495 matches
-
Petre Roman, a fost apoi detronat fără drept de apel într-o competiție internă pentru șefie cum niciun alt partid nu a mai avut de atunci. După care s-a dezlănțuit strategul electoral. Campania pentru Primăria Capitalei, urmată de Waterloo-ul dâmbovițean în care, la vârf de barcă, i-a suflat puterea lui Adrian Năstase, precum și energia formidabilă cu care a reușit să ducă la capăt, cinci ani mai târziu, războiul de gherilă cu imensa mașinărie electorală pusă de mafia de partid
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
am șovăit, dar acum nu regret, căci e bună11. Nu descrierea hainelor e importantă aici, nu textura, culoarea, tăietura croielii, ci raportarea scriitorului la neliniștitoarea lor forță. Sigur că, odată Întors la București, e mai puțin relevant dacă tânărul dandy dâmbovițean a apucat sau nu să-și facă micile cumpărături la Selfridge. Important e că Încercarea de a se racorda lumii elegante a metropolei engleze constituie premisa construirii unei serioase self-esteem, care, la rândul ei, spune ceva despre autoportretul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Cănuță, om sucit, Inspecțiune). Aici se află în elementul lui Mitică, „bucureșteanul par excellence”, cam intrigant, poltron și bârfitor, însă, altfel, mereu bine dispus și pus pe șotii, șmecher, lăudăros și băgăreț, o simpatică secătură, cu aura inconfundabilă a balcanității dâmbovițene. Amicul poate fi și becher, dar, cu felul lui colocvial (trăncănitor, adică), nu-i strică o nevastă în fața căreia să se poată făli cât e el de deștept și cum le știe pe toate. Cât despre familie, aici e destulă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
unor colecții și serii („Romanul contemporan”, „Eseu”, „Memoria”, „Historia”), în care au apărut cărți de ținută, semnate, între alții, de Barbu Cioculescu, Mircea Horia Simionescu, Alexandru George, D. Vatamaniuc, H. Zalis. Tot pe linia împlinirilor editoriale se înscriu dicționarul Scriitori dâmbovițeni (1998), realizat împreună cu Lucian Grigorescu și Steliana Păun, precum și antologia Poezia acasă. Poeți contemporani din Basarabia (2003), alcătuită în colaborare cu poetul Iulian Filip din Chișinău. Este o antologie cuprinzătoare din lirica de peste Prut, aducând bune servicii prin caracterul recuperator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289853_a_291182]
-
din Basarabia (2003), alcătuită în colaborare cu poetul Iulian Filip din Chișinău. Este o antologie cuprinzătoare din lirica de peste Prut, aducând bune servicii prin caracterul recuperator al textelor și prin consemnarea unor nume de scriitori mai puțin cunoscuți. SCRIERI: Scriitori dâmbovițeni (în colaborare cu Lucian Grigorescu și Steliana Păun), I, Târgoviște, 1998; Clone, Târgoviște, 2003. Antologii: Mihai Viteazul în memoria urmașilor, Târgoviște, 2001; Poezia acasă. Poeți contemporani din Basarabia, Târgoviște, 2003 (în colaborare cu Iulian Filip). Repere bibliografice: Petrescu-Paraschiva, Dicț. lit.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289853_a_291182]
-
1988 conține 38 de pagini și avea ca temă principală "unitățile de luptă "antiteroriste""128. Ceaușescu știa bine despre atentatele împotriva unor lideri mondiali foarte importanți din Cairo și Washington și nu dorea să se repete figura și pe plaiurile dîmbovițene. Tocmai de aceea a ordonat ca tribuna din Piața Aviatorilor, unde se defilase pe 23 august, să fie mutată "mult mai departe de coloana în marș și a fost înălțată mult mai sus, ca un eventual glonț din mulțime să
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
s-au desprins, continuă să facă ravagii aici, în țară, și cunoaște forme din ce în ce mai monstruoase, în ultimii ani de dictatură. A doua modalitate defulatoare, cea mai dezonorantă și mai respingătoare pentru ochi, este înhămarea la hidosul car alegoric al național-comunismului dîmbovițean și producerea, pe bandă, a surogatelor elogiind impostura unui regim impus prin tancurile rusești și dăinuind prin sloganele unui neaoșism găunos. Contingentele imnografilor de serviciu se întrec în campanii din ce în ce mai grotesc onomastice și se-nfig, prin rotație, la bucate. Printre
