "manierism misticoidal" (Nicolae Ionel), practică un tip de expresionism
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
interesul temei pe care o abordează și o dezvoltă magistral. Pe mine unul tema abordată nu m-a mirat deloc. Știam mai demult, din a doua jumătate a anilor șaptezeci, că autorul nostru nu-și ascunde evreitatea, ba chiar o cultivă, preocupat fiind de înfățișările ei totdeauna tragice. Colabora, deci, de aceea, la "Revista Cultului Mozaic" și, deși nu-i accepta toate opiniile, se lăsa văzut în compania fostului rabin șef Moses Rosen. Ba chiar la Berlin, o vreme, la început
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
conflagrație, manifestul mișcării Dada, devenită, apoi, la Paris, foarte stimată, asociindu-se cu mișcarea suprarealistă franceză, cu care coabitează fericit și, căreia, de fapt, îi determină nașterea. A fost această mișcare Dada o efectivă revoluție în lumea literelor, îmbrățișată și cultivată în toată Europa apuseană (nu numai!) despre care s-a scris o întinsă bibliografie savantă. Tzara și-a început activitatea de poet încă în țară, publicînd în revista "Simbolul" (1912), scoasă împreună cu prietenii Marcel Iancu și Ion Vinea. Înainte de a
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
remarcat și ca pictor iar David Trost a murit, și el ca și Păun, de moarte bună. E ultimul val suprarealist din România. Ba greșesc. Pentru că poeții generației optzeciste și nouăzeciste au refăcut legătura cu generația de aur, continuînd să cultive suprarealismul. Bune capitole sau paragrafe închină, în cartea sa, Crohmălniceanu lui Brunea-Fox, regele reportajului, lui H. Bonciu, prozatorul din Bagaje și altora ca Jacques Costin, Dan Faur, Raul Iulian, Sesto Pals. Cartea, temerară și extraordinar scrisă a lui Ov. S.
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
lucrurilor rele. Ele au existat, dar am ajuns la o vîrstă în care sînt mai degrabă tentat să relativizez acest fel de evenimente și stări, cum toate se relativizează de la un moment dat încolo. Cred că e bine să ne cultivăm o anume seninătate și să punem sub surdină ceea ce poate da neîncredere. Asta nu înseamnă că nu sînt foarte ușor de tulburat. Sînt lucruri mărunte adesea care lasă o urmă mai gravă decît ar trebui să lase, poate lucruri minore
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
care, în mod obișnuit se afla în străinătate, se adăpostise, prudent, în țară. Era o tînără de 27 de ani (s-a născut în 1888), care ajunsese la Paris de la vîrsta de doi ani, unde a studiat și s-a cultivat. Era fiica lui Ion Lahovary, fruntaș conservator, de mai multe ori ministru, prima oară în 1899, deținînd chiar portofoliul Externelor. Mama ei era o Mavrocordat și s-a îngrijit nespus de fiica ei. S-a căsătorit foarte tînără cu prințul
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
situație oarecum similară celei de azi: "Nivelul strălucit al vieții literare de altădată a scăzut simțitor." Nici vorbă de "nivel strălucit", nici vorbă de un scris în ordinea firească azi: cei ce au venit au încercat să se facă auziți, cultivând sfidarea, gratuitatea lingvistică, ciupeala din grădina altora, sub mantaua prea largă, prea încăpătoare a postmodernismului; toate aceste "sfidări juvenile", cum le numea G. Călinescu atunci când se referea la mișcarea dadaistă, au aruncat în umbră opere și autori din trecutele decenii
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
infrastructură de suprarealism endemic. Poetul e doar un regizor operînd pe baza unui scenariu tipic. De unde, evident, invalidarea tezei iraționalității ce ar sta la baza actului suprarealist ortodox. Prin atitudinea d-sale, funciară, de neîncredere în absolutul vizionar, Paul Aretzu cultivă nu o poezie irațională, ci una, după cum sugerează el însuși, "supralucidă": "sufeream de o supraluciditate ca atunci cînd te dor ochii și vezi lumea filtrată prin durerea ta" (ibidem). Defel metafizică, ci doar sofisticat rațională ni se înfățișează și "supralumina
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
acest raționament. Soluțiile însă vor fi mereu altele. Deprinse din veacul al XIX-la să caute modele în afară, elitele românești vor traversa ciclic crize de adaptare: soluțiile din afară sunt gata făcute și nu rămâne decât să le studiezi și cultivi, pe când cele dinlăuntru presupun schimbarea fondului, probă de foc, titanică și mai ales - fatalitate! - de durată lungă. De aici dedublarea discursului despre modernizare și inevitabila cenzură a simțului realității la cei mai mulți. Dar nici cei puțini, criticiștii, nu erau într-o
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
inspirator de cuvânt Dintre toți jazzmenii României, Johnny Răducanu a avut parte de cele mai numeroase evocări amicale. Un lucru firesc, dacă ne gândim la legăturile pe care cosmopolitul fiu al Brăilei a știut să le stabilească și să le cultive cu reprezentanții celor mai diverse arte. De la colegii de breaslă până la literați, de la oamenii de teatru până la artiștii plastici, de la coregrafi până la arhitecți. Identificându-și traiectul existențial cu arta improvizației muzicale, a demonstrat prin sine însuși că jazzului nu-i
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
oarecum bizară prin modul cum s-a constituit, dar nu mă simt victima ei. Tocmai fiindcă nu mă simt o victimă cred că am o răspundere față de cei ce chiar sunt acest lucru. Nu-i prea rabd pe cei care cultivă cultul victimizării. Mama ta s-a născut la Cluj. Cum trăiesc în România, următoarea întrebare e previzibilă: După ce ai vizitat România (dedici un poem Irinei Horea), după ce ai întâlnit acea rudă româncă de care vorbești undeva, ce valoare afectivă are
