30,079 matches
-
al ei pui.La un semn fără de noima,răscolind natură mutaCavaleri regali cu faima,încolțesc curând pe ciuta.Cu paloș la cingătoare,călărind un cal maiastru,Suna-n corn de vânătoare mândră față că un astru.Din ochi mari ,timizi,curg iată! boabe mici de chihlimbar Picuri reci că de cascadă,stropind foi de magheran.Fata-n fata-nfunta soarta,un vânat și o domnită,... XVIII. SEARĂ DE TAINĂ, de Edi Peptan, publicat în Ediția nr. 1760 din 26 octombrie 2015. Când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
tuturor, În care ești actor, regizor, spectator... În care poți să râzi în hohote, Sau poți să plângi cu suspine. Când tu te naști dai salutul dintâi vieții, Cu-n țipăt de copil nevinovat, Iar dacă pleci, o lacrimă îți curge, Pe-obrazul tău de vreme brăzdat. Și-apoi primul tău spectacol începe, La creșa din colț, cea cu multe fete, Ești fericit, trist sau îngândurat Când mama te lasă într-un alt pat. Te joci cu copii sau plângi uneori
O SCENĂ ESTE VIAȚA ... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380781_a_382110]
-
într-o perioadă când acest fenomen este amplificat deliberat prin taxa pe cultură, apariția unei cărți noi este o performanță lăudabilă. În cazul de față ne aflăm în fața unei contribuții teologice, filosofice și literare ce izvorăște din izvorul bogat, care curge tumultuous din interioritatea unui autor îndrgostit de actul creației. Scrisul Domnului Dr. Stelian Gomboș este izvorât dintr-o mare dragoste față de Biserică, Sfânta Liturgie, Dumnezeiasca Euharistie și Spiritualitatea ascetică și mistică sau duhovnicească a tradiției creștine răsăritene. Autorul strălucește prin
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
referitoare la instantaneele subtililului joc al ițelor urzite de trădarea în dragoste în cele două căsnicii ale lui David. Noua carte a autoarei Dora Alina Romanescu se înscrie în stilul deja consacrat al operelor sale, un stil în care cuvintele curg într-o exprimare firească, cu limpezime, făcând lectura agreabilă, captând cititorul pâna termină lectura în întregime. Dialogul dinamic dă un plus de viață textului. Dincolo de cuvinte, simți calda înțelegere a autoarei și nu de puține ori o descoperim printre rânduri
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
risipesc în gânduri, arzându-mă ca o făclie vie și-ascunsă-n mine, într-o albă noapte, croiesc cu sârg un fel de schelărie pe care urc un munte în surpare; alături stau prăpăstii fără fund, în care nici izvorul nu mai curge, ci...doar ecouri stranii îmi răspund. Iar amintiri, când mi se-ntorc mirate, mă-ntreabă ce-am făcut cu-atâta cer ascuns cândva în suflet drept comoară, cu visul stând alături, grănicer. Eu le răspund: l-am risipit în patimi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
timp mă risipesc în gânduri,arzându-mă ca o făclie vieși-ascunsă-n mine, într-o albă noapte,croiesc cu sârg un fel de schelăriepe care urc un munte în surpare;alături stau prăpăstii fără fund,în care nici izvorul nu mai curge,ci...doar ecouri stranii îmi răspund.Iar amintiri, când mi se-ntorc mirate,mă-ntreabă ce-am făcut cu-atâta cerascuns cândva în suflet drept comoară,cu visul stând alături, grănicer.Eu le răspund: l-am risipit în patimipe drumul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
de tristețe: l-am condus pe ultimul drum pe George Scutariu, elevul, colegul și prietenul nostru. Dumnezeu să-l ierte ! TĂCERE In memoriam George Scutariu Scrâșnește firul de nisip, ce cade De pe clepsidra noastră, grea și rece, În timpul fluviu, care curge, trece Și-ajunge uneori și în cascade. Iar unda monotonă ne petrece, Tristețea lângă masa noastră șade, Lumina zilei tremură și scade Și clipa se grăbește ca să plece. E sufletul cel trist, în piept, fântână, În care soarele nu se
TĂCERE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380817_a_382146]
-
ca penele desprinse din penajul unei păsări! Cândva i-ai spus: - Știi ce găsesc în tine, iubito? O inocentă maturitate! Timpul trece și tu te verși, la fel de repede, spre râul acela mare. Sufletul tău se uită pe marginea lui cum curge. Iubesc inocenta maturitate; văd simplitatea ce n-o poate nimeni opri. Să atingi toate treptele! Nu există limite! Iubește, îndrăznește, cântă, slăvește! Iluzile sunt ale noastre, ale tuturor! O trecere prin lume, un semn de carte, amurguri, trăiri, neastâmpăr, surplus
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
