1,599 matches
-
cu gene umbroase. Ochii erau safire magnetizate. În plimbările sale pe potecile misterioase ale pădurii, animalele sălbatice o însoțeau. Toate se plecau în fața ei și o ascultau de parcă le-ar fi fost regină. Însă erau zile când prefera singurătatea. Atunci cutreiera pădurea în căutare de fructe și flori. În unele dimineți alerga desculță prin iarba umedă, alteori, la prânz, se scălda în lacul de la piciorul cascadei. Copila era drăgălașă, grațioasă și foarte veselă. Când râdea, printre buzele ca fraga, se ițeau
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
care, la simpla atingere a cornului magic, se însănătoșeau instantaneu. A doua zi povesteau celor din jur cum că au visat pe cineva care le-a luat durerea în timp ce le șoptea:” Schimbă-te, fii mai bun!” Neguțătorii din vechime, care cutreierau lumea în lung și lat, povesteau la popasurile pe care le făceau, despre Inorogii mărilor și cei ai deșerturilor, dar și de puterea magică a cornului de a anihila orice otravă. Așa au trecut anii, mulți la număr, dar cine
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > ESEU - CUM ȘI PENTRU CINE SCRIEM POEZIE Autor: Delia Stăniloiu Publicat în: Ediția nr. 312 din 08 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Este deja cunoscut că sintagma “românul s-a năsut poet” este verificabilă. Este suficient să cutreieri site-urile literare ca să-ți dai seama de asta, ca să nu mai punem la socoteală puzderia de cărți de poezie ce abundă și umplu rafturile librăriilor și bibliotecilor și pe care, din nefericire prea puțini le mai și citesc. Se
CUM ŞI PENTRU CINE SCRIEM POEZIE de DELIA STĂNILOIU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357059_a_358388]
-
ritm de vals, când nostalgică, elegiacă, misterioasă, căutând să se ascundă sub vălul tăcerii și al visului. E o contradicție aici. Dar și ființa umană e alcătuită din stări contradictorii. Când descrie splendoarea nopții și plimbarea lunii printre nori, poeta cutreieră, o dată cu luna spațiile cosmice, în ritm de dans. Dar nu numai stări de nostalgie există în volum, ci și exultarea naturii în mici pasteluri, un întreg ciclu, intitulat „Flori și cântec”. Petalele-i șoptesc poetei „Valsul florilor divine” - ceea ce o
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
Deac Publicat în: Ediția nr. 324 din 20 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Castelul de sticlă -Mamă, Tată, zise Prințesa, am crescut mare și vreau să văd lumea și cu alți ochi decât fiică de împărat! Am de gând să cutreier lumea până găsesc acel pământ, unde mi-ar plăcea să trăiesc. Am visat o insulă frumoasă care mă cheamă și n-o să am pace până n-o găsesc. Împăratul și împărăteasa n-aveau ce face, decât să înțeleagă dorințele fetei
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
-n vremi de-odinioară Pe-aleea poeziei... cu dor în călimară, Îngenuncheat stă teiul și-n rugă către soare, Te vrea din nou la el, în brațele cu floare. Secătuit de viață așteaptă Visătorul Cel care-n miez de noapte cutreiera Copoul Și îl cânta în versuri pe banca regăsirii, Pe el, sortit a fi, pe veci, teiul iubirii. Referință Bibliografică: Teiul iubirii / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1268, Anul IV, 21 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
TEIUL IUBIRII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357343_a_358672]
-
din sângele vreunui strămoș mai rebel. Întrucât co-maidanezii săi n-o iau în seamă, aceștia cunoscând câte parale face, într-o bună zi, își pune coada pe spinare și părăsește - mai mult sau mai puțin în taină - teritoriul de obârșie. Cutreieră un timp orașul derutată, fugărită dintr-un loc într-altul de haitele neprimitoare de cartier, care, în unele cazuri, au la conducere potăi similare care-și simt amenințate pozițiile de lideri, iar în altele, în rândul membrilor lor predomină alergia
POTAIA CU OCHII BULBUCAŢI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357358_a_358687]
-
ce-nghit orizontul, Glasul tău plin de ispite, Mă cheamă în depărtări. Râu al nemărginirii, Cine-ți dăruiește viață În inima uscată a pădurii înghețate? Pământule-mamă, de câte milenii, Cântecele mele îți scaldă întinderile? Pământule, Iubitule, De-atâta vreme îți cutreier cărările! Iubesc această Lume Încă din zorile Creației, Când în aurora sa Viața mea semăna cu o floare. O, mare, mare acoperită de văluri, Sufletul poetului dansează, Căci a străbătut Lumea Cu ochii și cântecele sale, Cu bucuria l-a-nconjurat Din
MAREA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357493_a_358822]
-
