968 matches
-
și mă tot întrebam unde îmi pierdusem dalta, fiindcă vroiam să mă duc pe țărm unde luna scălda Stâncile într-o lumină neobișnuit de intensă. Intre pietrele funerare din cimitir nu m-ar fi ocolit nimeni. Morții sânt întotdeauna mai cuviincioși. Și în timp ce stăteam la fereastră, m-am pomenit asediat de furnici. Niște furnici roșii, obraznice, care intraseră printr-o crăpătură din zid și, mișunând prin cameră, mi se urcau pe picioare. Trebuia să ridic pantalonul și să le omor, ceea ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am urmărit după aceea afacerea până la lichidarea ei, exclusiv, am avut cu acest nenorocit o intimitate mult mai vijelioasă decât a avut-o vreodată tatăl meu. El trebuia totuși, conform obiceiului, să asiste la ceea ce se cheamă într-un mod cuviincios ultimele clipe și care trebuie totuși numit cel mai abject dintre asasinate. ÎNCEPÂND DIN ACEASTĂ ZI N-AM MAI PUTUT SĂ MĂ UIT LA INDICATORUL CHAIX DECÂT CU UN DEZGUST CUMPLIT ÎNCEPÂND DIN ACEASTĂ ZI M-AM INTERESAT, CU GROAZĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
un ton care i-a scos din sărite că sinuciderea este o problemă care ține de libertatea individuală și că n-aveau nici ei dreptul să se amestece în ea și nici eu nu țineam să mă amestec. Singura atitudine cuviincioasă era s-o lăsăm pe Emilia să doarmă moartea pe care și-o dorise. Și am refuzat să dau orice lămurire, care să spulbere născocirile chelnerului pe seama mea. Mi se părea absurd să mă justific pentru ceva ce nu făcusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Tu aștepți, desigur. Nu se cade să vă reflectați amândoi în aceeași oglindă, fie și acolo. Riști să fii fulgerat de divinitatea lui. A fi muritor de rând îți impune unele obligații. Una dintre ele e aceea de a fi cuviincios. Trebuie, deci, să stai de o parte, să nu te uiți prea atent, ca să nu-i vezi cumva ridurile. Asta ar putea să-l irite și de ce ai nevoie să riști? Încât aștepți. Când întoarce, neglijent, capul spre tine, treci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe cei pe care nu îndrăzneam să-i înfrunt. În felul acesta am reușit treptat să distrug totul în jurul meu, înțelegând rău libertatea, ca o desprindere de tot. Am fugit de familie, de dragoste, de prietenie, de regrete, de bucuriile cuviincioase. Ca să fiu liber. Ca să nu fiu constrâns. Nimic nu mi se părea inadmisibil, iar drumul meu spre podul acesta cu guzgani e presărat la fiecare pas cu dovezi că mi-a lipsit în mod dramatic putința de a iubi, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
drum, am ajuns să nu mai cred cu adevărat în nimic în afară de reveriile și ambițiile mele nesăbuite; nici în alții, nici în școală, nici măcar în bruma de însușiri pe care, folosindu-le, aș fi putut clădi o viață modestă, dar cuviincioasă. Eram convins că numai impertinența și nerecunoștința mă pot salva. Nu eram propriu-zis un ateu. Un ateu are un punct de vedere, or la mine vorbea păcatul meu originar. Închipuindu-și că mă înfundă, Dinu mi-a zis odată: „În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fie într-o zi în locul mortului și nu le plăcea ideea că ar fi putut fi tratați atunci într-un chip jignitor. Reculegerea era un fel de poliță de asigurare că propria lor înmormântare urma să fie cât de cât cuviincioasă. Se aduceau și coroane de flori cu panglică neagră pe care erau scrise cam aceleași cuvinte și pe care, după aceea, Dominic ni le repeta multă vreme, înduioșat. Moașa ținea un scurt discurs funebru în care asistența era asigurată totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
stâncile de marmură. Încă un motiv de recunoștință. Viața are de obicei eleganța să ne dezguste de ea înainte de a o părăsi, or eu o simțeam în acele momente arzând în mine aproape scandalos pentru o înmormântare. Păstram o aparență cuviincioasă, de reculegere, cum se cădea într-o asemenea împrejurare, dar eram, mărturisesc, fericit uitându-mă la marea care strălucea și la valurile care se spărgeau foarte aproape de noi, îmbietoare și sfâșietor de tandre. Eu mă mai puteam bucura de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