de lumină, sălbatică-n reacții m-ai simțit, sfidai gravitația cu mine. Dezgolind clipele, totul arăta altfel, poem ritmic ușor legănat, iarba strălucea, pictați pe cer, copacii supli aveau o altă unduire, roua stelelor picura halucinant între simțurile noastre pierdute, curgeam din unul în altul, ne durea, era prea mult! Calea îngerilor le era deschisă... Un sărut amețitor acolo unde trupul îți cere, închide ochii, să simți zeița din tine! O respirație grea, sacadată, pătrunsă de o dulce durere, aveai soarele
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
fiecare poveste, acolo unde încep aurorele boreale ale sufletului, într-un prezent continuu, la temelia timpului, o poveste de iubire imposibil de trăit, imposibil de oprit, imposibil de definit, imposibil de frumoasă, imposibil de a merge mai departe. CRIPTIC Toate curg, toate vin, toate trec în necuprins. Aici, acolo, oriunde... Unde este delimitarea dintre gândul tău și al meu? ----------------------------------------------- Irina Lucia MIHALCA București februarie 2016 Referință Bibliografică: Irina Lucia MIHALCA - CUVÂNTUL (POEME) / Irina Lucia Mihalca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
un vers, o iubire, o strigare, Restul îl împart, bucuros de mirare, N-am alt suflet de rezervă,nu pot, Ți-l dărui cu rană cu tot, Doar pe al tău îl văd, deseori, valsând, Mări străbați pe-nserari inocente curgând. -Bună ziua, adorato, mă tulburi, Unde ești, ce mai faci,când te bucuri? Păcatele le-am lăsat într-un foc Mânate de tristeți, ce mai joc, Dușmănii printre lupte rebele Ale iubirii nebune în tăcerile grele, Rădăcini într-un veac
TORENȚI DE IUBIRE ARD ÎN RÂNDURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380821_a_382150]
-
bucuri? Păcatele le-am lăsat într-un foc Mânate de tristeți, ce mai joc, Dușmănii printre lupte rebele Ale iubirii nebune în tăcerile grele, Rădăcini într-un veac tremurând În amurgul călit, derbedeul flămând, Afumat de vulcanul ce arde, erupe, Curge-n trecutul cărării pierdute, Te mai mistui sorbind o chemare, Turbulente memorii precare. -Noapte bună, durere, tu, arzi, În furtuni mă sorbi și mă scalzi, Ce mai porți,unde pleci,ce mai ești? Păcatele cenușii le cern în povești Și
TORENȚI DE IUBIRE ARD ÎN RÂNDURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380821_a_382150]
-
eu cad, Tu singură ai dreptul să știi că sunt slab, Și te strig să mă ierți în veacul ce pică, Aș vrea să mă mângâi cu mâna ta mică, Surâsul tău blând să-mi pătrundă privirea, Lacrimile ce-ți curg să-mi adape găsirea. Te aștept să respir în pletele tale, În eter ochii tăi îi sărut cu visare. Referință Bibliografică: Torenți de iubire ard în rânduri / Aurel Auraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1844, Anul VI, 18 ianuarie
TORENȚI DE IUBIRE ARD ÎN RÂNDURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380821_a_382150]
-
est până la sărbătoarea numită a Tuturor Sfinților. În întreaga țară, ba chiar și mai departe, locuind în așa-zișii „cangle”, un popor înrudit cu romanii (Ascelin la 1246 îi numea „Kangitae”). În partea de nord se află Bulgaria Mare (de unde curge fluviul Volga) iar în partea de miază-zi Marea Caspică. După ce am călătorit așa timp de 12 zile, de la Etilia spre răsărit, am ajuns la un râu mare pe care locuitorii de acolo îl numesc Iagag (Iaik). Râul curge de la nord
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
Mare (de unde curge fluviul Volga) iar în partea de miază-zi Marea Caspică. După ce am călătorit așa timp de 12 zile, de la Etilia spre răsărit, am ajuns la un râu mare pe care locuitorii de acolo îl numesc Iagag (Iaik). Râul curge de la nord din țara Pascatir (Bachiria) și se varsă în Marea Caspică. Lângă țara Pascatir locuiește poporul Ilak, un nume identic cu Blac, însă tătarii nu pot să pronunțe pe «B». De la acești Ilac au venit aceia care locuiesc în
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
pe loc, auzind-o, un ardelean țanțoș rezemat în coada țapinei cu care tocmai corhănise niște trunchi de molizi șterpeliți de prin Munții Călimani. (cf.imaginii dintr-un mai vechi reportaj tv...). Pauză! ...Ohooo! Uraaaa! S-a deblocat televizorul, imaginile curg normal fixându-se un moment pe chipul analistului Iosif Boda (emisiunea "Săptămâna politică" din ziua de 1 octombrie, de pe TVR1, ora 13.35). care, cu fața transfigurat-transpirată de emoție, abia reușește să articuleze sintagma: - "Săru-mâna, Guvern, pentru tot ce-ai
După sommet... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10229_a_11554]
-
o nouă pulsație, un accent, un incident timbral ori spectral îl modifică ireversibil. Oricât te-ai strădui să o prezervi, clipa sonoră nu poate fi păstrată. Decât doar dacă o abandonezi în favoarea alteia. O altă clipă. Mereu alta. Lucrarea muzicală curge prin clipele pe care le părăsești, una câte una, până la ultima secundă luată cu tine și căreia, vrând, ne-vrând, îi întorci spatele. Iar dacă muzicile contemplative îți oferă senzația că poți să le depozitezi, să fie, cum se zice