mantaua folk-ului și a poemului. Numai rapsozii cu lire și cununi de dafin mai rostiseră antice versete și zburdaseră cu melodii lirice, cum rosteau și zburdau mânjii folk-iști, înaripați, fără șei și zăbale; numai serenadele trubadurilor medievali mai cutreieraseră cândva sub cerdacuri asemenea cântecelor folk! Frumoșii și frumoasele cu chitări și blugi au răscolit împreună cu Adrian Păunescu țara, de-a lungul și de-a latul, ca păsările libere către toate zările. Un cer cu armonii sonice învelea țara când
VASILE ŞEICARU. A FOST CÂNDVA, „FLACĂRA”... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357770_a_359099]
-
cunoscuților că „ Abia un băiețandru, părăsi dar gimnaziul și colindă Ardealul, Muntenia și Moldova, cu acea trupă de actori, în care era aici actor, aici poet dramatic, aici regizor, aici sufler” Înfrățit cu teatrul și cu poezia, a pornit să cutreiere țara, s-o cunoască. După desființarea trupei, Eminescu a fost nevoit să se despartă, hoinarul și-a continuat drumul singur colindând prin Transilvania. În 1866 Eminescu se afla la Blaj, mica lui Romă, unde venise să-și susțină examenele. Părul
EMINESCU ŞI TEATRUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358368_a_359697]
-
străduiesc din răsputeri să intre în pielea personajelor, dar, din păcate, o realitate nu poate fi realizată mai mult decât o singură dată în viața celor două ființe îndrăgostite... Următoarele ore au fost ceva de vis. Ne țineam de mână, cutreierând parcul natural care împrejmuia hanul acela, sorbindu-ne iar priviri pătimașe, între care nu ar fi mai avut loc nici măcar un fir de praf, darămite sfatul părintesc al unei persoane mature. Dar a veni și seara acelei zile... Și, deși
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
cosmice. Volumul structurat pe trei componente, “Vestiarul inimii” cu 48 de poeme, “Lieduri” și “Confesiuni”, propune cititorului cel puțin trei problematici cum ar fi: designul realului imediat în care este angrenat eul poetic cu perspectivele, stările și sentimentele ce-l cutreieră - suficiente pentru a argumenta o concepție lirică deja formată și statuată. Poetul se autodefinește într-o semnificativă imagine cu vagi ecouri dintr-o tradiție lirică nu prea îndepărtată, de... copac, cu fântâna înțelesurilor situată în rădăcini: “Sunt copacul din deal
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
sau caută un sprijin precum în această rugă: “Fă-mă dor de frunză/ Ca să mă reazăm de gândul copacului/ Retras în ploaia din pleoape” (p. 21, “Rugăciune”). Încă un aspect întru totul remarcabil: lumea poetică a lui George Baciu e cutreierată de-o inefabilă și obsesivă ea, amintind de o celebră “Evocare” a lui Nichita Stănescu - Ea era frumoasă ca umbra unei idei/ Ea era frumoasă ca umbra unui gând...”. Instanță sau obsesie lirică, instalată-n universul liric al lui George
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
în anii în care dedicațiile artistice erau posibile doar unei singure persoane (și mă refer aici la Ceaușescu!). Istoria acestui spectacol a început în 1982, când maestrul Danovski m-a cooptat într-un alt turneu cu Baletul „Fantasio” în Olanda. Cutreierând împreună magazinele din Amsterdam, într-un magazin de muzică mi-a pus discul cu „Oxygen” al lui Jean Michel Jarre care tocmai se lansase și mi-a spus: „Pe acestă muzică ai să faci un dans mare, ai să faci
INTERVIU CU MAESTRUL FRANCISC VALKAY, BALERIN, COREGRAF, REGIZOR ŞI PROMOTOR CULTURAL de GEORGE ROCA în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358071_a_359400]
-
autentic, Mihai Vișoiu a intrat în conștiința publică și în ipostaza de zile mari a reporterului de cotidian. Trăind cu o patimă ce răzbate cuceritor în scrisul său, în mijlocul Bărăganului și al câmpiei Dunării, pe care nu ostenește să le cutreiere și să le redescopere necontenit în imagini menite să ne urmărească și să ne învinovățească pe bună dreptate, pentru cât rămânem, mulți dintre noi, atât de străini obârșiei noastre, de vatra credinței și a identității naționale, Mihai Vișoiu are darul
LANSAREA TRADUCERILOR ÎN LIMBA ENGLEZĂ A VOLUMELOR DE PROZĂ ALE LUI MIHAI VIȘOIU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357733_a_359062]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > CĂRAREA SECRETĂ Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 964 din 21 august 2013 Toate Articolele Autorului Cărarea secretă Toamna, îmi place să cutreier codrul pe poteci... ascunse sub covoare de frunze ce foșnesc plăcut sub tălpi. Mi-e dragă pădurea în toate anotimpurile, dar în toamnă devine magică, semănând cu un tablou pictat în nuanțe de galben, maro, verde-gălbui și ruginiu. Vântul, ce
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
