805 matches
-
nefericite emisiuni de televiziune de parcă aș fi fost pe cale să filmez Citizen Kane! Era crud fără să vrea. Avusesem chef să-i telefonez ca să-i spun că mă făcuse să simt apăsat de o asemenea greutate din partea lui Încît nu cutezam să fac niște filme care să fie mai bune decît cărțile lui, și că mă miram că el, critic de cinema cu experiență, se lăsa orbit În așa hal Încît să le prezică unor emisiuni de televiziune turnate pe peliculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a avut Între altele Îndrăzneala, În anii cincizeci, să se Îndrăgostească de un băiat cînd era abia adolescentă. Părinții au fost Înnebuniți! Vedeau deja spectrul mamei celibatare! Nu i-am spus niciodată că Îi admirasem purtarea. Cuteza ceea ce eu nu cutezam! În 1953 sau 1954, adusese acasă discul cu muzica filmului O’Cangaceiro, un film și o muzică pe care tata le detesta. Avusese curajul să-l Înfrunte și să-i spună În față că Îi plăcea muzica aceea, că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ținea să-ți schimbe ideile. Îi era de ajuns să dovedească tuturor că nici tu nu îndrăznești să spui ce crezi. În clipa aceea mulți oameni și-au spus, probabil, că nu mai puteau spera nimic " Dacă Galilei n-a cutezat, având probe clare că pământul se învîrtește, cum o s-o facem noi?" Așa că abjurarea ta a pus multor guri o pavăză. Și mai e ceva, Galilei. ― Uită-te mai bine cum își arde vara parfumurile. Ea e convingătoare fără patos
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
altora. Oamenii au așteptat, de aceea, de la tine mai mult decât au cerut de la ei. Trebuie să înțelegi asta. Voiau să faci tu ceea ce nu îndrăznesc ei. Și nu-ți ascund că eu însumi sunt în aceeași situație. N-am cutezat niciodată să mă ridic împotriva Inchiziției. Dimpotrivă, într-un fel, am slujit-o. ― Cum? ― N-are importanță. I-am detestat pe inchizitori în tăcere, fără să o arăt. M-am mărginit să cârtesc în șoaptă și unele lucruri n-am
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
căci ceilalți se temeau ca arșița să nu le dăuneze la cap. Pe lângă cei câțiva câini, însoțindu-ne liniștiți și fără țintă, mai auzeam cotcodăcit de găini, bâzâit de muște și necontenitul țârâit al greierilor. Dintre păsări, doar rândunicile mai cutezau să se avânte pe cerul azuriu și vrăbiile, să țopăie printre smocurile rare de iarbă. Scosesem din puț un urcior de apă proaspătă și beam agale din el, uitându-ne amuzați la șopârlele care se cățărau după furnici de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
teamă: simți ca un gol în inima ce o ia la goană și nu știi dacă să mergi mai departe sau să fugi. Toate astea le-am încercat trecând de poarta orașului meu natal, sub ochii gărzilor care n-au cutezat să-i deranjeze nici măcar cu o vorbă pe cei doi trufași oșteni cu pieptul bombat, cu frâiele în mâna dreaptă și cu stânga înfiptă în șold, cu cotul în afară. Imediat ce-am pătruns dincolo de ziduri, m-am simțit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
iveau copii slăbănogi cu haine zdrențuite. De îndată ce vedeau uniformele și armele longobarzilor, se ascundeau înspăimântați. Adulții care le luau locul, fie bărbați sau femei, se uitau la noi cu ură. În piață am dat doar de cerșetori, care n-au cutezat să întindă mâna spre noi, și de trei bivolițe slăbănoage acoperite cu cruste cu mâl. Ne-am oprit în fața garnizoanei militare, o clădire modestă, dar rămasă-n picioare, și ne-am legat caii de niște inele groase de fier înfipte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
încă goală a lui Arioald. L-am informat pe majordom, și acesta, printr-un semn, a dat ordin să fie imobilizat de doi gardieni. Omul era speriat și, când l-am percheziționat, s-a făcut alb la față. N-a cutezat nici măcar să protesteze. I-am smuls de la gât un săculeț de piele. Am răsturnat pe masă conținutul: o grămăjoară de pulbere cenușie. Am pus un deget și am gustat: am scuipat imediat, simțind metalul. Ceea ce s-a întâmplat după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
suferință, drept bastion de apărare. Îngăduiți-ne un răgaz și împuterniciți-ne să conducem armata nu împotriva voastră, ci împotriva lor, iar eu vă făgăduiesc pacea, și niciun om din Ravenna și din oricare alt teritoriu al nostru nu va cuteza să ridice sabia împotriva viteazului vostru popor. Fie ca sănătatea și fericirea să domnească în casa voastră și a prietenului Stiliano.“ Rotari a rămas pe gânduri. Pricepeam, după cum îi sclipeau ochii, că era frământat de o dilemă. Dacă Andras nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
