564 matches
-
-o Colette Cosnier 39, cititorul descoperă o cu totul altă Marie. O artistă, nimic mai adevărat, până în vârful unghiilor. O feministă, de asemenea, deși una lipsită de moderație. Cât despre și aveam oarecare bănuieli în această privință fata "neprihănită" și "cumpătată", nici pomeneală de așa ceva... Dacă din jurnalul ei au fost înlăturate pasaje întregi este pentru că moravurile Mariei erau cel puțin neortodoxe. Tânăra, fiica unor emigranți ruși refugiați la Nisa, apare chiar privită a posteriori ca o ființă ieșită din comun
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
intensă. Simone de Beauvoir îl consideră ca fiind adevăratul ei soț. Poartă mereu pe degetul mijlociu al mâinii drepte inelul de argint cu model pe care i-l dăruise. Când este departe de el, scriitoarea duce din nou o viață cumpătată, "viața unei fete bătrâne reci și asexuate". Refuză orice aventură și chiar și orice flirt. Cei doi îndrăgostiți petrec împreună câteva săptămâni pe an la Chicago, la Paris sau călătorind, prin Europa sau prin America. Simone de Beauvoir, care muncește
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
multe decât se cere în cursul I. Peste tot - grație istețimii elevului, a temeinicei proceduri metodice a învățătorului Saxu și a faptului că are un singur elev - augustul școlar a dovedit cunoștințe mai multe în toate obiectele de învățământ. Vorbește cumpătat, rar și sigur, și cu preciziune față de ultima literă rostită, dând răspunsuri în ziceri încheiate. Metodica bună a dascălului iese la iveală. A mai prezentat formarea a tot felul de figuri din hârtie colorată, făcute în combinație cu lecțiunile de
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
a cântat Simfonia ,,Constantin Brâncoveanu”, a lui Sabin Drăgoi. ,,Regele e foarte bine dispus; perfect prințul; ambii în civil”. Carol al II-lea a discutat cu oaspeții, între alții și cu Armand Călinescu. Regele ,,remarcă că astăzi tinerii sunt mai cumpătați decât cei bătrâni. E încântat de noua generație. Îmi vorbește de marele voievod. Apoi «Eu nu discut politică cu Mihai, dar e caracteristic sentimentul pe care îl are el. Vorbind de chestiunile din Spania, mi-a spus într-o zi
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
la fel, inactivitatea e un rău". Munca deci, este o necesitate fiziologică. Franklin, din muncitor (legător de cărți), a ajuns prin muncă și cinste filozof, o glorie a omenirii. Dintre oamenii simpli merită amintit pe Farr Thomas, un modest și cumpătat muncitor englez, care a trăit 152 de ani și pe Henri Jenkins, un pescar sărac din York care a trăit 166 de ani. Îmbinând ca toți centenarii munca cu cumpătarea și înțelepciunea, cu toate că erau slabi, plăpânzi, au oferit urmașilor secretul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Casa, cu pereții dubli din scânduri are un subsol Încăpător, parter și etaj. Lipsesc covoare și tablouri prețioase. Nu am văzut nici biblioteci supraîncărcate și deseori puțin folosite. Dacă orele de instituție sunt rațional folosite, căminul rămâne vieții de familie, cumpătate, liniștite. Familia Hill nu are copii, așa că Sănduța cu păpușile le umple casa. Singura vietate ce o au e un cățel, care seara, cât Hill Întoarce deșteptătorul, știe că e ora de culcare și merge la ușă pentru a coborâ
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
din aprilie 1926 - Hornik - Birubaum strada I. Flondor nr.1 - Cernăuți. „A murit Lenin” titrează Cuvântul Țărănimii din 3 februarie 1924, unde citim: „Ajutat de o nevastă cuminte și cu pricepere pentru străduințele înalte ale soțului ei, nevastă sârguincioasă și cumpătată cum puține se mai găsesc astăzi, în mijlocul atâtor patimi și atâtor porniri sălbătăcite de război, Lenin a avut în creierul și pe umerii săi conducerea cea mare și anevoioasă a unei republici sovietice rusești. Dar, „în vâltoarea marii revoluții, cuprins
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Partidului Țărănesc de sub președinția D-lui dr. N. Lupu, redacția și administrația în Câmpulungul - Moldovenesc, apare la 20 ianuarie 1929. Director Aurel Hutu ; Tipografia Bucur Orendovici - Suceava. Redactor responsabil Ion P. Răiescu. În cuvântul „Către cititori”, redacția „ascultând de sfatul cumpătat al mai multor cărturari” a hotărât să „scoată o gazetă săptămânală scrisă mai mult pe înțelesul poporului” și are ca țintă „nu numai să dezrobească pe cei pentru care este editată, din cătușele asupritorilor, ci mai vârtos să rupă rețeaua