răscumpără viața și o redă brațelor bucuriei și fericirii, o smulge din gheață și o topește în zborul dansului! După Indila și urmele cântă, dansând, zburând, lăcrimând, surâzând...! Nu sunt urmele mersului, sunt urmele zborului în „ultimul dans”! Fiorii vieții cutreieră într-un libertinaj desăvârșit întregul univers uman, dominat azi de o melodie ce va rămâne mult timp între primele preferințe, oriunde pe mapamond: „Dernière danse”. O vom asculta pe 7 decembrie, la Sala Palatului din București. Va fi o seară
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
cu peisaje de vis pe toate malurile, dar imaginile din țară nu le puteam uita. Am jurat atunci că voi reveni, cândva, la Vatra Dornei... Au trecut aproape cincisprezece ani până am revenit în Moldova în interes de serviciu. Am cutreierat, timp de două luni, județele Iași, Suceava și Botoșani. Nu am avut timp liber la dispoziție pentru a vizita locuri pline de istorie și cultură. Am intrat în câteva muzee și am vizitat câteva mănăstiri, cu teama de a nu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
titlul mai sus amintit. Tărâmul copilăriei nu este unul îndepărtat, ci unul pe care-l aducem mereu aproape, chiar dacă apare uneori ca din aburi, ca din fum, pentru că este rupt din chiar ființa noastră. Altfel, n-am putea să-i cutreierăm potecile, de câte ori ne vine dor de el, ca de inconfundabilul „acasă”. Stilul folosit de narator în acest volum, proiectat a fi unul pentru vârstele fragede, este unul direct, sfătos, antrenant, aproape interactiv, vioi, alert, atrăgând cititorul ca într-un joc
PE CURÂND, DRAGI PRIETENI! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344663_a_345992]
-
2014 Toate Articolele Autorului Aș amuți ca o lebădă și mută aș rămâne De-ar fi să se întâmple să te întorci la mine Și te-aș urma -n tăcere să nu îți tulbur gândul, Aș fi doar umbra ta cutreierând pământul. Și te-aș iubi în taină să nu ne știe nimeni Și aș ascunde în vise dorințele lumești, Dă-mi numai raza sfântă a ochilor albaștri Ca să dezlege taina iubirilor cerești. Și de-ar ști lumea toată cât te
SĂRUTĂ-MĂ de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350664_a_351993]
-
de vaiete și neîmpliniri sentimentale. El este unic prin gândire, prin mod și detașare de profani. Omul-poet se naște ca oricare, adună sentimente și le așterne în unde, le vântură dar mișcările lor rămân nesesizate de cei din lumea luminată. Cutreieră și cer, li se dă și trăiesc pe măsura dorinței de îndestulare. Poezia lor nu spune nimic decât sughiță sau rumegă ca unele necuvântătoare. Referință Bibliografică: METANOIA FORMELOR LITERATURII ȘI A OMULUI NOU / Ștefan Lucian Mureșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
nuanțe sidefate. Cu fața-i luminoasă și mintea subțire în ochi cântărea tot albastrul cerului de la Voroneț și un roșu stins de pe pereții Mănăstrii Sucevița, avea încrustat pe buzele-i neîncrâncenate. Puternic la trup și la suflet, îi plăcea să cutreiere străzile Brăilei și malul Dunării, cu un caiet sau mapă sub braț, așternând pe hârtie plăsmuirile minții cu tot ce avea mai vechi și deosebit Brăila. De o modestie - pe care greu pot să o uit - privindu-l în amintirile
AM ÎNCHIS CULORILE TALE... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358902_a_360231]
-
Paul Harris înregistra etapele operației efectuate în clinica de chirurgie a Universității Vanderbilt din orașul Nashville-Tenesse, SUA, el a reușit să imortalizeze momentul în care copilașul și-a ridicat mâna din uterul mamei și a prins degetul medicului. Fotografia a cutreierat deja lumea, în Irlanda fiind folosită ca principalul argument împotriva legalizării avortului.Mânuța care a cucerit întreaga lume este a lui Samuel Alexander, copilul care s-a născut acum șase ani, după noaptea de Crăciun. El este o minune. Fiecare
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
pe cineva totuși. Caiafa deși nu are putere prea mare ne poate face totuși buclucuri. Îl știi pe Tiberius. Pare blând, îngăduitor, înțelegător, etcetera, etcetera. Când e vorba însă să aplice legea face exces de zel. Vrei să te trezești cutreierând castrele de la granițele cele mai barbare ale imperiului cum ar fi de exemplu prin Dacia? Sau mai rău, prin cele din Germania de la friguroasa graniță de nord? Asta în cel mai fericit caz. Oh, Simbinacus! Zeii fie cu tine dacă
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 7) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358983_a_360312]
-
casei își face apariția un bărbat zdrențuit, trecut de patruzeci de ani, însoțit de trei câini: unul ciobănesc mioritic, ceilalți doi - maidanezi. Nu pleacă nicăieri fără ei. Când coboară înserarea pornesc să colinde potecile vieții în căutare de hrană. Rareori cutreieră satul pe timp de zi, ca și cum s-ar feri de contactul cu lumina. Nu are identitate, nici cea mai vagă idee despre forfota în lanul cu trudă, lacom și neiertător ca un vultur flămând. Bate la porțile oamenilor din sat
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]