1,517 matches
-
Acasa > Poeme > Constiinta > VIAȚA Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1237 din 21 mai 2014 Toate Articolele Autorului viața e o dâră lungă de lumină atât cât să parcurgă o planetă albastră acolo unde se termină a devenit iar întreaga ființă uneori dâra se oprește pe un pod suspendat pe care cineva a scris cu cretă love alături e un castel fermecat
VIAŢA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370234_a_371563]
-
Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1237 din 21 mai 2014 Toate Articolele Autorului viața e o dâră lungă de lumină atât cât să parcurgă o planetă albastră acolo unde se termină a devenit iar întreaga ființă uneori dâra se oprește pe un pod suspendat pe care cineva a scris cu cretă love alături e un castel fermecat și în spatele lui cimitirul din care se aud puii păsării cu clonț de rubin Referință Bibliografică: viața / Radu Liviu Dan : Confluențe
VIAŢA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370234_a_371563]
-
stâncă și se rostogolea cu zgomot în râpă, creând panică printre cei ce priveau de sus și nu știau dacă a prins pe cineva în rostogolire. Scânteile produse prin frecarea metalului cu piatra dură porniră vâlvătaia ce se prelingea spre dâra de benzină ce se scursese din rezervor. Din șosea se auzeau sirenele celor de la SMURD și ale pompierilor care au ajuns într-un timp record la fața locului. Presupuse că cineva sunase la numărul unic de urgență. Ștefan așteptă sosirea
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370205_a_371534]
-
mult mai greu de suportat”, pentru a prelua chiar cuvintele poetului. Mama a devenit tăcerea ce pare a prinde viață în frunzele purtate de vânt pe deasupra mormântului. Acele frunze, moarte și ele, ce zboară și dispar, spre a lăsa o dâră în memorie și spre a exista, astfel, dincolo de strălucirea pe care au avut-o. Moartea invadează totul, până și peisajul, copleșit de tristețe, și el, sub privirile călătorului în toamnă. Toamna de-acum trimite la alte toamne, când mama trăia
M. CINTA MONTAGUT, NATURALEŢEA EMOŢIEI* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353353_a_354682]
-
și a pasiunii”. Când vorbește despre tristețe, Cioran spune: „Tristețea apare după toate fenomenele prin care viața pierde din ea însăși”. Viața fiind agonică, tristețea pare a reflecta ceva din această agonie; ea ajunge la ireparabil și „a lăsa o dâră de sânge și de fum după tine, ca simboluri ale dramei și ale morții ființei tale, înseamnă a fi nefericit...”. Altă obsesie este singurătatea, unica manieră de a-ți păstra puritatea sinelui, de a nu te păta de prezența coruptibilă
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]
-
tunete, flautul se-aude încet, vioara solistă ne devoră enesciene armonii ale înserării miroase-a tei și-a aglice sălbatice nuntire de păsări de gâze de flururi prin ierburi mișună lumea măruntă toată e veselă -n fierberi de nuntă... pe dâra de cenușă din tinda de demult m-așteaptă zmeii mei cu care să mă lupt ca un copil eu m-am întors acasă deși săgeți mai am tolba îmi este roasă pâclos e drumul stâlpii de la poartă îmi sunt străini
SPECTACOLUL PRIMĂVERII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354433_a_355762]
-
cea care îmbrățișai focul fără să te ardă Unde ești Nichita? unde ești Nichita? cel care împărțeai speranțele și iluziile celor trecuți în neființă purtai în cuvinte forța care adâncea moartea îmbrățișând lumina Început de primăvară fluturi sărutări de flori dâră de iubire pași purtați spre maluri cu sălcii pletoase cascade de lumini peste crengile copacilor înfloriți peste noapte început de primăvară Înțeleg înțeleg iubire unde dispari în miez de noapte înțeleg iubire de ce nu-ți aud freamătul înțeleg că noaptea
POEZII DE CLAUDIU ŞIMONATI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354533_a_355862]
-
final. Distihul aduce o întorsătură sau, în anumite cazuri, conține o concluzie. Iată exemple. Ryokan / Unii se sacrifică / pentru a elibera lumea / pe când eu ascuns / în coliba de ierburi / îmi cultiv trândăvia Jules Cohn Botea / Cu barca în larg / pe dâra de lumină / a lunii pline./ Totul ar fi minunat / dacă n-ar fi mâine... luni A.6. Alte genuri scurte Mi se pare interesant ca, măcar în trecere, să enumăr alte câteva genuri scurte, scoase de-a valma din memorie
PARTEA I-A de DAN NOREA în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353797_a_355126]
-
strecurase în plicul cu scrisoarea de dragoste. O scrisese cu gândul de a i-o da iubitului la aeroport. Fata se reîntorcea în România. Petala se ofilise înainte de a ajunge ca el să citească cele scrise, dar păstra încă o dâră tandră de parfum care-l făcea pe iubitul japonez să zâmbească ca și cum ea ar fi fost de față. El strângea scrisoarea la piept cu dragoste și nu se îndura s-o deschidă. Dorul o readusese vara în preajma lui, dar se