De unde atâta polen toamna? Și insiști mai departe. Îi propun chiar un compromis; să te aștepte în cătun până îți desăvârșești răzbunarea. În cele din urmă reușești să-i impui voința ta. Era normal. Cu timiditatea lui cam greoaie și cuviincioasă, doctorul Dinu nu putea să-ți reziste la nesfârșit. Și porniți împreună. La baltă, un bătrân se plimbă singur pe mal. Vecu. Deodată îți vine o idee năstrușnică, să-l duci pe Vecu la mlaștină. În calitatea sa de poet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și mă tot întrebam unde îmi pierdusem dalta, fiindcă vroiam să mă duc pe țărm unde luna scălda stâncile într-o lumină neobișnuit de intensă. Între pietrele funerare din cimitir nu m-ar fi ocolit nimeni. Morții sunt întotdeauna mai cuviincioși. Și în timp ce stăteam la fereastră, m-am pomenit asediat de furnici. Niște furnici roșii, obraznice, care intraseră printr-o crăpătură din zid și, mișunând prin cameră, mi se urcau pe picioare. Trebuia să ridic pantalonul și să le omor, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu lipsită de semnificații.»” Conflictul cu Contimporanul lasă totuși loc, o vreme, și unor concesii tactice. Într-un articol panoramic, M.H. Maxy apreciază situarea inițială a publicației în speță la „stînga plasticei și a lirismului poetic”, cu o „atitudine democratică cuviincioasă”. O notiță din nr. 18 comentează amabil editorialul „Cheia viselor“ al lui Ion Vinea, iar afinitatea cu suprarealismul nu scapă comentatorului anonim, care își amintește astfel că directorul Contimporanului este „un literat de bună speță”. Nu va fi uitat însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se uitau la noi, prefăcându-se că moțăie. - Dormim pe rând, e mai bine așa, am propus, și Gundo a fost de acord. Întorcându-mă cu spatele și sub paravanul mantalei desfăcute, i-am zis lui Bovo: - Te-ai purtat cuviincios. Vrei să-ți dau banii acum? S-a uitat la mine și a clătinat din cap. - De-aici și până la Ravenna, dacă nu mergeți pe drumul mare, veți avea serios de furcă. Tot felul de primejdii. În primul rând indivizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de două săptămâni, Callisto a devenit brusc umil. - Domnule, m-a întrebat, pot să vă mai fiu de folos cu altceva? I-am răspuns că aveam nevoie doar de un bărbier și de cineva care să-mi livreze niște haine cuviincioase. A fost dezamăgit, căci la ambele lucruri se gândise deja Giuliano. L-am consolat spunându-i că aveam să-i cer stăpânului său să-i îngăduie să-mi stea la dispoziție. Cu barba rasă, pieptănat ca un nobil roman, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Rotari să nu dezvălui nicicând taina locului unde era îngropată Romilde, dar inima mi s-a înduioșat, crezând pe moment că nu încălcam legământul, și am asigurat-o: - Fii pe pace, surioară. Mama ta se odihnește la loc sigur și cuviincios. Și-a ridicat vălul de pe obraz și mi-a luat mâinile. Cu buze tremurătoare m-a întrebat: - Unde? Am clătinat din cap. - Asta nu pot să-ți spun, nu stărui. Mulțumește-te cu ceea ce m-a luat gura pe dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
avea datoria să-mi asigure paza în timpul călătoriei mele până la Bobbio. Am ajuns la Grado pe la sfârșitul lui aprilie. Patriarhul Massimo, aflând că veneam la el să-i cer iertare pentru păcatul meu față de biserica din Grado, m-a primit cuviincios, admirând și adorând relicva din crucea sfântă pe care am dorit s-o depun la mormântul lui Primigenio, drept care a proclamat o slujbă de trei zile de recunoștință. Lemnul sfânt a fost purtat în procesiune prin tot orașul și depus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui Nahor și a Milcăi, așa cum și tu ești fiul lor. Mama m-a trimis la tine, fratele meu m-a hăituit până la tine, tatăl meu m-a izgonit către tine. O să-ți povestesc totul când o să fiu curat și cuviincios înaintea ta. Mă aflu în căutarea ospitalității tale, care e faimoasă pe aceste meleaguri. Rahela a vrut să spună ceva, dar Lea i-a dat un ghiont aruncându-i o privire cruntă; nici măcar tinerețea Rahelei nu era o scuză suficientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
