1,339 matches
-
intră și iese pe gură au numit vorba (cu)vânt și hrană masă Azi, umbre grăbite venite la oraș Nici nu sunt priviți în ansamblu Privirea caută doar vadra cu cas Parabolă albă intrată-n meandru Ei știu să iubească dăruit, cu pătimi Adâncul codrului, lumina și glia Se risipesc în stropii de lacrimi Cu care au udat milenii România Pe câmp, aplecați ca semn de întrebare Sunt cei ce măsoară pământul cu sapă,îl trec parcă prin cantare și prețul
DACIA REGASITA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354645_a_355974]
-
Geamăn armonios, care nu a uitat niciodată de unde a plecat, profund credincios, Al. Florin Țene, care a primit 53 de premii și diplome naționale și internaționale pentru activitatea literară și de promotor cultural, nu contenește să mulțumească Divinității pentru harul dăruit, pentru succesul meritat, pentru viața frumoasă alături de minunata sa parteneră de drum. Nu voi insista asupra palmaresului său, cei interesați putând consulta pagina de Facebook. Rândurile mele sunt un modest exercițiu de admirație față de un OM de nădejde, un prieten
AL.FLORIN ŢENE- 70 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354708_a_356037]
-
constituită de puterea prin care poți oferi celor din jurul tău din căldură tainica a prieteniei, din liantul suprem al iubirii. Octavian Paler consemna, în ultimele-i mărturisiri, ca cea mai de preț avuție ce se poate îndrepta către eternitate, e dăruita de cei pe care ii păstrezi lângă inima ta. Zilnic, simt, din ce in ce mai puternic, ca avuția mea se mărește cu fiecare notă umană ce se adaugă în portativul meu, completând astfel, partitura. Prietenii apropiați inimii mele, fie că sunt artiști sau
ÎMI E DOR DE TATA ATUNCI CÂND VINE PAŞTELE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354734_a_356063]
-
Mirela Borchin Publicat în: Ediția nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Viața mi-a-ncăput Cu totul Într-o carte. Am trăit din cuvinte Arzându-mi buzele Și vârful degetelor Când se cereau împărtășite Din inimă, din minte... Oricui dăruite, Primite, Neprimite, Acolo-s toate: Într-o carte. De câte ori răsfoiesc Înapoia mea Câte ceva Iese-n relief Și mă-ntoarce Chiar Unde-am însemnat Sufletul dat Batjocorit Însângerat Pe-așa o pagină Învârt de-o viață Cuțitu-n rană. Citind Iubind Iertând
CAPACUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347223_a_348552]
-
străină de Biserică sau legată de ea cu legături pe care Dumnezeu nu a dorit să i le descopere, o lasă pentru Judecata din ziua cea mare. Biserica pământească se judecă doar pe sine, după harul Duhului și după libertatea dăruită ei prin Hristos, chemând și restul lumii la unitate și la înfierea dumnezeiască în Hristos; dar asupra acelora care nu aud chemarea ei nu pronunță sentințe, cunos �când porunca Domnului și Mântuitorului său: nu-i este dat străinului „să judece
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV [Corola-blog/BlogPost/357117_a_358446]
-
Corinteni 12, 11), nu pentru că am fi predestinați. Cel mai mic talant este dat de către Domnul aceluia în care Domnul a prevăzut neglijența, pentru ca respingerea unui dar mai mare să nu ducă la o mai mare condamnare. Nici înmulțirea talanților dăruiți nu o facem noi, ci ei sunt încredințați negustorilor, pentru ca nici aici să nu fie meritul nostru, ci numai neîmpotrivirea la Harul care îi face să rodească. Astfel dispare deosebirea dintre Harul „suficient" și Harul „eficace". Totul este lucrarea harului
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV [Corola-blog/BlogPost/357121_a_358450]
-