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
preferat finețea desenului din grota de la Altamira. Un moment sinistru al învățămîntului artistic românesc, infestat de jdanovism ignar: Nicolae Moraru. Le vorbea (în acea zi) studenților, cu drăgălașul lui accent moscovit, despre decadentul pictor Mandrian. Mondrian, tovarășe profesor, strigau șolticii dîmbovițeni din fundul sălii. Lăsați, lăsați, îi liniștea "prafesorul", acela-i altu'... Profesorul Al. Dima, discipol al lui Vianu, făcea vogă în anii cînd universitatea ieșeană avea rectori marxiști și portari leniniști. Discursul lui despre literatura lumii fascina orașul. "Parantezele" lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
humectate foarte de prezența bărbatului stînd rect în jilț domnesc (numai în sală de voievozi, prezidentul ăsta, al treilea, cum altfel), chivuțele istoriei, deci, se dau de ceasul morții să placă, să placă, ah, ah, colegului din Capitala Isarlîkului roșu dîmbovițean. Show pe cinste, ce mai! În care timp, fulgii mari și curați cad frumos pe statuile lui Kogălniceanu și Xenopol. 3 februarie Doi ziariști, François Bazin și Joseph Masé-Scaron, au scris o carte, Politocrații. Cartea se ocupă de casta celor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un deget, policarul, care, stînd rect într-o peluză, e, ce mai, chiar obiectul de care ne ocupăm aici. Cînd, acum doi-trei ani, în Franța erau la cîrmă frații noștri socialiști, nu nesuferiții de dreapta ca acum, și cînd televiziunea dîmbovițeană ne regala seară de seară cu buletinul de știri oricum parizian, îl mai vedeam din cînd în cînd pe legendarul César. Într-o seară, în juriul onorific al unui festival Cannes, între Sophia Loren și ministrul culturii, César, îmbrăcat bizar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spectacol omagial în care și-a dat concursul și aspirantul la conservatorul Ceaikovski, Iliescu; fiți liniștiți, Constantin Iliescu, nu Ion, aspirantul nostru de-acum, iar colectivul uzinei Serp i molot (secera și ciocanul, cred) a înmînat fiecărui membru al delegației dîmbovițene cîte un exemplar din ziarul de uzină Martenovka. Imaginați-vă ce emoții pe capul lor. Mai dedesubt, în subsolul aceleiași pagini, la rubrica Sfîrșit de an în țările capitaliste, sînt înșirate nenorocirile: Anglia: mari dificultăți în economie, Franța: indici tot
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pînă la scara vagonului, mi-am zis să mai trec prin cele bătute locuri, pe la cei hîrșiți ieșeni cu care, de obicei, mai pun țara la cale. Simțeam nevoia să-mi umplu butelia cu seve bahluiene, pentru a rezista suprasolicitării dîmbovițene. Dar poți ciocăni azi la o ușă, poți strînge o mînă, poți schimba o vorbă, fără să fie prezent Kosovo? Formidabil! Ce rol miraculos poate juca această vocabulă cu sonoritatea ei atît de sălbatic-străină în soțietatea română la sfîrșit de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sinistrele cușme urechiate. Păi, vorba Connex-ului: ciulește urechile! Nu știu dacă vă mai amintiți momentul în care, în prezența lui Gorbaciov (venit la București să-l decoreze pe Ceaușescu, dar și, decorîndu-l, să-l lase mortal din brațe), panicatul dictator dîmbovițean s-a împiedicat la urcarea treptelor spre tribună și tot groparul său a fost acela care l-a prins de subsuoară să nu cadă. Parcă i-ar fi șoptit Gorbaciovul: stoi, nu acum, îți zic eu cînd... A fost singura
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