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
de fond (nu și pe cea formală), favorizînd natura mroală stenică, luminoasă a autorului. Într-un duh pe care l-am numi postmodern dacă am acorda credit deplin acestui concept debil, din care pricină preferăm a spune postavangardist, Nicolae Țone cultivă un joc al jocului, dominat de-o blajină luciditate și pătruns de-o umanitate afectivă și senzuală, euforizantă, pe care n-o mai eclipsează așa cum procedau unii întemeietori ai avangardei, dispuși a-și compune o fizionomie ,,fioroasă", de neînduplecați torționari
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
numai că această diferență nu poate fi simțită în text. Una e ce ar dori să spună și alta e ce spune, propriu-zis. Noua sa carte, în răspăr, arată și o altă fațetă a revizuirii. Faptul că ea a fost cultivată. Există un public stabil care, de peste zece ani încoace, savurează lovitura (indiferent din ce parte ar veni). Revizuirea a prilejuit redescoperirea unei laturi "senzaționale" a criticii. O comunicare directă cu publicul de care se cam uitase în alambicarea estetizantă a
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
perimetrul cultural. Aici ar interveni o primă dimensiune a inadaptării sale la noul context cultural (mai ales cel publicistic). în răspăr este o culegere de interviuri. Spuneam că mai ales în acest volum se vede faptul că revizuirea a fost cultivată, încurajată, deși prea puțin susținută. Iar acest lucru se vede din întrebările celor care au realizat interviurile. Puțină imaginație, ei înșiși încremeniți în aceleași demascări, din ce în ce mai insipide, o satisfacție ciudată de a-l auzi încă o dată pe Grigurcu recitînd pomelnicul
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
Al. Dobrescu (și pînă la cei de care multe au ajuns a ne despărți, precum Eugen Simion, Valeriu Cristea, Mircea Iorgulescu) și de la Al. Cistelecan, Ion Bogdan Lefter, Cornel Moraru, Octavian Soviany pînă la Laszlo Alexandru, Radu Voinescu, Luminița Marcu cultivă o critică ,,tradițională", de recepție estetică și cu o scriitură ,,stilistică", fără a expulza metafora, efectul cuvîntului exact în calofilia sa semnificantă. Nu e o critică aservită, într-o manieră indignă, scriitorilor, așa cum s-a pretins cu o rea voință
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
moartea - și a felurilor în care știm să ni le asumăm sau, dimpotrivă, să le ratăm. Irina Movilă este o actriță cu forță, cu o sensibilitate aparte. Am descoperit însă și altceva: spiritul ludic pe care aici și l-a cultivat cu grijă. Dar reținut. Sînt cîteva momente cînd el țîșnește și umple scena, încarcă cuvintele altfel. De fapt, folclorul nostru are această dimensiune, acest tip de suplețe a vorbelor spuse în coadă de pește, a făcutului complice cu ochiul, a
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
de cultură. La aproape șapte decenii de viață clarinetistul/ poetul/ arhitectul Rubin cooperează cu trei tinere talente ale scenei alternative din Tel Aviv: pianistul Daniel Sarid, contrabasistul Adam Scheflan și Haggai Freshtmann, un percuționist pe cât de ingenios, pe atât de cultivat. Cea mai reușită dintre cele cinci gale s-a desfășurat vineri, 12 octombrie a.c. În deschidere, orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu, dirijată de Petre Sbârcea, ne-a propus o reîntâlnire cu arhetipul jazzului simfonic - Rhapsody In Blue de George Gershwin
Festivalul de Jazz de la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/15774_a_17099]
-
aș zice, neoclasic, de asumată filiație hard-bop. Născut la Viena în 1936, von Hermann a colaborat cu numeroși jazzmeni celebri, de la Gil Evans la Bobby McFerrin, sau de la Dizzy Gillespie la Mal Waldron, însă e lăudabilă perseverența sa de a cultiva idiomul muzical-improvizatoric în Austria. În fine, cvartetul lui Trevor Watts ne-a transpus în atmosfera cosmopolită a metropolei muzicale Londra. Veteranul avangardei britanice, cu ale sale clustere obsesiv-penetrante, măiastru articulate pe saxofoanele sopran și alto, și-a găsit companioni în
Festivalul de Jazz de la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/15774_a_17099]
-
și la caracterul revoluționar al culturii române. Concret, cerințele sînt de un indenegabil bun-simț: "necesitatea formării sau refacerii unei noi clase politice și a unui nou aparat de stat, proces început încă la 1848; a societății civile, alternative, care să cultive valorile individului și cetățeanului; a deruralizării și deprovincializării; a formării unei puternice pături mijlocii citadine, independente economic față de stat, cu spirit de întreprindere și capitalizare prin muncă, inițiativă și eficacitate". Considerațiile ce le flanchează par așijderea de bun-simț: "Trebuie să
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
valorile individului și cetățeanului; a deruralizării și deprovincializării; a formării unei puternice pături mijlocii citadine, independente economic față de stat, cu spirit de întreprindere și capitalizare prin muncă, inițiativă și eficacitate". Considerațiile ce le flanchează par așijderea de bun-simț: "Trebuie să cultivăm relațiile literare cu Occidentul la toate nivelurile, pe toate planurile și cît mai intens posibil. Este o condiție sine qua non. Trebuie să ieșim din izolare. Trebuie să recuperăm catastrofa izolării cauzate de un regim stalinist și ceaușist". Ori: "România
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]