1,183 matches
-
undeva în palat și caută indicii în acest sens. Afișând o atitudine indiferență el pune întrebări din a caror răspunsuri el speră să-și poată da seama unde se află Gilda. Când apare pajul Ducesei aducând un mesaj pentru Duce, curtenii se grăbesc să-l îndepărteze spunându-i că Ducele nu poate fi deranjat. Auzind răspunsurile date pajului, Rigoletto înțelege că Gilda se află la Duce, și îi șomează pe curteni să-i redea pe cea pe care i-au răpit
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
-l îndepărteze spunându-i că Ducele nu poate fi deranjat. Auzind răspunsurile date pajului, Rigoletto înțelege că Gilda se află la Duce, și îi șomează pe curteni să-i redea pe cea pe care i-au răpit-o peste noapte. Curtenii îi răspund să-și caute amantă aiurea. Bufonul îi uluiește când le strigă că cea despre care este vorba e în realitate propria lui fiica. Într-o scenă de mare dramatism, la început amenințător apoi implorând indurare, Rigoletto încearcă să
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
-și caute amantă aiurea. Bufonul îi uluiește când le strigă că cea despre care este vorba e în realitate propria lui fiica. Într-o scenă de mare dramatism, la început amenințător apoi implorând indurare, Rigoletto încearcă să-i înduplece pe curteni să-i spună unde se află Gilda (Cortigiani, vil razza dannata,). Această arie este unică din punct de vedere al formei convenționale, deoarece este alcătuită din trei părți distincte corespunzătoare celor trei stări sufletești prin care trece personajul. O ușă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
distincte corespunzătoare celor trei stări sufletești prin care trece personajul. O ușă se deschide și deodată Gilda își face apariția fugind din apartamentul Ducelui. Rigoletto, fericit, isi îmbrățișează fiica, dar observând lacrimile din ochii Gildei, el se intoarce furios către curteni și îi șomează să părăsească sala. Rămași singuri, Gilda povestește depre prima ei întâlnire cu Ducele și despre răpirea care a urmat (Tutte le feste al tempio). Rigoletto încearcă să-și consoleze fiica promițăndu-i că vor părăsi pentru totdeauna acest
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
între îndeletnicirile lor. Aria Caro nome - din actul I, scena 2 Rezuamat : După întâlnirea cu Ducele deghizat în student sărac, Gilda își exprimă sentimentele de dragoste pentru acesta. Cabaletta Possente amor mi chiama pentru aria Ella mi fu răpită! Rezumat : Curtenii îi aduc la cunoștință că ei sunt cei care au răpit-o pe Gilda pentru el. Ducele se bucură că Gilda se află în palatul lui. Aria Cortigiani, vil razza dannata - din actul ÎI Rezumat : Rigoletto știe că fiica i-
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
că ei sunt cei care au răpit-o pe Gilda pentru el. Ducele se bucură că Gilda se află în palatul lui. Aria Cortigiani, vil razza dannata - din actul ÎI Rezumat : Rigoletto știe că fiica i-a fost răpită de către curtenii Ducelui. Cand Rigoletto încearcă să ajungă la Gilda, curtenii îl împiedică. Tutte le feste al tempio - fragment din duetul Gilda Rigoletto din actul ÎI Rezumat : Gilda îi povestește tatălui despre dragostea ei pentru Duce, care s-a dat drept un
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Gilda pentru el. Ducele se bucură că Gilda se află în palatul lui. Aria Cortigiani, vil razza dannata - din actul ÎI Rezumat : Rigoletto știe că fiica i-a fost răpită de către curtenii Ducelui. Cand Rigoletto încearcă să ajungă la Gilda, curtenii îl împiedică. Tutte le feste al tempio - fragment din duetul Gilda Rigoletto din actul ÎI Rezumat : Gilda îi povestește tatălui despre dragostea ei pentru Duce, care s-a dat drept un student sărac. Aria La donna è mobile - din actul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
se înconjoare de oameni faimoși în epoca. Printre ei se numără Savonarolla, Cesare Borgia, Machiavelli, Martin Luther, John Calvin. Poeți faimoși se aflau la curtea să precum Rabelais, Ronsard, Villon, Clément Marot. Acesta din urmă a fost cu siguranta printre curtenii săi, deoarece îl găsim și în libretul lui Piave sub numele italienizat de Marullo. Marullo este singurul curtean având o oarecare decentă, poate corupt de compania în care trăia, dar fără îndoială un om bun. Acesta este și motivul pentru
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Calvin. Poeți faimoși se aflau la curtea să precum Rabelais, Ronsard, Villon, Clément Marot. Acesta din urmă a fost cu siguranta printre curtenii săi, deoarece îl găsim și în libretul lui Piave sub numele italienizat de Marullo. Marullo este singurul curtean având o oarecare decentă, poate corupt de compania în care trăia, dar fără îndoială un om bun. Acesta este și motivul pentru care Marullo se ține deoparte de ceialalți curteni. El este cel care îl salvează de la moarte pe bufonul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