uzului personal să le restitui celor care mi-au dus dorul. Sau celor care m-au crezut răposat. Acum însă la frisonatul debut să decupez doar cîteva. Pentru digitație. - euforiile apropierii "Pragăi" duc mercurul puterii spre punctul de fierbere; vlădica dîmbovițeană vrea să ne lase că credem că Vltava își iese din matcă doar pentru că vrea vlădica asta. De revenit la amploarea iluziei. Pe moment, punctînd doar ce ne-a ieșit în cale după căderea pe gheață; - încercînd (culmea oportunismului, dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Brâncuși nu a trebuit să ceară ajutor Ambasadei României din Paris. Era, chiar el, ambasador. E, în momentul de față, un sindrom (încă unul) al justificării anonimatului în care se zbat artele noastre în străinătate: ineficiența managerială a personalului ambasadelor dîmbovițene în materie. Falsă problemă! Să fim siguri că la grandoarea expoziției brâncușiene de la Londra ambasada noastră de acolo n-a avut nici cea mai măruntă contribuție. Nu ar fi avut cum. Nu a fost necesar. Galeriile Tate Modern sînt cele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se desfășurau aceste polemici În sînul emigrației venea de la niște oameni care n-aveau altceva de făcut decît să vorbească la infinit despre ce-ar face ei În caz că ar cădea comuniștii de la putere. Prea multe atacuri la persoană, o specialitate dîmbovițeană, atunci ca și acum. În al treilea rînd, se știa că exilul era infiltrat de informatori ai Securității, unul era chiar o prințesă cu nume fanariot, și că prin diferite mijloace de șantaj fuseseră recrutate anumite personalități din emigrație. Unul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a demonstra forța organizațiilor, unele dintre organele de conducere județene au prezentat, în etapa următoare, bilanțuri ale activităților desfășurate până în toamna anului 1936. Astfel, dacă numărul organizațiilor comunale georgiste varia între 200 (Dolj), 101 (Muscel) și 116 (Târnava-Mică), organizația georgistă dâmbovițeană dispunea, în septembrie 1936, de un număr de 80 de consilieri comunali 198. S-au înregistrat însă și disfuncționalități, care au determinat refacerea unora din organele de conducere județene. De la primul congres desfășurat în județul Târnava-Mare, în septembrie 1933, președintele
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
propună: își propun anume să-l organizeze pe a fi în funcție de interesele lui a avea”. Limbajul sofisticat include o critică nimicitoare a regimurilor comuniste, exemplificată codificat mai ales cu situații caracteristice dictaturii ceaușiste. Critica implică și identificarea emblematică a tiranului dâmbovițean cu sinistrul conchistador Lope de Aguirre. Nu e de mirare că, scrisă, potrivit specificării auctoriale, în 1988, cartea nu a putut să apară decât în 1990. Principiul de ordin social pe care ea îl propune este „dialogul generalizat”, pe picior
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
lui Vladimir Teodorescu, inginer. Urmează la București școala generală (1961-1970), Liceul „George Coșbuc” (1970-1974) și cursurile Facultății de Filologie, secția română-engleză (1976-1980). Între timp lucrează ca muncitor (1975-1976), merceolog (1976-1978), iar după absolvire e profesor de limba română în satul dâmbovițean Vizurești (1980-1985). Corector la Tipografia „Informația” (1986) și la revistele „Contemporanul” și „România literară” (1987-1989), devine redactor la „România literară” (1989-2001), redactor-șef adjunct la „Cotidianul” (1991, 1995-1996), redactor-șef la „Zig-zag” (1993-1995) și la revista „Avantaje” (1996-1998), comentator politic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
cutare poet e „galben ca o lămâie, strecurându-și sub trenchcoat o față de masă să-și facă din ea cămașe”, un altul pare „un copil de trupă timid”, în vreme ce comeseanul lui stă „încruntat într-o atitudine de neînțeles Edgar Poe dâmbovițean”; cutare actor seamănă „și cu un intendent, și cu un șef peste plasatori, și cu un oltean cu cobilița pe umeri: hai la pere! Periliii! Pergamutiliii! - cu orice, numai cu o vedetă nu”. Lumea scenei revine în Teatru în bețe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]