571 matches
-
în altă parte, unde-ar fi socotit de cuviință. Înalt prea fericitul, însă, o primise prea bine și binevoise a-și pleca urechea la plângerile ei cu multă blândețe și îngăduință. "Știu, maică, îi răspunsese prea fericitul, după ce o ascultase, cumpănind lucrurile așa cum se cuvine, știu prea bine că viața mănăstirească e plină de canoane și de griji, mai cu seamă-n timpurile de-acum, dar și aici primul păstor al bisericii își înălțase ochii spre cer asta ne este crucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
adevărată dragoste creștinească, să nu se îndoiască de asta!... Deci, după ce o lăsase să își mărturisească până la capăt oful și pătimirile, patriarhul îl chemase pe unul din sfătuitorii săi, înaltă față bisericească și-acela, cu care stătuse îndelung de vorbă, cumpănind împreună lucrurile, după cuviință și rânduială. Apoi, într-un sfârșit, lămurindu-se ei bine, îi grăiseră astfel: Nu, maică, noi nu-ți îngăduim să lași haina călugăriei, că o porți de când erai copil și asta îți e chemarea pe lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Cum am zis, așa rămâne!... Tase începu să se scarpine în cap, cu ochii la prietenii săi. Ce-i facem, Sandule? îl întrebă pe medicinist. Acesta nu răspunse. Aprinzându-și o țigară, el începu să fumeze în tăcere, părând să cumpănească situația. Peste puțin, la sugestia lui Victor, plecară cu toții la facultatea de filologie. Se nimeriră la țanc. În fața unui amfiteatru dădură peste un grup de filologi, care tocmai comentau ultimele vești despre evenimentele din Ungaria, ca și ieșirea la rampă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
împărăția, numai că unul va fi foarte curajos și viteaz, însă și mândru, dornic de a culege lauri și a fi venerat de supuși care nu se va gândi decât la lupte și victorii, pe când celălalt fiu va fi înțelept, cumpănind totul de două ori înainte de a face o dată, dar foarte fricos, temător chiar și de umbra lui, încât orice îi va provoca panică. Fericită de vestea pe care tocmai o primise, că în sfârșit va putea fi mamă, dăruind împăratului
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și să recucerească poziția pe care au avut-o dintotdeauna și asumarea responsabilității de a accept un străin care avea să însemne o gură de hrănit, un copil de educat, un tînăr de îndrumat în plus, Arus a trebuit să cumpănească greu. Rațiunea îi spunea să-i dea o șansă; instinctul, însă, lucru care-l înfurie grozav de tare îi trimitea, de cînd cu avalanșa schimbărilor, semnale neclare, de necitit. Șeful haitei l-a mirosit, așadar, îndelung pe Lupino. De fapt
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
facă față. Nu căuta să provoace necazuri nimănui; nu urmărea să înfrunte pe nimeni; și de cîtă diplomație era nevoie pentru a-și atinge scopul! Adulmecă cu insistență. Dinspre stînga venea miros familiar. "Trebuie că sînt lupi pe-aproape", cugetă, cumpănind dacă e de preferat să se îndrepte spre ei sau să-i ocolească. Pe lupi îi va aborda, desigur, chiar mai greu decît pe oricare alt animal; lupii îl vor trata ca pe un potențial rival și-l vor alunga
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
copaci privind pe războinicii care veneau spre sat. Și deodată Iahuben auzi în apropiere un sunet puternic de tobe de aramă. Recunoscu tobele numaidecît: era armata lui Puarem. Oamenii negri se opriră și arcașii își încordară arcurile, iar ceilalți își cumpăniră lăncile în mâini. Unul dintre ei răcni ceva și numaidecât o ploaie de săgeți se năpusti spre soldații cu coifurile sclipitoare. Câteva sute de atlanți năvăliră cu săbiile în mâini. Se făcu învălmășeală. Folosindu-se de ea, soldatul Iahuben alergă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nume ne-am obișnuit. Dar spune-ne, nimicind cele două orașe, nu vom face oare o nedreptate? Acolo trăiesc și oameni nevinovați. - Oamenii nevinovați nu trăiesc în cele două orașe, ci numai în bordeiele din afara zidurilor! strigă Auta. Nu mai cumpăniți atâta și nimiciți-le: mulțimile de oameni sărmani se vor bucura. - Bine, zise Uh după un răstimp de gândire. Tu și cu prietenul nostru vă veți duce să spuneți acestor oameni din afara zidurilor să plece. Căutați să ajungeți acolo seara