lacrimile de pe obraji, ca să îi răsară în colțul gurii un zâmbet cald, odată cu glasul lin ce constrânge parcă piatra să nu fie aspră! Așa a răzbit în lupta cu viața! Cântecul i-a fost garnizoana inimii. Artista este atât de dăruită muzicii populare și publicului, încât nu se putea să nu continue, chiar dacă soarta a vrut să o doboare iar ea a trebuit să se încleșteze într-o zbatere cu propria viață! Acum luptă pe alt front: împotriva curenților nemuzicii cântate
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
chiar fericită și deloc singură. Iubesc tot ce înseamnă viață în jurul meu, de la firul ierbii, până la păsările cerului... cu ele, adesea mă îngân; de la pruncul din leagăn, până la moșneagul cu dalbe plete și băbuța sprijinită în baston. Toate aceste frumuseți dăruite nouă de bunul Dumnezeu, mă fac să lăcrimez, lacrimi de fericire, de astă dată! Plâng, când mă rog. Plâng prea mult?! Poate! Dar mă simt mai bine după ce mă eliberez, căci lacrimile, ele îmi spală sufletul”, mărturisește interpreta Maria Șalaru
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
din glasul și privirea de cobalt, a Mariei Șalaru nu răzbate tristețea! ,, Este o mamă minunată”, spune despre ea fiica adoptivă, Alexandra, „un om absolut admirabil. Îi știu frământările și bucuriile, dar foarte rar se exteriorizează, așa încât buna dispoziție este dăruită publicului pentru care cântă. Este un om puternic, perseverent, are încredere în propriile forțe. A avut întotdeauna grijă ca publicul să primească ceea ce a dorit de la ea și nu a revendicat decât bucuria oamenilor, ca rod al muncii și dăruirii
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
parte, șuvițele le-aș da. Senina să rămâie, curăță că un crin, Icoana de iubire, la care mă închin”. Scânteierile inteligenței și ale iubirii au făcut-o pe Veronica să prevadă totul. Încă de la 27 de ani, pe o fotografie dăruita lui Eminescu, nota următoarea dedicație: “Sufletul meu și după moarte va căuta umbră poetului iubit”. În 1881, îi scria: “Noi vom muri departe unul de altul, poate fără să ne plângem măcar unul pe altul”, apoi: “Eu îți voi aduce
CEA MAI FRUMOASA POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMANE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357285_a_358614]
-
revendici după un timp cât o veșnicie, nimic și îți pui întrebarea unde ai fost tu și unde a fost atâta timp omul care a însemnat pentru tine o latură a vieții sufletești. Afecțiunea se cere și primită, nu numai dăruită, trebuie să ți se și dea ceea ce dai de la inimă. Este dreptul ce ți-l ceri de la viață, pentru statornicie. Am admirat-o pe Andreea Răducan până să o întâlnesc, decât pe micul ecran și înțelegeam atunci că am aviditatea
ANDREEA RĂDUCAN. SPIRITUL NU TRECE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357443_a_358772]
-
drept "unul dintre cei mai grandioși contemplatori ai frumuseților universului din literatura de pretutindeni și de oricînd". Eu vin de la Hanul Ancuței-"centrul operei sadoveniene, spațiul vieții intrat în amintire". Eu vin la Fălticeni cu inima plină, copleșită de privilegiul dăruit înaintașilor mei locali, precum un zapis de danie de la Ștefan-vodă, privilegiul de a fi trecuți în nemurire de către cel a cărui operă "aparține celor eterne ale acestei țări". Eu vin de pe meleagurile Ursăcheștilor, trecuți de mult în amintire, cu tot
AZI E 5 NOIEMBRIE. NIMIC DESPRE SADOVEANU? de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357462_a_358791]
-
-i plăcea cel mai mult la el, erau poveștile bogate pe care le depăna din viața sa din trecut, de prin ținuturile lui Israel. Ce fascinante păreau, în închipuirile ei, acele descrieri ale țării pierdute, Israelul, țara din Canaanul cel dăruit lui Avraam în vechime! Și cât de mult îi plăcea când tatăl ei povestea atât de frumos despre patriarhii poporului Israel, despre Avraam, Isac și Iacov, despre Iosif cel care îi salvase de foamete pe timp de secetă în țara