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
puțin persistente. ele mobilizează gurile,/ câteodată se regăsesc în structuri invizibile/ și aproape nicicând nu explodează vii în creier/ plecarea lor e fără întoarcere, senzualitatea le învelește prin/ gondole strălucitoare/ în mijlocul traficului de arme ascunse traversează granițele/ odihnitoare/ pulberea dinamita curg prin vene lin". Spre deosebire de congenerii ei, Roxana Sicoe-Tirea nu este câtuși de puțin preocupată să o rupă cu poezia scrisă înainte de ea. Dimpotrivă, într-o viziune intens intelectualizată, ea recuperează totul, de la Nichita Stănescu, până la textualismul optzecist. Firește, sonurile din
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
ramuri ale uriașului arbore, până În curtea castelului Fürstenberg, unde Berg face un scurt popas până la Îmbrățișarea sa cu Brigach, la ieșirea din orașul Donaueschingen, și mai departe, câteva sute de kilometri, Dunărea se Înfățișează lumii ca singurul fluviu european ce curge de la vest la est, croindu-și drum pe un pământ sacru, Încărcat, timp de milenii, cu osemintele strămoșilor tuturor țărilor pe care le scaldă. De la rimele lui Hesiod și până la „Romantica” lui Strauss, de la referirile istoricului și etnografului grec Strabon
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
cu lira, cu verbul și cu culoarea, imortalizând În versuri, imnuri, cantate și pe pânze ipostazele de măreție ale acestei ape-rege a continentului Europa. (Din volumul „ARBORELE DE APĂ”,În pregătire pentru tipar.) (Fotografii realizate de Valentin Pițigoi) DANUBIUM NOSTRUM curge-n vecie - cântec de mamă. ea se adună, ea se destramă, din palma cerului Domnului-Sfânt este o doină de veci pre pământ. adună-n unde și printre nimbi legende spuse În zece limbi. adapă țărmuri, suflete-adapă, arbore-Înger, arbore-apă. mii de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
-n jos, spre muica Marea cea mare. i-au scris poeții sfinte poeme. valsuri Îi cântă prin diademe. o Românie o poartă la sân; trupu-i de apă e trup de român. Dunăre-soră - și kiralină, drum fără pulberi, drum de lumină, curgi spre vecie - curgi mai departe și Îi dau lumii această carte... George Filip 13 august 2009 la Montreal (continuare) - Știi ce? De astăzi, n-am să Îți mai zic „pui mic!” - Dar cum? - a tresărit Elena. - Uite, fâță mică! Păi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
muica Marea cea mare. i-au scris poeții sfinte poeme. valsuri Îi cântă prin diademe. o Românie o poartă la sân; trupu-i de apă e trup de român. Dunăre-soră - și kiralină, drum fără pulberi, drum de lumină, curgi spre vecie - curgi mai departe și Îi dau lumii această carte... George Filip 13 august 2009 la Montreal (continuare) - Știi ce? De astăzi, n-am să Îți mai zic „pui mic!” - Dar cum? - a tresărit Elena. - Uite, fâță mică! Păi, nu? - Hai, mă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
sau măgari, cei mai mulți Însă merg pe jos. Dacă nu reușim să fim fulger, dacă nu reușim să fim scară, să fim măcar o treaptă. Suntem În același timp și zi și noapte, până nu mai știe nimeni dacă am fost. Curge nestăvilit prin noi un fluviu. Dacă n-ar fi aluviunile, Apa n-ar trece peste maluri. Omar Khayam, poetul, ne Învață să bem În fiecare zi o cupă de vin În plus și pentru mâine. Toți oamenii sunt trecători. Dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
vă putem chema la identificare. N-a mai rămas mare lucru. Numai dacă sunteți destul de curajos. - Desigur, desigur, murmură el ridicându-se În picioare. Desigur, desigur mai repetă Îndreptându-se spre baie. Cei doi Îl priviră neliniștiți. Auziră zgomotul apei curgând și se calmară. Într-adevăr, profesorul intrase În baie pentru a-și răcori capul. Se temea de un infarct. Fusese prevenit de medic de mai multe ori. I se dăduseră chiar și calmante, pe care arareori le folosise. Acum luă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
seara la treizeci de ani// mi-am ținut capul pe genunchi/ am deschis gura am închis-o repede/ m-am uitat în ochii lu' romulus bucur din fotografie/ seria scriitori arădeni de azi/ apoi mi-am spart un coș/ a curs puțin sânge/ am scos limba am pendulat cu ea peste/ am tras limba la loc în gură/ și am plescăit/ apoi mi-am zis că aș putea să o țin așa foarte multă/ vreme fără s-o mișc". și un
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]