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a avut chiar un stagiu de un an la Roma, când s-a documentat pentru ultima sa carte, romanul Pigafetta. Am observat că Adrian se însuflețește mai mult când discută cu cineva în italiană. Expresia sa de om liniștit și cumpătat, apăsat parcă de preceptele credinței pe care le respectă exemplar, capătă o energie molipsitoare. Felicitas i se adresează cu „fratello”, iar mie îmi spune că Adrian e „nostro padre” în Trenul Literaturii. Așa este. Nu mă îndoiesc că Adrian s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
potrivit, "ținându-se cont de noile realități de pe teren". Mai întâi de toate, acum recursul consensual dar incantatoriu la declarații comune (semne promițătoare și ferestre de oportunitate) pare a ține mai mult de metoda Coué decât de perceperea corectă și cumpătată a transformării constante și coerente a lucrurilor. Desigur, această transformare nu este perceptibilă de la Geneva, Paris sau New York, dar se revelează oricui se întoarce aici după câțiva ani de absență și cutreieră o țară supravegheată militar de la un capăt la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fi fost fiul lui Crâstea Arbure, cel care apără cetatea Sucevii în 1475, frate cu Ștefan cel Mare și tatăl altui dregător credincios, Luca Arbure, apărătorul Sucevii în 1447. În alegerea dregătorilor, Ștefan cel Mare s-a arătat “înțelept și cumpătat” în tot timpul domniei sale, fiind slujit doar de trei mari logofeți: Dobrul (1457-1468), Toma (1468-1475) și Ioan Tăutul (1475-1511). Șase boieri au deținut dregătoria de vornic, Iugă vistierul a stat în dregătorie 12 ani, iar Clănău spătarul 18 ani (1486-1504
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și trupește. Am citit odată Într-un loc În care se spunea: „Dacă vezi o sticlă cu rachiu să te gândești că-i crimă, lacrimi, suferință și copii orfani”. Așa și este, dragii mei. Să dea Domnul să fim mai cumpătați, mai buni, mai Înțelepți. Cu cât vom bea mai puțin, ne vom ruga mai mult și vom fi mai puternici În credință, În virtute. Altfel ne pierdem demnitatea de oameni, de fii ai lui Dumnezeu. Din respect pentru toți și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
descoperit Cuba! Când s-a născut? Unde s-a născut? Era italian, spaniol, portughez sau evreu? Provenea dintr-o familie modestă sau era fiu de prinț, înrudit cu regii Portugaliei și Spaniei? Ce fel de om a fost, așezat, generos, cumpătat, neliniștit, visător? Și unde odihnesc rămășițele sale, la Santo Domin-go, la Havana, la Sevilla, la Valladolid? A fost el "descoperitorul Noii Lumi" sau o făcuseră înainte vikingii, chinezii...? În adolescență m-a fascinat, călătorind cu el pe mări necunoscute și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
comentariul poeziei Și dacă... : Elevii vor surprinde fără imixtiuni regretul, dorul și aluziile din versuri, motivează că stelele incandescente din cumpăna cosmosului, în jocul neobosit de proiecții purificatoare, par, la modul asociativ, amintirile, gândurile înzestrate poetic ale lui Eminescu, înțelepciunea cumpătată, puterile lui vizionare, iar lacul cu toate tainele inventate ale adâncului (adică ale înțelegerii și imaginației) e, oblic, sufletul său frământat în permanență, oglinda minții lui reflexive" (?!); sau: la Luceafărul: "Versurile eminesciene, așadar, sunt un hibrid frumos al rezultatului cercetării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
asta era foarte bine, și au descoperit în apropiere un izvor - iar asta era grozav. Și-au pus la un loc proviziile de hrană și le-au împărțit pe zile - le ajungeau pentru mai mult de o săptămână, dacă erau cumpătați: acceptabil. Apoi au plănuit care să fie prima lor acțiune: Victor a fost de părere să defecteze șina de cale ferată care trecea pe undeva prin preajmă, s-o defecteze cum văzuseră într-un film cu partizani, din al doilea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
blestemată să fie lumea aceasta! Atunci ea merită să fie pedepsită și să fie ștearsă de pe fața pământului! Lazarus parcă mi-a citit gândurile: -Copile, nu gândi astfel, nu aceasta e calea! rostește el cu blândețe. Tonul său liniștit și cumpătat, înțelepciunea lui mi se par total nepotrivite în situația de față, mă irită și-mi vărs toată revolta, tot necazul, toată neputința asupra lui: -Nu mai vreau să visez, nu mai vreau să visez lumea de jos, oprește, te rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