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Vreți pentru ca, dezgropîndu-l pe orășelul ăla mic, elvețian, să le încălăriți nițel pe elvețience și să-i răzuiți de bani pe bășinoșii ăia de elvețieni... (Și, după o adâncă reflecție, își schimbă mimica și vorbi cu gravitate, ca și cum ar fi cumpănit îndelung o afacere.) Că dacă mi-ar zice că nu se îmbufnează, când m-o auzi, madam Mariușca. De ce să mint?! Mi-aș rupe de la suflet și le-aș mârli și eu pe vreo două guvernante... Ăă... Asta doar ca să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
regină și astfel îți place. Cine te vede, slab obraz de ceară, Știind furtuna vieții tale - tace. {EminescuOpIV 249} E ÎMPĂRȚITĂ OMENIREA E împărțită omenirea În cei ce vor și cei ce știu. În cei de-ntîiu trăiește firea, Ceilalți o cumpănesc ș-o scriu. Când unii țese haina vremei, Ceilalți a vremii coji adun-: Viață unii dau problemei, Ceilalți gîndirei o supun. Dar pace este între dînșii: 10Ce unii fac iau alți aminte, Căci până azi domnește-ntr-înșii A cărții tale graiuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
care stă noaptea ș-a minții adâncime În strofe o disface și o așază-n rime... Soldatul spune glume ușoare - tu petreci... Pe când poetul gingaș, cu mersul de culbeci, E timid, abia ochii la tine și-i ridică. 150El vorbe cumpănește, nu știe ce să-ți zică Privindu-te cu jale, oftează - un năuc... Și zile-ntregi stau astfel în jilț, ș-poi mă duc Și ani întregi putea-voiu tot astfel ca să șez Și-n inima copilei de fel nu-naintez. Copil
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de la plebe ceară-și. Ci muza mea cu sine se împacă. Eu am un singur, dar iubit tovarăș, Și lui închin a mele șiruri iarăși, Cântarea mea, de glorie săracă. Când dulci-i ochi pe linii or s-alerge, Va cumpăni în iambi turnata limbă; Ici va mai pune, dincolo va șterge. Atuncea ea în lumea mea se plimbă, Cu-a gândurilor mele navă merge Și al ei suflet pe al meu și-l schimbă. {EminescuOpIV 336} PĂREA C-AȘTEAPTĂ Părea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mare, fetele s-au hărnicit și Va a fost Îmbăiat și spălat cu apă Încălzită la soare, cu săpun bun și cu săpun de casă și ehei! Îmbrăcat cu hăinuțe noi pe care Ochenoaia le-a cumpărat În aceiași zi cumpănind bine: Îi fac o bucurie juvaerului babaii lui! Dacă-l vede lumea din sat cu rufele astea ne râde toată viața! Ochenoaia și-a privit nepotul Îmbrăcat orășenește (doar Cățăleștii se aflau la kilometri de marele oraș al Moldovei!), a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și al bunului simț. De la mama sa, germană, păstrează o anumită rigiditate, o mască aristocratică, rece, și e prin excelență antiretoric, într-o țară și într-un moment istoric dominat de mistica orală revoluționară. Când vorbește, își măsoară gesturile, își cumpănește cuvintele. E un inactual. Și din nefericire pentru partidul regenerator, prietenul și colaboratorul lui Hintze Ribeiro e un cărturar cu solidă reputație științifică: Julio de Vilhena, autor al unui erudit tom, Rasele istorice din Peninsula Iberică. Julio de Vilhena rămâne
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
după cele mai înalte și mai solide principii de etică, și eram conștient că acum tocmai eram pe cale să încalc voit regulile acestora, dărâmând, astfel, întreg edificiul meu interior, pe care mi-l clădisem înainte atât de atent și de cumpănit pe baza lor. Însă, cu toate acestea, deloc nu m-am putut abține. Fără să-mi explic cum, am început destul de vioi și plin de entuziasm să îl răsfoiesc, căci este bine știut că omul este ispitit de ceea ce este
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales. 18. Mărgeanul și cristalul nu sunt nimic pe lîngă ea: înțelepciunea prețuiește mai mult decît mărgăritarele. 19. Topazul din Etiopia nu este ca ea și aurul curat nu se cumpănește cu ea. 20. De unde vine atunci înțelepciunea? Unde este locuința priceperii? 21. Este ascunsă de ochii tuturor celor vii, este ascunsă de păsările cerului. 22. Adîncul și moartea zic: Noi am auzit vorbindu-se de ea;" 23. Dumnezeu îi știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
urmelor, trebuie să-i continuați politica în ziua de mâine. Ați putea vorbi cu el. Să-l faceți să înțeleagă gravitatea problemei și dificultățile pe care le poate aduce după sine în viitor. Într-un cuvânt: să-l faceți să cumpănească mai bine această temă. — E în regulă. Voi încerca! Lăsați aici acel studiu - care pare într-adevăr făcut de experți - și îi voi cere președintelui Jaén să-l citească în timpul călătoriei. Făcu un gest vag: E tot ce vă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