lui Piave sub numele italienizat de Marullo. Marullo este singurul curtean având o oarecare decentă, poate corupt de compania în care trăia, dar fără îndoială un om bun. Acesta este și motivul pentru care Marullo se ține deoparte de ceialalți curteni. El este cel care îl salvează de la moarte pe bufonul Rigoletto. Lui i se adresează Rigoletto când cere ajutor pentru a-și găsi fiica răpită: tu ch‘hai l‘alma gentil come îl cuore. Francisc I l-a descoperit pe
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
purtând însă numele de Amelia Grimaldi (soprana); Gabriele Adorno, un nobil genovez, iubitul Ameliei (tenor); Jacopo Fiesco, un nobil genovez, șeful patricienilor din Genova, care ulterior se va ascunde sub numele conspirativ de Andrea (baș); Paolo Albiani, un bijutier și curtean la curtea Dogelui (bariton); Pietro (bariton); Damă de companie a Ameliei; soldați, marinari, servitori ai lui Fiesco, senatori, curteni la curtea Dogelui, prizonieri africani (numai în versiunea din 1857) Prolog Genova. Anul 1339. Scenă reprezintă o piață publică din Genova
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
genovez, șeful patricienilor din Genova, care ulterior se va ascunde sub numele conspirativ de Andrea (baș); Paolo Albiani, un bijutier și curtean la curtea Dogelui (bariton); Pietro (bariton); Damă de companie a Ameliei; soldați, marinari, servitori ai lui Fiesco, senatori, curteni la curtea Dogelui, prizonieri africani (numai în versiunea din 1857) Prolog Genova. Anul 1339. Scenă reprezintă o piață publică din Genova pe fundalul căreia se află biserică Sân Lorenzo iar în dreapta se zărește Palazzo degli Fieschi. Paolo și Pietro conspira
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ură se transformă în milă, nu poate decât să deplângă faptul că reconcilierea a venit prea târziu (Piango, perché mi parla în te). El îi dezvăluie actul criminal al trădătorului Paolo. Amelia și Gabriele sosesc însoțiți de prieteni și de curteni (Chi veggo!). Boccanegra mai găsește puterea de a i aduce la cunoștința Ameliei originea să nobilă, că fiica a oropsitei Maria, fiica a lui Fiesco, cea care i-a dat viață. Boccanegra binecuvântează perechea de tineri și îl numește pe
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Marchiz de Posa, prietenul lui Don Carlo; Eboli, (mezzo-soprana), prințesa; Marele Inchizitor (baș); Contele de Lerma, (tenor), ambasadorul Spaniei; Deputați din Flandra, (bași); O voce din Ceruri, (soprana); Stafia Împăratului Carol al V-lea (baș); Contesă de Aremberg (rol mut); Curteni și doamne de la Curtea Regelui Franței și cea a Regelui Spaniei; tăietori de lemne (numai în versiunea în 5 acte); gărzi, paji, călugări, ofițeri ai Inchiziției, soldați. Actul I Pădurea de la Fontainebleau, anul 1559. În cadrul Tratatului de Pace dintre Franța
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Contesă de Aremberg de a-si fi neglijat îndatoririle și o expediază în Franța. Elisabeta, înainte de a părăsi scenă împreună cu întrega Curte, încearcă să o consoleze pe exilata ( Non pianger, mia compagna,). Rodrigo, care era de obicei rar văzut în mijlocul curtenilor, asista la scenă și Filip îi cere să aibă o discuție împreună. Rodrigo îl 1/ Don Carlo, 1545-68, prinț de Asturias, fiu al lui Filip ÎI de Spania și al Mariei de Portugalia. Personajul istoric Don Carlo, care se pare
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Amneris însă îi cere să asiste în calitate de sclava la festivități pentru a suporta până la capăt umilință înfrângerii. De afară se aude Șu! Del Nilo al sacro lido însoțind întoarcerea armatei egiptene. Tabloul 2. Lângă zidurile Thebei. Faronul împreună cu Amneris și curtenii săi, precum și cu Marele Preot însoțit de sacerdoții săi, își fac apariția trecând printr-un Arc de Triumf spre piața se află o mulțime de egipteni în delir, asistând la revenirea victorioasa a armatei egiptene (Gloria all’Egito, ad Iside
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
care Maurul este rechemat la Veneția iar funcțiunile sale în Cipru vor fi preluate de Cassio. În culmea furiei, Otello o trântește la pământ pe Desdemona. Aceasta își deplânge postura umilitoare în care a fost pusă în timp ce Emilia, Lodovico și curtenii încearcă să o consoleze. Iago îl convinge pe Otello să-și abată furia asupra Desdemonei în timp ce el îl va ucide pe Cassio. Moartea acestuia îl va reține în continuare pe Maur, și implicit pe Desdemona, în Cipru. În final Otello
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