orășelul meu, Serenite, a fost pedepsit, și dacă da, de ce tocmai tovarășul Cameniță a scăpat teafăr pe pluta aceea, de ce a fost salvat el, de ce a fost ales tocmai el, cel mai rău? Îngerul își măsoară cu grijă cuvintele. Rostește cumpătat: -Da, se poate spune că a fost o pedeapsă, dar nu așa cum ai visat tu, Veniamin, ai să te lămurești chiar astăzi, acum, despre ce e vorba. Cât despre Cameniță... Lazarus tace. Își zice în gând Dar Saul?..., însă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să plesnească și nu se îndură nimeni să-i oprească din îmbuibare! Cum intră unul la închisoare, cum îl răzbesc toate bolile grăsimii!“. Săracilor le e milă sincer de bogătani. Săracii știu că și chiaburii de la oraș ar fi mai cumpătați, dacă nu i-ar obliga afacerile tot timpul la prânzuri și banchete. Unui nemâncat îi dai o pâine și gata, l-ai pus pe picioare, dar nababului n-ai ce-i face, te uiți la el ca la un condamnat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a lui Mișu Rădulescu, la Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor. Lucrarea proaspăt apărută și imediat epuizată avea și un Cuvânt înainte: „...Am citit înfiorat aceste pagini cuprinzătoare de adevăr frumos, căci, înainte de toate, adevărurile rânduite în ele au fost rostite cumpătat, așezat, românește și, ca atare, frumos, nespus de frumos. Nu mai puțin frumos decât alte gânduri ale celui ce a ostenit asupra lor, gânduri păstrate cu evlavie de cei ce i-au dăruit viața...“ „...Nu, Mihai! Sufletul tău nu a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cuțit mic, cu plăsele de lemn, și o solniță. Comparativ cu postul obligatoriu la care îl supusese cumplita secetă din Moldova, bunătățile de pe masa sărăcăcioasă, dar primitoare a lui moș Danilov i se păreau o adevărată comoară culinară. A servit cumpătat din belșugul alimentar oferit din toată inima de acest bătrân cumsecade și a ieșit afară. Mulțumesc pentru bunătățile pământești pe care mi le-ai dat cu toată dragostea mie, unui om necunoscut și flămând. Bogdaproste, moș Danilov. Vă mulțumesc. Ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
imperceptibil, cînd bunica se așeza mai bine sau își freca picioarele. Despre bunica Bunica (mama maică-mii ; mama lui taică-meu era „buna“ din Ardeal și cu ea e altă poveste - s-a sinucis) a fost toată viața o femeie cumpătată. Nu a fumat și nu a pus deloc alcool pe limbă. În plus, a fost și virtuoasă - nu din cine știe ce rațiuni, ci pentru că era învățătoarea satului și și-a făcut întotdeauna griji de ce zice lumea ; ea trebuia să ofere un
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
perspectiva integrării din 2007. Radu Tănase: Chestiunea va trebui pusă în discuție la urmă toarea ședință a CSAT, și este imperios necesar să ne armoni zăm și la acest capitol cu legislația UE. De altfel, președintele este un om deosebit, cumpătat și se vede, după cum se poartă cu doamna lui, că e un mare familist. La ora 00:37, președintele a părăsit în grabă terasa și așa sa mai scurs o seară din viața cuplului prezidențial. Rămâneți cu noi, pentru că, după
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ca în fața acestui arbore exotic, a cărui soartă ar fi fost să ajungă lemn de foc dacă nu s-ar fi gîndit la el moș Toader, bătrînul acela cu părul alb, cu ținuta dreaptă, plină de demnitate și cu vorba cumpătată, inteligentă. O clipă îmi amintesc de nopțile din vara lui '63, cînd mă angajasem la " Spații verzi" și udam florile cu consăteanul meu, nașul Ion Vlădeanu, de-a lungul bulevardului din Eforie Sud. Spre ziuă, pe la ora patru-cinci, mă apuca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Trebuie să sosească. Într-adevăr, peste cîteva minute, Brîndușa iese din lift, cu agenda și cîteva dosare în mîna stingă, în timp ce cu dreapta își aranjează din mers cîteva fire de păr, care i-au ieșit din pieptănătură. Are un mers cumpătat, de om preocupat intens de anumite probleme. Abia cînd ajunge lîngă ușa biroului său ridică privirea și mă observă. O salut, dar ea nu zice nimic. Deschide ușa și intră. Eu mai rămîn două clipe pe loc, apoi bat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ușa secretariatului. Bat și intru, spunînd un "sărut mîinile" secretarei, care stă la biroul instalat în mijlocul încăperii. Aici am fost de nenumărate ori, iar secretara, femeie trecută de cincizeci de ani, cu capul alb, tip de moldoveancă blajină, cu vorbă cumpătată, mă cunoaște bine. Sper să obțin o semnătură; imposibil ca în unul din cele trei birouri să nu fie vreun director. Pe ușa din stînga mea, iese directorul Sorescu, gata de plecare. Ce-i, tovarășe Vlădeanu? mă întreabă el, apropiindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]