te-ai imagina În grădina leilor, deși ești sigur că nu vei ajunge niciodată acolo. Și atunci apare muțenia, o stinghereală Îți paralizează mintea și-ți Încleștează fălcile, ai impresia că judecata ta șchioapătă, Îți formulezi propozițiunile În minte, le cumpănești cu grijă și totul Îți pare banal, comun; nu mai vorbești ca să nu se vadă cît de derizoriu Îți e intelectul. Ei te caută tot mai rar, peste cîtva timp auzi o frază care te scoate din circulație: „Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am terminat de luat măsurile clientului. Dacă vreți să mai așteptați doar două minute... „Peste două minute, Își spuse Rowe, va intra celălalt, și vei fi demascat!“ Domnul Ford, alias Domnul Cost, porni Încet spre tejghea: toate gesturile lui erau cumpănite cu grijă, cu aceeași grijă cu care croia probabil costumele. În această precizie a lui nu era loc pentru vreun gest excentric, pentru vreun capriciu. Și totuși, ce fire bizară se ascundea sub această Înfățișare corectă! Rowe Își aminti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
asta urma să mă conving curînd. Moșul Bicleanu primise un plocon. Fecioru-său, inspector la cooperație, fusese trimis acasă. Îndîrjirea bătrînului pornea de la cele cîteva hectare adunate cu răbdare, răsplata unei vieți irosită în trudă și lipsuri. Fusese strașnic de zgîrcit. Cumpănise îndelung orice cumpărătură, schimbînd țandură pe țandură, și-n cele din urmă adunase în fruntea țarinii vreo patru sute de prăjini. Datorită pămîntului, acuma bătrînul putea păși dincolo cu capul sus: își făcuse datoria de țăran. Și, iată, niște tercheaberchea care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și nu celor care au dreptul de a le guverna fără să știe să guverneze". Asta ne amintește de versurile lui Eminescu: "E împărțită omenirea / în cei ce vor și cei ce știu. / în cei dentîi trăiește firea, / Ceilalți o cumpănesc ș-o scriu." Cei ce știu, erau pentru Machiavelli cei din cercul Oricellari, între care era și el. Repetat, în Principele și în Discorsi îl ia ca exemplu pe Hieron din Siracuza, un om plin de merite, care, "din simplu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
decît acea cunoaștere a faptelor săvîrșite de oamenii mari, pe care am dobîndit-o de-a lungul unei bogate experiențe a lucrurilor petrecute în vremurile noastre și prin lectura neîntreruptă a celor din antichitate 7; și întrucît acestea toate le-am cumpănit și cercetat cu sîrguință și îndelung, după care le-am strîns laolaltă într-o cărticică, pe aceasta o trimit acum Măriei Voastre. Și cu toate că ea îmi pare nedemnă de a vă fi înfățișată, sînt totuși pe deplin încredințat că, în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Apostolul Ioan citat de Patriarh, ca un adevărat monarh învestit de Dumnezeu. Limbile de foc i-au purificat pe apostoli, i-au pregătit cu mană cerească, ca să înmulțească credincioșii înmiit! Umilit și mic m-am simțit, Patriarhul este un erudit, cumpănit în ale credinței, deslușind în metafore rare, acolo unde povestea e subțire pentru mine cel neinstruit. Te ascunzi cu boala ta ca o floare cu rădăcina înnegrită, gata să moară; încă înflorită tace, își ascunde fața dăruită. Cine să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Cu cenușă, scrum de stea... recită melancolic un tânăr cu fruntea larg descoperită. Apoi, înclinîndu-se, adăugă: Numele meu e Petru Lorinț. Student în anul III. Conservator și Facultatea de Litere. Marina îl privi adânc, cu gravitate, ca și cum și-ar fi cumpănit bine răspunsul, apoi își plecă fruntea. - E adevărat, spuse. Poate că nici nu-ți dai seama cât este de adevărat!... Dar nici măcar ninsoarea, chiar acolo, la fereastră, nu o mai impresionează. Stă, de zile și nopți, stă cu ochii deschiși
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a întors cu țoiurile pe care le-a așezat fiecăruia dinainte. Uite ce burduhos îi al matale, moș Pâcule. Da’ și gologani frumoși ai să scoți din pungă, nu numai luleaua. Să trăim, oameni buni! a ridicat țoiul moș Dumitru, cumpănindu-l în aer ca și cum l-ar fi drămăluit. Să fim sănătoși, fraților! a completat Pâcu urarea. Au gustat cu fereală parcă, uitându-se din când în când la restul de rachiu rămas. In acest timp, în ușa cuhnei a apărut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]