619 matches
-
să fie creasta de milostiviri din care să coboare tăcutul înger cu aripi ușoare ștergându-mi cu lumină țeasta de rătăciri și negurare? stau în deșert și zarea-i frântă de îndoieli și așteptare - n'aud decât nisipul care nu cuvântă Mierla mierla cu ciocul dauriu la clipa'n care noaptea piere și zorii stau să se arate un freamăt ascuțit e'n iarbă șerpii se pierd în tresărire văzduhul cade în netimp când mierla cu ciocul dauriu descumpănește vremea cântându
Poezii by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/16333_a_17658]
-
cuvîntul, între mulți alți intelectuali anticomuniști, Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu, Stelian Tănase, Leopoldina Bălănuță, Alexandru Zub, Mihai Șora, Petru Creția, subsemnatul. După cum era de așteptat, n-a luat cuvîntul dl. Răzvan Theodorescu. Oare d-sa consideră că acolo unde nu cuvîntează d-sa nu pot exista intelectuali "disidenți"? Oare așa se face istoria, ștergînd pur și simpl cu buretele faptele ce nu intră în tiparul unei preconcepții? Al doilea neadevăr, de ordin moral, nu e mai puțin grav: "Piața Universității n-
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
îl privea și chiar dacă prințul încerca să intre în vorbă, ea nu reușea să spună nimic, pesemne era fermecată sau blestemată. În schimb, ziua, prin toiul amiezii, Andrico aude vocea stinsă și tremurată a femeii din trunchiul copacului, care îi cuvântă așa: - Dragul meu prinț din regatul Soarelui, dacă vrei să mai salvezi Soarele și fetele furate de balaurul Marco, ajutămă să mă prefac din nou în zâna Luminii și a Soarelui ce am fost cândva. Pentru că și eu am fost
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
adăpostul și la naștere. Mă înfioară strălucirea în noapte a cerului plin de stele scânteietoare și pe care milioane de îngeri îl brăzdează în zbor, unind Cerul cu pământul și cântând: „Osana, Osana, Osana întru Cei de Sus/ Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!” Căci Domnul meu, născându-se smerit, a unit Cerul cu pământul, Dumnezeu făcându-se Om, ne-a îndumnezeit pe noi și ne-a ridicat la Cer! O văd pe Sfânta Preacurată Fecioară Maria, Maica
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
s-au deschis și în văzduh au început să se vadă miriade de îngeri, care cu flori de crin în mână coborau din cer și urcau, cântând cu glasuri de argint: „Osana, Osana, Osana întru Cei de Sus. Bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului.” „Bunicuțo”, o întrerupse Ionuț, „ce înseamnă „Osana”?” „Osana”, dragul meu, înseamnă Slavă, Mărire, adică Domnului I se cuvine cinstire deosebită pentru că a binevoit să ia chip de om și a venit pe pământ pentru
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
căci regele Irod, cel ce caută să-L ucidă, a murit. Sfânta Familie pornește iar la drum înfruntând din nou deșertul. “Iosif, luând Pruncul și pe Maica Sfântă, Plecară la drum și-n Nazaret au venit, Împlinindu-se Scriptura, care cuvânta Că Iisus, Nazarinean va fi numit!” Irod cel crud, murind, a ajuns în flăcările iadului, iar pruncii uciși mișelește, au fost primiți în ceruri de îngerii Domnului, care leau pregătit cununi, căci ei au fost primii mucenici, care au pătimit
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Domnul. Îngerul Crăciunului În Sfânta Noapte a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, din ceruri au coborât îngerii, care cu flori de crin în mâini, au înconjurat Peștera în care S-a născut Dumnezeiescul Prunc cântând: „Osana! Osana! Osana! Bine este cuvântat, Cel ce vine întru Numele Domnului!” Ei făcuseră o adevarată scară de la cer la pământ, urcând și coborând, aducând cântece de Mărire lui Dumnezeu, slăvind Întruparea Fiului Său, Mântuitorul lumii, din Preacurata Fecioara Maria. Toți îngerii erau albi și strălucitori
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Domnului și-a ales o coroniță pe măsură, și cu floarea de crin alb în mână a coborât alături de ceilalți îngeri la Peștera Sfântă și împreună cu ei a cântat până la ziua; „Osana! Osana! Osana! întru Cei de Sus, bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului! Slavă lui Dumnezeu, pe pământ pace între oameni bună învoire!” Și de două mii de ani, în Noaptea Sfântă, coboară pe pământ și merge la cei ce au nevoie de ajutorul lui și le aduce
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
