1,163 matches
-
probă, zicea ele, că are șarm fata asta. Atuncea a văzut ea cucoane, d-aia îi și zice cumnată-sii care toată viața ei a fost cu nasu pe sus, și baremi să fi avut de ce. Lasă, îi zicea ea cumnată-sii, lasă, am văzut io cucoane mari, nu ca tine. Am văzut cucoane adevărate și știu io cum se trăiește în lume... Nu-i plăcea ei să pughilească la cârpe, da măcar scăpase de noroaiele din Pantilimon. E-hei, să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și descurcăreață femeie... Merge gheboșată cu ochii în jos, îi tremură picioarele și, dacă nu bagă repede-repede-n gură ceva, o să-i vină leșin - ce-a mâncat de az-dimineață ? Mai nimic, o cană mare de ceai cu pâine muiată, și la cumnată-sa niște pâine și niște brânză- ce ține astea ? Ea, dacă pleacă fără să-mbuce nimic, pe inima goală, e neom toată ziua. Noroc că azi e sâmbătă, așa că poate o opri-o Ivona la masă. Mâine e duminică, așa că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-i dă de azi pe două luni care vine. Poate-i dă, că de ce să nu-i dea ? Că bani are căcălău, și ori azi, ori peste-o săptămână, tot trebuie să-i dea. Treceam p-aci, în drum de la cumnată-mea, și ce mi-am zis ? Ia să văz ce mai faceți... Ia să văz ce mai face doamna Ivona, ce mai face domnu Niki... așa are să-i spuie. Se bucură Ivona când o vede, o iubește Ivona și o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lung, slabă și repezită și toată ziua cu țigarea-n gură și cu prietinile la telefon, păi să nu-ți vie să-ți iei câmpii ? Stă pe ziar, pe pungile goale de plastic, și molfăie o bucată de pâine uscată de la cumnată-sa ; că dinții și i-a scos și i-a pus în țoașcă. Cinci sute de lei i-a luat hoțu de tehnician, și-o strânge de i-a făcut gura toată o rană, dar-ar dracu n ei de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stea, s-o prinză noaptea pe drumuri, pe la ușile altora. Mai are și omu ei dreptate, ăilalți, o dată nu vezi pe unu că le calcă pragu. Ce e ei, ciumați, de nu vine unu ? Să-i vezi că vine ba cumnată-sa, ba Gelu, ba Niculaie cu matracucile lui, bietu Ilie, Dumnezeu să-l ierte, numa el ce mai venea cât a trăit. Da și el tot pe fugă... Să vie, să șază cu toții la televizor, să-mbuce ceva, că totdeauna
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai o bucată de cașcaval. Odată, ține minte, i-a dat trei ouă, unu i s-a și spart până acasă. Da ea nu sta la tocmeală sau să facă pe capra râioasă, tot cu nasu pe sus cum face cumnată-sa - la ce să fi umblat cu nasu pe sus și să nu le fi luat ? Cine pierdea ? Nu pierdea tot ea ? La ce bun atuncea ? — Ia-le, Vica, îi zicea madam Ioaniu, că ți or prinde bine... Dă-le
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-n stare să doarmă. Bietu Ilie, bietu Ilie, nici nu-i vine să crează că s-a prăpădit, ș-acu, noapte de noapte-l visează : Ei, asta-i viața, o să ne ducem, așa, cu toții, pe rând... îi spune ea lu cumnată-sa când o vede că iar începe să se bocească. Parcă dacă plângi și te dai cu capu de pereți poți să te pui cu ceva împotrivă ? Poți să rezolvi ceva ? Nu poți să rezolvi nimic, că toți o să ne
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
odată începe să râdă, râde singură. Un râs ca un sughiț. Portofelu. Iote drace, că numa dracu l-a putut vârî acolo ! Numa ăl cu coarne putea să-i dea drumul acolo, lângă burlan. Și-a scos ea dinții la cumnată-sa, c-o strângea, și-i știrbă acu, da poa’ să râdă cât vrea, nu-i țipenie de om p-aciia. N are cin’ s-o vadă. Și ea râde cu gura pân-la urechi, așază cu grijă portofelu în fundu țoaștei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vază știrbă. Știrbă, neștirbă, tot n-o s-o mai aleagă nimeni d-acu ! Numa șefu dracilor, Scaraoțchi. Așa că râde și ea, cu toată gura : — Ei, ei, nu-i nimica... Nu-i nimica, treceam și io p-aci, în drum de la cumnată-mea, și ce mi-am zis ? Ia să văz ce mai face doamna Ivona, ce mai face domnu Niki... Și dacă nu se-ntâmpla să ne-ntâlnim nas în nas, ce era ? Ce, era moarte de om ? Nu era nimica