IUBIRE SUB CIREŞI(JAPONIA) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353836_a_355165]
-
Acasa > Poeme > Devotament > SEXTINE VIOLACEE Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Par vindecată? Nu-s... Deloc nu sunt... Această rană TU mă doare crunt și peste tot las dâre de îngheț. E-o iarnă-n gândul meu, de mare preț ce pune poduri albe peste râu și-mi ține murgii vrerilor în frâu. Par vindecată? Nu-s...Deși aș vrea să mă dezleg de verbul a durea, să uit
SEXTINE VIOLACEE de AURA POPA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353945_a_355274]
-
pe care timpul a pus-o nu după mult timp pe peretele veșniciei. Am pășit într-o altă încăpere de dincolo. O alee cu castani bătrâni, maiestoși, trimitea câte o castană spre pământ, drept atenționare că ei există, lăsând o dâră de marou lucitor, prin fractura timpului. Poc, sunet sec și tăcere, șoaptele vântului în trecere ... Unul dintre ei mai noduros și cu brațe mai înalte, ridicate spre vârfuri de cer, semn pentru existență păsărilor care zboară, își flutură frunzele care
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
conceput rândurile de mai sus și până în ziua de azi, evoluția în gândire, atitudine și acțiune imediată a exponenților politici autohtoni nu s-a îndreptat înspre nicio schimbare fundamentală pozitivă care să urmeze cumva vorbele de mai sus. Din contră, dârele tuturor politicilor contemporane de cardașlâc efemer, de regulă, trans- și interpartinice aplicate cu brutalitate de-a lungul vremii întregii nații, sunt cele care au lovit și continuă să lovească dramatic exact ceea ce s-a și vrut, de fapt, a se
LUMEA POLITICĂ ŞI IŢELE EI MURDARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353015_a_354344]
-
lor se stinge la fel de brusc precum a început, dar dragostea aceasta nestăvilită avea să-i marcheze pe amândoi pentru totdeauna. La 72 de ani George Sand își găsește, în sfârșit, liniștea după care tânjise toată viața, lăsând în urma ei o dâră de lumină strălucitoare. « ... Adio, prietene !... îi voi mulțumi Domnului pentru acest ciudat deznodământ după nouă ani de prietenie exclusivă. Dă-mi din când în când știri despre d-ta. E de prisos să revii asupra restului... » ( ultima ei scrisoare către
GEORGE SAND – O “DECLASATĂ“ DE LUX SAU POLONEZA ÎN LA BEMOL MAJOR de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352733_a_354062]
-
Vali Gogoașă a scos din rucsacul său cele trei piese iar Zare Bilovici a scos proiectilul clasic. Cele patru elemente au fost livrate ție Shantal -Nu-mi aduc aminte! -Și după o cursă de vre-o cinșpe, douăzeci de metri peste dîrele de foc acestea au ajuns în mâinile lui Bull Negroteiul și Oaky Antenă. În zece secunde arma era din nou încărcată. Se întâmplă ceva! ” a spus Pleată care era tot în canal, însă se dăduse câțiva pași înapoi și ridicase
FORTĂREAȚA V de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352708_a_354037]
-
mare lucru! -Da! răspunse scurt Lup. Înțeleg! Se întoarseră amândoi către monitoare iar Silan aruncă o privire către andermenul care aștepta impasibil în spatele lor. Figura lui nu trăda nici cea mai mică curiozitate. Doar aștepta. -Privește, spuse Silan arătând o dâră luminoasă. Când a trecut pe lângă Beel Zebul, Cocor unu a trimis pe ,,doiˮ care e așezată pe Cocor dar e așezată invers pentru ca încă de la plecare să se plaseze în spate. Treiˮ e așezată la fel ca și Cocor unu
FORTĂREAȚA VI- DANSUL COCORULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352713_a_354042]
-
un salt demn de cartea recordurilor. Însă cineva a strigat că alte coloane de foc vin paralel pe aceeași direcție. ,,Uau! ˮ a spus Antenă. ,, Era să mă prăjească chestia asta.ˮ L-am văzut pe Pleată sărind peste o dâră de foc și spunând: Nu trageți în coloanele de foc fraierilor, căutați și trageți în locul de unde sunt generate.ˮ Iar Pleată avea perfectă dreptate. Cineva s-a uitat însă în urmă și a văzut cum o coloană de foc tocmai
FORTĂREAȚA ( PARTEA A IV-A) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352693_a_354022]
-
zeitate valentinian-dragobețiană, ci pe Atoatecreator: «O, Doamne, mi-ai / trimis un înger, sleit de / prea multele-i zboruri, / să-mi privegheze somnul / abătut de ninsele gânduri...!» (p. 110). El, înmărțișorat / făurărit-dragobetian, dansează «pe aripile gândurilor», „în zori de rouă“, pe «dâra de Lumină lăsată de îngeri, perceptibilă doar de cei aleși», își propune a îmbătrâni «căutând împreună împrimăvărarea», simte că, în cuplul Ea - El, brațele (cele patru, androginicele) li «s-ar preschimba în aripi de înger», constată că poezia ochilor Ei