o spună Va primi o notă mare. Te îndeamnă și te-nvăță, Te iubește și el tare: De ești mic sau de ești mare, Tot îți dă câte-o povață. Are limbă, dar vorbește Trăgănat, de parcă cântă, Parcă bine ne cuvântă Și credința ne-o sporește. Pare o comoară sfântă, Care în adâncuri zace, Iar când floarea își desface, Cerul bine îl cuvântă. De atâta mers pe jos, S-au tot spart și s-au tot ros. Un pârâu ca toate
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
ești mare, Tot îți dă câte-o povață. Are limbă, dar vorbește Trăgănat, de parcă cântă, Parcă bine ne cuvântă Și credința ne-o sporește. Pare o comoară sfântă, Care în adâncuri zace, Iar când floarea își desface, Cerul bine îl cuvântă. De atâta mers pe jos, S-au tot spart și s-au tot ros. Un pârâu ca toate cele, Nici prea mic și nici prea mare: Curge fără încetare Printre mii de pietricele; Apa lui este curată Și-are numele
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
era, of mamă, of că harnică și curată mai era și o ninorocit-o a lui Chetroșcoanca, își reveni la starea inițială, da, ca să se iubească cu bărbatul ei, și el se potrivea la toate vorbele ei, iar fata săraca nu cuvânta măcar un cuvânt di rău. “Lasă să spuie, mamă Floare, că eu mă duc, umblu de aici colo să-mi cresc fata și oi pleca”...sărăcuța de ea. Violeta lui moș Grigorie Bâlbâitu interveni arțăgoasă, se ținea bățoasă să nu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
sfântul l-a ținut păsăretului adunat, - nu la congres, - strâns acolo, după niște firimituri. îmi place ce scrie pe ușile grele ale marilor lăcașuri. Așa, am stat aproape un ceas, citind ce scria pe Poarta germană, istorică, Luther... Dragi Păsări, (cuvânta Sfântul) Prea bunele noastre surori, "Dumnezeu vă ține în viață, fără ca voi să semănați și să secerați vreodată, El vă dă și izvoarele și pâraiele unde să vă potoliți setea, vă dă și coline și munți, în care vă adăpostiți
Lecturi repetate și deviate... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9142_a_10467]
-
constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA RODICA DINULESCU Argumentul nuclear în politica externă a statelor Prefață de IOAN MIRCEA PAȘCU Cuvânt înainte de TEODOR FRUNZETI INSTITUTUL EUROPEAN 2011 CUPRINS PREFAȚĂ (IOAN MIRCEA PAȘCU) / 9 CUVÂNT ÎNAINTE (TEODOR FRUNZETI) / 17 INTRODUCERE / 23 CAPITOLUL I. Paradigmele echilibrului de putere din perioada Războiului Rece / 35 Fundamentele teoretice ale echilibrului de putere în relațiile internaționale / 38 Evoluția doctrinelor de securitate și a conceptelor strategice ale SUA și URSS / 49
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
lacrimă - perlă incoloră - care, scăpată din îmbrățișarea pleoapelor, se rostogolea pe obrazul brăzdat de cute... Măriuca și Didina, alături de Petrache, fremătau de emoție. La invitația gazdelor, învățătorul și Costăchel au urcat în cerdacul școlii. Dragi părinți, bunici și elevi - a cuvântat unul dintre învățători. În acea clipă, o liniște de templu s-a înscăunat în rândul adunării. Pentru că începem anul școlar în școală nouă, nu știu care dintre noi nu așteaptă măcar câteva vorbe din partea domnului învățător Stejar - acum aflat la binemeritată pensie
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Ba bine că nu. Îi gara din târgul nostru, băiete!” Nu mă înșelasem... În scurtă vreme, colonelul a chemat comandanții de plutoane în biroul de mișcare al gării. Acum, să vă povestească Costache ce le-a spus colonelul... Până să cuvânte Costache, ar fi cazul să ușurăm cele ulcele de povara pe care o poartă... Între timp, am să arunc un lemn-două în sobă. Parcă altfel curge povestea când limbile flăcărilor închipuie năluciri fantastice - a pus ordine în treburi inginerul Cicoare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și cum să luptăm coantra esploatări - a reluat Chersân firul pierdut al vorbei. Tovarășul Tașmău - delegatul de la raion - s-a ridicat încet și important. După ce și-a încheiat nasturii de la tunică, sprijinindu-și degetele în tăblia mesei, a pornit să cuvânte: Tovarăși! Partidul nostru - călăuzit de învățătura marxit-leninistă - a hotărât să aducă belșugul și bunăstarea și în rândul țăranilor. În luarea acestei hotărâri au avut ca model luminos înaintata agricultură a marii Uniuni Sovietice, care sub conducerea generalissimului Stalin, eliberatorul popoarelor
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dăruiește-l mie, slugii Tale. La a doua metanie, domnul se simți pătruns de rugăciune, fața-i devenise palidă și senină. — Așa, Doamne, dăruiește-mi mie să văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că bine ești cuvântat în vecii vecilor. Amin. Ar fi rămas așa cu capul lipit de lespedea pardoselii bisericii, rugându-se concentrat. I se părea că Sfântul Efrem pentru el scrisese rugăciunea: — Ajută-mă Doamne, ajută-mă să nu-l osândesc pe fratele meu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