NEGUSTORUL DIN NINIVE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357814_a_359143]
-
omului este un motor în mișcare care trebuie să producă energie într-un mod oarecare. Orice energie nefolosită slăbește, dispare. Activitatea este legea vieții; trândăvia însemnă moarte. Ni se dă viață pentru ca noi să facem ceva în tot acest timp dăruit, cât ne funcționează „motorul”, lumea „candelă a existenței fiind, iar omul flacăra ei”. Și la sfârșit dăruim noi împlinirea sau neîmplinirea vieții - Creatorului ... Dar nu orice fel de mișcare, ci activitate îndreptată spre un scop util și creator, lenea și
CINSTEA – FLOARE RARĂ, MULT CĂUTATĂ, MULT DORITĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357861_a_359190]
-
părintele își aștepta oaspetele basarabean și pe însoțitorii lui locali în acest loc cu reverberațiile vremurilor apuse. Adusese, împreună cu fiul său, seminaristul, un coș de nuci, colaci și vin din producția satului, nu spre îmbuibare trupească ci spre folositoare zăbavă dăruită sufletului. Musafirii părintelui veneau de la un alt loc de aducere aminte, de la Stejarul lui Andriuță, arborele care, după vreo cinci veacuri de înfruntare a stihiilor cerului, tocmai fusese doborât în ultima sa bătălie cu “balaurul” văzduhului. Basarabeanul venise cu stejărei
VACA BOURULUI (SAU) ÎN TIMP CE UNII IGNORĂ LEGENDELE, ALŢII DAU ÎN MINTEA COPIILOR CA SĂ LE MENŢINĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357898_a_359227]
-
că un geniu se va naște - / Iar studiul crește cu tactul tăcut... / O ființă supremă, dintre noi, ne cunoaște” (Amurg). Bacovia observă și ajunge la concluzia că omenirea a fost un studiu care parțial s-a dovedit greșit pentru că omul dăruit nu a putut prin tot ceea ce a creat să ajungă la perfecțiune, ci s-a lăsat învins de vicii, neiubire de sine. Literatul conștientizează la un moment dat că poetul numai în singurătate poate trăi alături de „ființa supremă” care trăiește
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
de-al doilea catren al creației bacoviene, simțind, de astă dată, frigul: „Stam singur lângă mort... și era frig...”. Se detașează ideea vieții de după moarte pe care scrierile biblice o consemnează ca un adevăr, ca un fapt împlinit acelora ce dăruiți mirajului pătrund adânc în meditație descifrând codurile cuvântului din idee. Căutările și descifrările adevăratului înțeles al temelor lirismului bacovian continuă și va continua, găsindu-se chei cu care exegeții vor pătrunde în adânca filosofie a palidului și a cenușiului apocaliptic
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
Dumnezeu. „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu”, a spus Iisus. „...Și, luându-i în brațe i-a binecuvântat, punându-și mâinile peste ei” (Marcu 10:14-16). Fiecare copil dăruit nouă de către Dumnezeu este frumos, este curat sufletește, cere protecția și dragostea părinților; fiecare copil venit pe lume ne aduce fericirea. Sufletul unui copil este ca o grădină în care cresc întruna flori divers colorate și parfumate. Purtat în brațele
SA NE IUBIM COPIII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358508_a_359837]
-
decât aceea pe care obișnuit și-o închipuie oamenii. Altul este omul însuși decât acela ce se închipuie el. Altul este adevărul decât acela pe care și-l închipuie mintea omenească” (Ieromonahul Teognost, Părintele Iustin Pârvu și bogăția unei vieți dăruită lui Hristos. vol.1 Ed. „Credința strămoșească, p. 181.) Infinitatea iubirii este atinsă numai atunci cînd doi sau trei devin unul sau când toți devin una. Aici, omul sau semințiile capătă libertatea transcedentală, care trece peste timp și spațiu întru
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