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să se lupte cu lăcomia trupului său tânăr, la ora ceaiului, din acest familiar salon. Iată însă că astăzi, datorită neașteptatelor evenimente, va putea mânca pe săturate, fără să se mai supravegheze. O privește de aceea cu plăcere pe micuța cumnată, care își savurează și ea felia de tortă cu șocolată ; în această clipă este mai destins ca oricând, îl înseninează bucuria unui școlar ce aude sunând de recreație. Nu mai este silit să susțină conversația și va avea destulă răbdare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
așa a făcut toată viața ! Dacă n-aș fi io acu mână de fier, prafu s-ar alege și de pensie, numa că vezi, că prea târziu mi-a venit mintea la cap ! Că mai are dreptate și cața de cumnată-mea, la câți bani v-a trecut vouă pân mână, Vico, și s-ajungeți să n-aveți o căsuță a voastră, la bătrânețe... Uite, c-așa am ajuns ! El dă-i p-o parte, să arate că-i galanton, eu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
n-am mai sta azi în cojmelie, să-ndur toate mojiciile lu Moapsa și să mă duc, una-două, pe frig, până în fundu curții. Așa s-o fi gândit și madam Ioaniu... Că, să stai la bloc, am văzut io la cumnată mea, e raiu pe pământ, nu alta... — Poate să se fi gândit așa, într-adevăr, nu spun nu... Este drept că era și rezultatul pledoariei lui Niki. Încetul cu încetul, a convins-o pe Muti că va fi în avantajul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dracu-n ei de lighioane spurcate ! Că io numa cu gazu ce-i țiu la respect, altminteri ce-ar mai da ei năvală ! Da io gâlgâi cu sticla pân toate colțurile unde-i știu că s-aciuiază. Numa capra de cumnată-mea tot strâmbă din nas, nu și nu, că gazu miroase, păi, a ce miroase, zic io. A ce ? A gaz ! Las’ să miroasă, zic, că gazu nu lasă putoare și în el am bază, că n-am nici picior
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
traversa podul. Era preotul, părintele Bernard Jacoby. El dăduse, probabil, alarma. Trebuia să-l fi văzut și pe George împingând mașina. Dar mai avea vreo importanță? Doamne, ce bucluc! Și cum ne mai simțim? Întrebarea era pusă de Gabriel McCaffrey, cumnata Stellei. Stella continua să plângă, fără să scoată o vorbă. Și lui Gabriel i se întâmpla destul de des să plângă. Nu c-ar fi existat vreun motiv de tristețe în viața ei, din moment ce avea o căsnicie fericită și un băiețaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-l vadă. — Te rog, nu mai plânge, îi spuse Gabriel, îți faci rău și mă deprimi și pe mine. Felul acesta de a vorbi, cu calm și fermitate, cu totul neobișnuit pentru Gabriel, era maniera pe care o prefera cumnata ei. Stella plânsese până atunci cu fața într-o batistă. Acum dădu batista la o parte și înălță o față udă și umflată, zgâriată și învinețită, care-i produse lui Gabriel un șoc. Stella începu să-și legene capul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dădu batista la o parte și înălță o față udă și umflată, zgâriată și învinețită, care-i produse lui Gabriel un șoc. Stella începu să-și legene capul pe pernă, în dreapta și în stânga, străduindu-se, vizibil, să-și controleze respirația. Cumnata ei îi atinse ușor brațul. Știa că Stellei nu-i plăcea să fie mângâiată și sărutată - Gabriel n-o sărutase niciodată. — Vrei să rămân lângă tine, vrei să-ți vorbesc? — Spune-mi ceva. Șuvoiul de plâns se potolise, deși, ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
subțiri, nobile. Purta întotdeauna o sutană neagră, curată, dintr-un material adecvat anotimpului și, nu știu cum, reușea ca gulerul strâns, alb, să pară din dantelă fină. — Cum e Stella? — Minunată, răspunse Gabriel. Bineînțeles, dar cum se simte? Gabriel, care își văzuse cumnata chiar în acea dimineață, căzu pe gânduri. — Nu spune decât lucrurile care se cuvin. Nu știu ce simte, dar orice-ar simți, face eforturi uriașe ca totul să fie așa cum trebuie. E preocupată de demnitatea ei; la ea, asta e un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se apropie de ea și-l preluă pe Zet. O privi un momentfix pe Stella, cu îngrijorare, fără să zâmbească. Pe urmă ieși pe ușa de sticlă în grădină. În picioare, la capătul canapelei, stătea Brian. Și el își privea cumnata cu o expresie de îngrijorare, asemănătoare cu cea a fiului său. O admira și o prețuia pe Stella. N-ar fi putut defini sentimentele pe care i le purta; desigur că o iubea, dar „iubirea“ poate însemna multe. Exista între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