schiță un gest scurt de aprobare. Brâncoveanu puse hârtia pe pupitru și o semnă: Io Constantin Voievod, 1714, Martie în 25. — Așa, Doamne, dăruiește-mi mie să văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că bine ești cuvântat în vecii vecilor. Amin, spuse în românește vodă spre cei trei fii ai lui, pentru că între timp Radu se deșteptase, apoi împăturind foaia i-o înmână turcului, rugându-l să i-o dea spătarului Mihai Cantacuzinul în vederea expedierii. Mustafa Aga
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
primea în inima ei pururi deschisă... O simpatie largă, iradia din ochii ei asupra lumii și asupra ei din ochii altora. Îi vom păstra veșnic amintirea ei. ...Dumnezeu s-o odihnească în pace, s-o primească și s-o ierte ! cuvântară preoții într-un glas. Mulțimea de oameni făcu semnul Sf. Cruci cu spaimă în ochi, cerând parcă îndurarea Cerului. Iorgu se uita cu spaimă în groapa care se căsca adâncă și neagră, cu pereții drepti... înfricoșător de drepți. Nu se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
demult pe Iorgu, uitându-se pe cerul Bârladului. - De ce, Doamne, n-am putut s-o așez eu, acolo sus între stele în Calea Lactee ?!... murmură Iorgu cu tristețe în glas. A fost o ființă iubită, om de aleasă noblețe sufletească. A cuvântat părintele Boboc. Te privea cu un zâmbet de copil și te primea în inima ei pururi deschisă... O simpatie largă iradia din ochii ei asupra lumii și asupra ei din ochii altora. Un suflet larg, o doritoare de mai bine
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și cuceritoare cu o imensă dragoste de viață.. Așa a trăit ! În preajma ei te simțeai și tu parcă altfel, parcă îți împrumuta și ție, pentru o clipă, din prea-plinul ei sufletesc. Îi vom păstra veșnic amintirea ei. Amin !” Așa a cuvântat Părintele Boboc, printre altele, la catafalcul ei. - Sunt amintiri care nu pot muri decât odată cu noi, în veșnicie... ! murmură Iorgu cu ochii înlăcrimați. Ca o străfulgerare își revăzu tot trecutul, de la visele îndepărtatei copilării, iubiri, speranțe, dezamăgiri și beția de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pentru a noastră mântuie se va răstigni pe Cruce, din lemn de măr... Florile-s dalbe, flori de măr... ” Pentru răscumpărarea păcatului strămoșesc. Mai decuziuă, a fost și Părintele Boboc cu Icoana Nașterii Mântuitorului, pășind pragul casei urmat de dascăl, cuvântând... ’Nașterea Ta hristoase Dumnezeul nostru închinarea Treimii s-au arătat...!” Iorgu l-a întâmpinat cu lumânarea aprinsă, de la ușă... așa cum, făcea întotdeauna Vasilica... Acum, a făcut-o el. După plecarea Părintelui, casa a rămas goală și pustie... bătrânul Iorgu a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dimineața albă. N-a mai adormit... Era în ziua întâia de Pasti. -...Moartea, iubiți credincioși, de la strămoșul nostru Adam, până la sfârșitul veacurilor, vine la vreme necunoscută asupra întregului neam omenesc, de la Porunca Dumnezeiască: "Pământ ești, în pământ te vei întoarce!", cuvânta părintele... Viața-i o scurtă clipită, dragi credincioși, este doar pregătirea pentru veșnicie. Viața fără moarte nu se poate. Precum zice Psalmistul: Omul este o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece...”. Pentru doamna Maria, astăzi se împlinesc doi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
saga electorală: o prefigurare a ceea ce va să fie. Încleștarea cu pricina este prilejuită de un parastas de un an al unei rude în vârstă. Iacătă electoratul luînd loc în "soba din față", iacătă popa spunând cele de cuviință, tămâind, cuvântând, invocând și, iacătă, bucuria sadoveniană cu care electoratul apucă paharele cu țuică: "Dumnezeu să-i primească lu' baba cutare", zic, și cu lingurile apucă din coliva frumos împodobită cu efecte de ciocolată din Germania: în liniștea care se lasă în
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cu o bură de praf. Niște flori uscate erau aruncate pe pian, de câteva luni. Felix ridică capacul de pe claviatură și G. Călinescu se pregătea să înfigă un deget, când auzi glasul lui Stănică. Acesta se afla acum alături și cuvânta lui moș Costache: - Pe onoarea mea, l-a lăsat ca pe un câine. N-are nicicămăși pe el. Îmi crapă obrazul de rușine, fiindcă, ce vrei, sunt ginere. M-am întîlnit cu un intern. Măcar dumneata, ca cumnat, ai putea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]