Neamului său spre țelul final, întru mântuire, cum ziditor grăiește Părintele Iustin: „Țelul final al oricărei nații însă nu este viața, ci Învierea, și asta chiar cu prețul vieții trupești” (19. Ieromonahul Teognost, Părintele Iustin Pârvu și bogăția unei vieți dăruită lui Hristos, vol.2, Ed. „Credința strămoșească”, p. 138.) În fiecare creștin când rânduiește Domnul, vine harul luminii de sus, înmugurind clipa mărturisirii, răspândind în jurul lui lumina. Rostului vieții nu trebuie să-i irosim viața, ci trebuie s-o înflorim
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
întrecute numai de febra intrării în luptă. Se îmbarcară și primiră misiunea la bordul navelor. Distrugerea unei planete care amenința stabilitatea cosmosului. Deci, floare la ureche, pentru niște războinici cum erau ei. Ca să nu mai vorbim de dotările noilor nave, dăruite, se spunea, de chiar marele lor protector. Intrară pe o gaură de vierme și ajunseră imediat în apropierea nenorocitei de planete care provoca îngrijorare. În timp ce-i pufnea râsul gândindu-se la soarta bezmeticilor pe care-i vor cuminți, se așezară
SCENARIU BINE DOCUMENTAT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358670_a_359999]
-
îi scria lui Duiliu Zamfirescu în 17/29 nov.1891, Duiliu Zamfirescu și Titu Maiorescu în scrisori, Editura Casa Școalelor, p.361.) Corespondența lui Titu Maiorescu ne descoperă un intelectual prin vocație care se interesează de situația țării, nu numai dăruit studiului. În timp ce pentru Mihai Eminescu scrisoarea e un accident în viața lui, de natură a-I contrazice personalitatea și a-l pune într-o stare afară din comun, o recunoaște personal într-o edificatoare autodefinire: „Eu pentru a scrie o
VIAŢA SATULUI ROMÂNESC ŞI A ŢĂRII ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ (1) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350639_a_351968]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > APRINDEȚI RUGURI ... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 625 din 16 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Aprindeți ruguri în vechea cetate vin toamnele! niciodată mai bogate niciodată mai dăruite iubirii... Deschideți porțile! vin toamnele! ce falnic își poartă în privire: cerul, pădurile, munții și roadele clipelor... toate! ... Aprindeți ruguri în vechea cetate vin toamnele oacheșe în culorile timpului seducător înfășurate... niciodată mai tinere nicidată mai darnice cu cel ce-
APRINDEŢI RUGURI ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358810_a_360139]
-
frumoși ce stau uniți în vremuri vechi și noi... am păstrat clipele mănunchi de amintiri și gândurile inimii le-am transformat în parfumul iubirii... să ne fie cernute între valurile vieții bucuriile și fericirile ce ni se lasă... peste viețile dăruite, scântei divine ne sunt clipele... când sufletele prind aripi albe să zboare, atunci când ne-am împlinit... destinele, scânteile din inimi au devenit... lumini eterne, rogvaive, de iubire. 02.01.2010 Romeo - Nicolae + ASiIiVRo Vol. Speranțele iubirii - 2010 Referință Bibliografică: Timpul
TIMPUL IUBIRII de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358854_a_360183]
-
sau să ne inundăm interiorul minții cu nonconformismul lui Cristian Neagu, râzând de sfidătoarea figură a existenței dure: Căci inima, peste cerebrala rațiune, / Descoperă tardiv superlative consistențe. Câtă tărie poate să aibă un biet trecător făurit din lutul genezei și dăruit lumii, spre nemurire, să poată încăpea în sufletul lui diferit de al tuturor acelora ce nu îl înțeleg. Câtă forțare a mimicii înțelepte a acceptării poetului față de grosolăniile încremenite în teluric a profanului râgâitor de jalnice bunătăți culinare. Câtă persistență
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]