privise capul brun, ud, care abia de spărgea oglinda apei când se răsucea. Asemenea gânduri și sentimente, doar pe jumătate conștiente și cumplit de amestecate se ciocneau în pieptul lui Gabriel în timp ce-și privea frumoasa, inteligenta și îndurerata cumnată, Firește, era conștientă de admirația pe care Brian i-o purta Stellei și acest fapt îi pricinuia o foarte ușoară durere, punctuală dar nu exista nimic întunecat sau bolnăvicios în relațiile dintre ele; și lui Gabriel i-ar fi plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Doamne, dac-aș fi eu din nou tânăr, dac-aș fi liber și tânăr, așa cum n-am să mai fiu niciodată! Oare ar trebui să-i dau ghes lui Tom? Nu, categoric nu, aș înnebuni dacă Anthea mi-ar fi cumnată. Dacă n-o pot avea eu, mai bine să dispară! Nici nu vreau să știu că există. Blestemată fie, blestemat fie totul! Și afurisita mea de slujbă e în pom, și încă nu i-am spus nimic lui Gabriel. Fir-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dacă nu se ducea Brian, încât acesta din urmă îi făcuse pe plac. — Nu răspund la telefon, îl lămuri Stella, care ascultase, în tăcere, o versiune prescurtată și îmbunătățită a istoriei de mai sus. Brian se uită la această frumoasă cumnată a lui, de care se temea puțin. Stella arăta mai matură și slăbită. Două cute subțiri, ca două fire de păr, îi răsăriseră între sprâncene, dând feței o mai mare concentrare. Părul de un negru compact se înălța ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să accepte o vizită la toate acele fete bătrâne decât propunându-i să meargă la Mătușa Zumi. Era semnalul care îi aprindea în ochi nerăbdarea și interesul. Mergem la mătușa Zumi! Mama le vizita cu plăcere pe toate acele mătuși, cumnatele ei, deși nu le era decât rudă prin alianță... O dată Tiberiu chiar descoperise de unde venea electricitatea pentru sonerie fiindcă n-aveau lumină electrică, ci își luminau casa tot cu lămpi cu petrol lampant, la fel ca mulți alții. Ei bine
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai fie același zumi. Maică-sa îi păruse lui Tiberiu foarte emoționată de întâlnirea dintre trenuri nu uitase asta. Iar după ce se instalaseră fiecare în noua casă din Vechiul Regat, ea fusese prima care dorise să reînnoade legătura cu familia cumnatelor sale, mătușile lui Tiberiu, din care se simțea și ea parte, și fusese cea mai curioasă dintre toți să vadă sub ce auspicii începea noua lor viață, pe care nu și-o aleseseră dar cu care trebuiau să se obișnuiască
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
auzise o asemenea dicție nici măcar la crainicii de la radio... Mama lui era și ea de față și o simpatiza pe prietena de-o viață a mătușii Magdalena, Sonia, pentru acea unică însușire a ei de a-i fi fost prietenă cumnatei sale, la care ținea foarte mult. Drept care îi zâmbea prietenos și nu ezita să intre în vorbă cu ea. În timp ce Tiberiu o evita pe cât posibil, nefiindu-i deloc simpatică; iar atunci când se aflau în aceeași încăpere, îi evita ostentativ privirea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nu se formaliza în privința rubedeniilor cu ștaif dispărute, de care făcea atâta caz mătușa Magdalena. Probabil nici n-avea știință de ele. Și, dacă totuși avea știință, cu siguranță că rangurile o lăsau indiferentă. Mama continuase să le viziteze pe cumnatele ei, mătușile lui Tiberiu, de fiecare dată cernită, dându-i lacrimile la fiecare două, trei vorbe, cu simțământul că numai în casa aceea își putea afla mângâierea și liniștea, adică alături de surorile soțului ei dispărut. Și a continuat să fie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]