timp, revine în actualitatea literară cu scrieri consacrate Renașterii italiene: Machiavelli. Omul, timpurile, opera (I-II, 1933-1934), Trei figuri din cinquecento: Pietro Aretino, Francesco Guicciardini, Benvenuto Cellini (1935; editată în 1937 și în limba franceză) și Figuri din cinquecento. Principese, curteni, curtezane (1939). Acest ciclu istorico-biografic se încheie cu volumul Les ambassadeurs de Venise au XVI-ème siècle, lucrare redactată simultan în limbile română și franceză, care va fi publicată (versiunea franceză, singura încheiată) postum la Madrid, în 1984, de fiul său
ANTONIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
1909; Filosofia lui Henri Bergson, București, 1910; Imperialismul culturii germane, București, 1915; Machiavelli. Omul, timpurile, opera, I-II, București, 1933-1934; ed. 3, Timișoara, 1993; Trei figuri din cinquecento: Pietro Aretino, Francesco Guicciardini, Benvenuto Cellini, București, 1935; Figuri din cinquecento. Principese, curteni și curtezane, București, 1939; Les ambassadeurs de Venise au XVI-ème siècle, îngr. George Antoniade, Madrid, 1984; Opere, îngr. Ion Mihail Popescu, București, 1985. Traduceri: Thomas Carlyle, Eroii. Cultul eroilor și eroicul în istorie, București, 1910, Muncă, sinceritate, tăcere, București, 1910
ANTONIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
milion de singularități”. Sunt cuvintele unei fecioare de 43 de ani, săgetată de o dragoste năprasnică pentru un bărbat ciudat, provocator, insolent, curajos, fermecător, care intră În grațiile Regelui Soare, refuzând să se lase inclus În banalitatea de serie a curtenilor. Tulburat de sângele rece al lui Lauzun, admiratorul Albionului, Barbey d’Aurevilly, scrie: „Avea acel egoism englezesc - cel mai teribil din câte au existat vreodată, după egoismul roman. Prin ținută, prin originalitatea ei (nuanțată Însă), prin pretenția de a nu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
aerul său zeflemitor, spiritul serios, teribil și imperturbabil al puritanilor lui Cromwell. Moravurile, Întotdeauna profunde În Marea Britanie - indiferent de tendința lor, bună sau rea - exagerau severitatea. Ca să poți respira, trebuia să te sustragi Împărăției lor, să desfaci centironul greoi, iar curtenii lui Carol al II-lea, care băuseră din cupele de șampanie ale Franței un elixir de adormit și uitat mohorâtele, prea religioasele obiceiuri ale patriei, trasară tangenta prin care s-a putut evada. Mulți s-au năpustit Într-acolo: „Chiar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Împărțire à la Montgomery aprinde În rândul persoanelor civilizate o pasiune generalizată pentru avere, expresie Înțeleasă ca prototip al tuturor ambițiilor individuale; deoarece, din dorința de a nu aparține clasei obidite și umilite, Își fac apariția nobilimea, aristocrația, titlurile și curtenii, dar și curtezanele etc. Însă acest soi de febră care Îl face pe om să vadă peste tot scări ale onorurilor și să se Întristeze că nu a reușit să se cațere decât până la un sfert, la o treime sau
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Însăși mișcarea revoluției noastre; căci mai Înainte nu aveam cunoștință de așa ceva. Într-adevăr, odinioară, nobilul trăia după cum Îi spunea inima și continua mereu să fie o ființă deosebită. Numai că, În mijlocul acestei populații de nobili cu tocuri roșii, manierele curteanului țineau locul căutărilor vieții fashionable de astăzi. Deși tonul dat de curte nu datează decât din perioada Caterinei de Medicis. E limpede că cele două regine ale noastre de origine italiană au adus În Franța rafinamentele luxului, grația manierelor și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fost continuată de reginele spaniole, o influență puternică, sub acțiunea căreia curtea Franței a devenit arbitra și depozitara rafinamentelor inventate, rând pe rând, și de către mauri, și În Italia. Dar până la domnia lui Ludovic al XV-lea, deosebirea dintre un curtean și un nobil nu era trădată decât de vesta mai scumpă sau mai ieftină, de botinele mai mult sau mai puțin evazate, un guler plisat, o coafură mai mult sau mai puțin pomădată, ca și de cuvinte mai mult sau
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
un lucru ce se Întâmpla o dată În viață. Pe urmă, un nobil de provincie putea să se Îmbrace fără Îngrijire și să vrea să Înalțe una din acele minunate clădiri, admirația noastră de astăzi și disperarea bugetelor moderne, În vreme ce un curtean cu veșminte scumpe ar fi fost deosebit de stânjenit chiar și să fie gazda a două femei. O solniță de Benvenuto Cellini, cumpărată cu prețul răscumpărării unui rege, se regăsea adesea pe o masă În jurul căreia te așezai pe banchete. În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]