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
ceva în sunete de timpane ce nu reuși să mai dezleg nici până azi, apoi încălecă pe o “săgeată magică de aur” și dispăru cu ea la orizontul misterului, lăsând în urma lui un “nor auric” de “pulbere stelară” și o dâră de lumină ca o lamă de cuțit argintiu. În seara aceea, la Apusul Soarelui, rămăsesem doar eu și calul acela uriaș, priponit de un gard de lemn, făcut din țepușe înalte. Dinspre Răsărit se auzi tot atunci o explozie, ca
CODUL NUMERIC AL MĂRCII GENETICE 666 ( CODUL FIAREI ) ŞI EXODUL EVREILOR ÎN ROMÂNIA (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (33) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ed [Corola-blog/BlogPost/353645_a_354974]
-
de restul lumii. Oamenii trebuie să-și reamintească aceste lucruri. Cornul inorogului era o punte între Lumi, iar inorogul, mesagerul divin. Nopțile, cei doi se plimbau pe poteci neumblate, zburau printre stele și traversau dimensiunile unor lumi necunoscute, dar fascinante. Dârele albe ce se vedeau vara pe Cer, nu erau numai stele căzătoare, ci și inorogi în zbor. Ynn a inițiat-o și pe Sya în tainele universului ,încât și ea putea deveni invizibilă. Deseori, noaptea, intrau nevăzuți(invizibili) în casele
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
rosturile venirii în spiritul abordării și acceptării unei astfel de atitudini se văd arătate odată cu „Gânduri liniștitoare”: „Zilele nicicum nu trebuie ratate// Poate că cineva mă va însoți câțiva pași,/ îmi va spune cuvinte din inimă/ ce vor marca o dâră de lumină.// poate că va împărtăși cu mine o bucurie/ ce îmi va aduce un gând liniștitor/ și o parte a zâmbetului.// Poate că lipsa de speranță a zilei de ieri/ îmi va schimba gândurile/ și îmi va deschide calea
DANIEL MARIAN DESPRE MIRADIE MALIQI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347147_a_348476]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > LINII ȘI SEMNE Autor: Mirela Borchin Publicat în: Ediția nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Toate crengile-astea uscate, Întortocheate duc spre Cer. Linii prelungi, oricât de frânte, Nenumărate dâre de mister. În ochii lor vedeam un punct mișcând Și liniile ce porneau din el se-ncrucișau. - E semn de moarte, mamă, vor muri curând... - Taci! mă ruga-n zadar... A doua zi mureau. - Iar m-ai strigat, iubito? Ce
LINII ŞI SEMNE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347227_a_348556]
-
fi primii deschizători de zori, pe alei de magnolii, eu cel care ar închiria prima barcă, mâna ei caldă în mâna mea, zâmbetul ei senin de cer pe inima mea, flori de magnolii aș așterne înaintea ei și după ea, dâre de flori de magnolii din barca noastră aș lăsa, lângă mine sau în fața mea e Ea primul sărut, zmeu rătăcit spre cer, doi bătrâni strunind un cățel, copii alergând biciclete, buzele ei ce de acum nu le voi mai uita
FLORI DE MAGNOLII de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347234_a_348563]
-
de mamaie a reușit să-i taie gâtul. Dintr-o dată am simțit că mi se umpleau ochii de lacrimi; capul cocoșului zăcea la picioarele lui Fane, iar corpul se zbătea sărind dintr-o parte într-alta lăsând peste tot o dâră de sânge. “Și asta din vina mea“ mi-am spus în gând; dacă nu ieșeam în curte în mod sigur mamaie nu ar fi făcut fiertura de cocoș și săracul ar fi stat de prăsilă. -Ce fac, bre, acum?! a
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
o parte și cealaltă. Trecea în revistă chipurile cenușii ale năpăstuiților care locuiseră în micile încăperi râncede: oameni săraci și nefericiți, cei mai mulți singuri pe lume, și-i imagina vegetând... Trecând prin dreptul unei uși întredeschise a zărit în interior o dâră de lumină difuzând prin mica fereastră cu geamlâcul mânjit. A pătruns stârnind praful. Încăperea goală... Razele firave ale soarelui ascuns parțial de ziduri se izbeau în dușumeaua crăpată și umbrită. Lumina căpăta materialitate în praful greu și gros. Privea fascinat
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
crengile copacilor, strecura printr-un ciur fin fructele opărite, separând pulpa de semințe și perișori. Era o muncă grea și urâtă, dar nici culesul măceșelor nu era frumos. Fructele creșteau în vârfurile unor ramuri pline de țepi tari, care lăsau dâre sângerii pe mâinile ei fragede. La început, plânsese de usturime. Acum, putea chiar să nici nu o simtă. Partea frumoasă era că se plimba cât era ziua de lungă pe dealurile Bandului, povestindu-și tot felul de întâmplări închipuite, cu
RACAMEŢII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357787_a_359116]