îndreptat cravata, și-a umezit palmele cu limba, mi-a netezit părul și mi-a spus c-o să urcăm la etajul patru, la tovarășul ambasador, să mă port cum se cuvine, să vorbesc numai dacă sunt întrebat și să răspund cuviincios și să nu-mi fie teamă, c-o să fie totul bine. Eu am dat din cap și i-am spus că e-n regulă, o să mă străduiesc, apoi, ajungând la etajul patru, am întrebat-o dacă-i adevărat c-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Ravelstein Îl amuza să observe În legătură cu doamna Glyph: - N‑avea ea de gând să lase un jidan să se poarte nepoliticos la masa ei. Profesorul Glyph, soțul doamnei, nu avea asemenea prejudecăți. Era un bărbat Înalt, grav. Afișa o atitudine cuviincioasă, dar expresia lui Îți sugera că atenția i se Îndreaptă spre cu totul altceva, spre un obiectiv mai Îndepărtat și chiar mai amuzant - mai amuzant decât Ravelstein, vreau să spun. Ochii mici, distanțați, erau plăcuți la vedere și Îngăduitori; părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
privim lucrurile În față. - Recunosc că Radu Grielescu reprezintă modelul de comportament masculin elegant În cercurile astea est‑europene. - Te fereri la rahatul de curtoazie și de maniere de gentleman? - Da, mai mult sau mai puțin. Omul atent, adică bărbatul cuviincios, Își amintește de zilele de naștere, de zilele de nuntă, și de alte tandre aniversări. Trebuie să sărute mâna doamnelor; să le trimită trandafiri, să le facă plecăciuni, să le tragă scaunele În spate când se așază, să se repeadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
am instrument. Și e păcat s-o stric. Asta-i de muzeu, tataie. Bătrânul tresări atins. Trase cureaua. - Te rog, nu-s tataie cu dumneata. A doua oară când mă faci așa. Dacă nu respecți vârsta, respectă măcar istoria. Fii cuviincios. Am lucrat în diplomație. Intendent. Toate ambasadele mă cunoșteau. „Pancratz Temelie“, așa-mi ziceau. Nu mă lua la pertu, dacă am venit să-mi dai o gaură la curea. Nu ți-o cer degeaba. - Ziceam și eu, îngăimă meseriașul. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fotografii și cameramanii. Aceștia din urmă schimbau semne și priviri cu câte un reporter din sală. Profesorul Calomfir se sătură de aprobat laudele lui Leurdiș. Se lăsă pe spătarul scaunului și scrută indiferent spațiul; își concepea în minte discursul propriu, cuviincios de prezentat după cel al ministrului și al ambasadorului. Încă de la toaletă îi veniseră idei valoroase, dar deocamdată îi lipseau punctele de joncțiune. Voia să vorbească despre logica anumitor acțiuni ale guvernului, logica instituțiilor sociale, logica populară și, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
așa. „Civilizația“ este complicată, părinte. Foarte complicată! Simplul fapt de a trăi, de a respira! pune infinite probleme. Trebuie să ai nume, și număr, și carte de identitate, și certificat de naștere, și semnătură înregistrată, și domiciliu recunoscut, și îmbrăcăminte cuviincioasă și încălțăminte curată, și bani în buzunar, și deodorant la subsuoară, și zâmbet pe buze, și o slujbă stabilă. Prea multe lucruri! zâmbi el, ironic. Lucruri! Asta e marea problemă. Trebuie să ai lucruri ca să poți trăi. Zeci, sute, milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
holurile cu râsetele lor... cu zvonul acela tineresc. Iți umplea inima de bucurie văzându-i... In îmbulzeala aceea veselă, Iorgu abia reuși să întrebe un elev unde-lpoate găsi pe Emil. ”- Clasa a șaptea e la parter, domnule!” îi răspunse el cuviincios. Iorgu se repezi în fugă pe scări și ajunse în fața clasei lui Emil. ”- Nu, nu mai este demult în școala noastră. A plecat! ” îi spuse un elev. Iorgu rămase fără glas, înmărmurit, cu cravata în mână în fața ușii... O presimțire
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
arăt ca un Ferrari. mai târziu, Șeful avea să-mi spună : „Când te-am văzut Îmbrăcată așa, mi-am dat seama că aveai cu adevărat nevoie de job !“. Am auzit lucruri bune despre tine, spuse Șeful plin de o bunăvoință cuviincios circumspectă. Uite, fă-mi un material despre serviciile de dame de companie și dacă Îmi place, te iau. o să intre la rubrica de lifestyle. la vremea aceea tocmai apăruseră primele servicii de dame de companie În București. Era prostituție mascată
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
arăt ca un Ferrari. Mai târziu, Șeful avea să-mi spună : „Când te-am văzut îmbrăcată așa, mi-am dat seama că aveai cu adevărat nevoie de job !“. Am auzit lucruri bune despre tine, spuse Șeful plin de o bunăvoință cuviincios circumspectă. Uite, fă-mi un material despre serviciile de dame de companie și dacă îmi place, te iau. O să intre la rubrica de lifestyle. La vremea aceea tocmai apăruseră primele servicii de dame de companie în București. Era prostituție mascată
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]