petrecute alături de Gaila. Rotari chiar m-a întrebat: - Stiliano, tu ai iubit-o? Mai mult decât pe o soră? I-am spus adevărul, drept care mi-a pus o mână pe umăr. - Bătrâne, am bănuit dintotdeauna ceva, chiar dacă nicicând n-ai cutezat să te apropii de ea cu gânduri necurate. Acum am rămas doar noi doi, să ne sprijinim unul pe celălalt pe drumul ce ne mai rămâne până când o s-o revedem. - Nu uita că ai un fiu, Rotari. A sosit ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
încoronare, a revenit la curte, primită fiind cu mare fast și cu binecuvântarea papei. Ariberto, asmuțit de catolici, după un an de domnie, a început să-i persecute pe evrei, obligându-i să aleagă între botez și moarte. Cei care, cutezând să nu-și renege credința, s-au refugiat din Pavia, au găsit adăpost la Cividale și, în primul rând, în ducatul de Benevento. În al doilea an de domnie, regele i-a alungat din Pavia pe toți arienii care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a vorbit cu vasalii de la curte. Aceștia, deja mâhniți din pricina sărăciei Paviei și mânioși pe preoții care îi deposedau de putere și de bani, au fost de-a dreptul scandalizați. Unii dintre ei, deja bătrâni și presimțindu-și moartea, au cutezat să-l pună la punct: - Nu-ți ajunge că ai dat peste cap ordinea clădită de Rotari? Nu-ți ajunge că faci orice spre a-i denigra și a-i defăima faptele și amintirea? Și nu uita că ești silit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pecetlui suflul glasului, obturat cu un aparent urlet disperat, inutil remedierii situației de față. Ca la un semn, se prăbuși într-un grandios impact cu asfaltul reavăn, rezemându-și capul palid de bordura trotuarului prăfuit de exitus și viață. Am cutezat, deși sfios, să îi cuprind capul în brațe... și m-am cutremurat. Rânjetul slab de marionetă, petele de sânge ce îi dezveleau chipul, buzele vinete, întredeschise, ce implorau îndurare, invizibila disperare ce ignora ajutorul, lividele sclipiri din ochii lui albaștri
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a Solzului de pe insulă se mai adunase În port atîta suflare omenească. Dacă toți Își Întrerupseseră lucrul, nu era pentru a-și lua rămas-bun de la unul de-ai lor, cît mai degrabă pentru a-și manifesta dezaprobarea față de aceea care cuteza să calce În picioare credințele insulei. Muncitori de la șantierul naval, de la fabrica de faianță, de la laboratoare, simpli pescari sau clienți asidui ai barului, cu toții o cercetau cu privirea cu o ostilitate fățișă. În primele rînduri, Jeanne și Loïc, familia Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și lăsă imediat dosarul din mînă, apoi se ridică și Îl Înfruntă cu tupeu. - OK, m-ai prins. Îmi asum vina. Fără să-l scape din ochi, Îi Întinse mîinile ca pentru a-l lăsa să-i pună cătușele și cuteză chiar să-i adreseze un zîmbet sfidător și totodată seducător. Lucas Înghiți În sec și, ca să facă ceva, apucă dosarul. - SÎnt ciudate urmele astea mici, roșii pe care le-au găsit pe arătător și pe degetul mijlociu, nu ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
violentă. Angoasa, amplificîndu-se insuportabil, Încercă de-a dreptul cu disperare să se agațe de puțina rațiune care rezista În ființa ei. Nimeni din Lands’en nu s-ar fi atins de tumulus, nimeni, afară doar de acela sau aceea care cutezase să facă să picure sînge de pe menhiri... Nu, așa ceva nu era cu putință, nu putea fi vorba de una ca asta... Simți primele semne ale sinistrului coșmar Înhățînd-o ca și cum cineva o trăgea la fundul unei ape, o umbră albăstruie Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de plăcere, conștienți doar de emoțiile pe care le trăiau, de parfumul fiecăruia din ei, de senzațiile de delectare. Învăluiți de o profundă stare de bine, alunecară Împreună În somn. Marie abandonase, cum rareori o făcuse, orice control de sine, cutezînd să-și manifeste dorințele, simțindu-se puternică și totodată copleșită, transformată și Împăcată, o ființă cu totul nouă În fața dragostei. Inconștientul ei era atît de eliberat de orice barieră Încît, atunci cînd oribilul coșmar reîncepu, el se desfășură cu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
adaptase la nevoile și la particularitățile evreiești, la durerile și la ideile lui? Nu puteam discuta acest lucru nici cu Ravelstein, În stadiul de față. Nu se afla În condiția de a‑și orienta gândurile În asemenea direcție. Maximum ce cutezam să fac era să‑l interoghez pe Morris În legătură cu transplantul În sine. M‑a informat că În toate statele noastre, când ți se elibera permisul de conducere ți se cerea să completezi un formular prin care acceptai sau refuzai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
până nu îngheață apa. Mare-i Dumnezeu! Treci, frățioare! îi suflă sticletele. La acest ceas întunecat bine-ar fi să te afli la adăpost, într-un loc uscat, cald, bine luminat, într-un loc fără amestec. O, zei! Cine poate cuteza să nutrească închipuirea lăcașurilor biruinței? Cine să-și ridice gândul până la voi? Crengile negre de plop și cireș sălbatic țes geometrii capilare care duc spre o inimă nevăzută. S-a pornit și vântul de la răsărit. Și cum încrețește apa, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
îngemănarea coapselor, făcea smoaticele argintii-arămii, cocleală de dorință și sclipire a prunceniei neîntinate, le silea în galeșe unduiri și aprige sfârlituri să se înfioare, ca răsfirate de atingerea unui vânticel nestatornic, dându-i șovăitoar, întrebătoar, fremătător atât de râvnite târcoale, necutezând să-și ostoiască goana, să încenunche și să sărute sfios soreanca, să-i șoptească dorul de-l pustiise până atunci, să atingă cu buzele lui mistuite de arșiți răcoreala mămoasei deschideri a străpătrunderilor pustiitoare, să asculte cum, furnicate de sfâșierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ar fi încercat să-l târască la fund pe cel care bea. Erau de-ajuns doi pecari ca să stăvilească un prim atac și, la guițatul lor, va veni turma care va nimici cu o furie oarbă pe oricine ar fi cutezat să-l deranjeze pe unul dintre membrii ei. Nu, nu era ușor să vânezi un huangana. Nici măcar nu era de-ajuns să-l ucizi și să fugi. Treabă zadarnică, pentru că frații din rasa lui îl devorau de îndată, iar vânătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
corelație, într-un Mare Întreg, între marele cosmos și micro¬cosmosul din noi... Omul este un mic univers... o grămadă uriașă de atomi și subatomi. Creatorul este peste tot și în toate... este infinitul... veșnicia. Mă căiesc de a fi cutezat să pășesc pe un tărâm sacru, incognoscibil, inaccesibil și neîngăduit mie ca oricărui muritor... Omul a încercat dintotdeauna să înțeleagă cauzele fenomenelor naturale. Iartă-mi, Doamne, nechibzuita cutezanță... Recunosc că am săvârșit o impietate... Abia, acum, la sfârșit, mi-am
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lui Constantin Em. Bucescu din generație În generație, cu adevărat veșnică! Un prieten al marelui dispărut. Gheorghe Leu (1924-1988) Nu l-am văzut nicicând pe acest martir legionar, dar beneficiind de informațiile devotatei sale soții, Marioara Leu (născută Dediu), voi cuteza a l evoca. Tot Într-un sat din județul Brăila s-a născut și Gheorghe Leu, căruia Îi vom spune și noi Ghiță, precum cei ce i-au fost apropiați În această viață efemeră. Satul În care a venit În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
multă mânie și revoltă Împotriva armatei invadatoare și a trădătorilor români. Învață limba rusă ca, astfel, să-i apere mai eficient pe săteni de hoardele bolșevice, care furau, jefuiau, prădau, torturau, violau fete și femei, Îi ucideau pe cei ce cutezau să se opună, Întocmai ca hunii și ca mongolii medievali. Intrând În legătură cu armata națională română din Germania și din Austria, Împreună cu Teofil Mija și cu alți camarazi organizează În pădurea Fetea, Încă din toamna anului 1944, lupta armată Împotriva cotropitorilor
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Pesemne că cineva, prefăcîndu-se În ecoul chemărilor repetate ale Țării noastre, sau poate chiar Destinul meu, m-a luat de braț și m-a condus până la tine, unde, șovăind din nou, m-a tot Îmboldit c-un băț, până ce am cutezat să sun și să intru-n casa ta atât de plăcută și de primitoare. Așadar, sunt tot mai convins că acel pas timid spre tine nu l-am efectuat din proprie inițiativă, ci dirijat de o forță nevăzută, ireală, căreia
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]