542 matches
-
a publicat câteva temeinice lucrări în care, pe de o parte examinează atât lirica populară dacoromână, cât și lirica aromână, ca în Poezia lirică populară, iar pe de alta, în Paralele folclorice (1944), are în atenție lirica și epica populară dacoromână comparată cu cea grecească, remarcând că producția orală dacoromână are puține atingeri cu cea grecească, epica grecească distingându-se, spre exemplu, printr-o mai mare concentrare a acțiunii, având un filon național-patriotic transpus în forme „directe și vibrante, ca și când ar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
o parte examinează atât lirica populară dacoromână, cât și lirica aromână, ca în Poezia lirică populară, iar pe de alta, în Paralele folclorice (1944), are în atenție lirica și epica populară dacoromână comparată cu cea grecească, remarcând că producția orală dacoromână are puține atingeri cu cea grecească, epica grecească distingându-se, spre exemplu, printr-o mai mare concentrare a acțiunii, având un filon național-patriotic transpus în forme „directe și vibrante, ca și când ar fi ale unui poet cult”. P. socotește că demersul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
cercetarea folclorică este și Mic dicționar folcloric (1979), în care termenilor studiați le sunt relevate „atingerile” cu alte culturi populare, la termenul „cuc”, de pildă, vorbindu-se nu numai despre prezența acestei păsări a primăverii în lirica și în credințele dacoromâne, ci și în producțiile populare finlandeze, franceze, italiene, spaniole, trimiterile mergând adânc în istorie, până la Pliniu. La fel la termenul „Sânziene”, unde se fac analogii cu sărbătorile romane Lupercalia, Stultorum Festa și Fornacalia și cu obiceiuri similare la francezi și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
alte țări. Distribuția mondială a vorbitorilor de limbă română după țara în care locuiesc (Sunt luați în calcul numai vorbitorii nativi) Sursa: Enciclopedia online WIKIPEDIA, accesibilă la adresa: http://ro.wikipedia.org/wiki/ Limba româna, cu cele patru dialecte ale sale dacoromâna, aromâna, meglenoromâna și istroromâna este continuatoarea latinei vorbite în părțile răsăritene ale fostului Imperiu Roman. Împreună cu dalmata (azi, dispărută) și cu dialectele italiene centrale și meridionale, româna face parte din grupul apeninobalcanic al limbilor romanice 65. Graiurile sau subdialectele limbii
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
Prof. Maria Ciornei Orice limbă vorbită în prezent de o anume populație are în spatele ei o evoluție care pornerște de la un punct originar. Acesta nu poate fi determinat în timp însă cu exactitate. Limbile s-au format în mod diferit; dacoromâna de pildă s-a închegat prin închidere, adică prin materialul lingvistic originar, care a constituit fondul principal de cuvinte și structura gramaticală de bază, la care s-au putut adăuga și nesemnificative influențe ale populațiilor de adstrat în funcție de diferiți factori
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
va și la din eponimul în discuție valah se face cu ușurință, căci acest l se pronunță prin alunecare pe aceeași emitere deschisă de primul a, spre cel de-al doilea a. 4. Un fapt foarte des întâlnit în limba dacoromână este acela de a nu mai rosti, în grai curent și ultimul, sau ultimele sunete; în cazul nostru h; uneori, în funcție de urechea auditorului, acest sunet poate deveni fie un i scurt, (valai), ori consoana surdă c (valac). Valahii sunt
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
confundă cu ușurință și rezultă un fapt greu de acceptat, dar demonstrat și anume că acest munte sfânt era dintotdeauna Muntele Godeanu Prezentăm formele în evoluție pentru edificare: Kogaionus=Kogaionu=Kodeonu=Kodeanu= Godeanu Înțelegem că există continuitate în ființarea limbii dacoromâne, ce se pierde în negura veacurilor, că poporul dacoromân, ca și limba sa n-au putut dispărea, cum se susține, în 165 de ani de stăpânire romană numai pe un sfert din teritoriul vechii Dacii, că ne scăldăm într-o
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
accent intens și înalt de pe ultima vocală, la obligația de a pronunța cu efort maxim vocala deschisă a care urmează (Rave a noastră). Un alt evident efect al legii comodității vorbirii, ce acționează din zorii existenței limbii respectiv a celei dacoromâne, văzută în evoluția ei în timp, sunt și expresiile foarte vechi, care au valori de superlativ absolut, pe care le-am întâlnit în cele mai vechi scrieri, bine reprezentate la cronicari, lucru despre care am vorbit, dar care arată că
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
în domeniile în care formele normate sunt indispensabile comunicărilor riguroase, științifice. În loc de concluzie prezentăm, ca fiind edificatoare, părerile unor antici despre limba latină și limbile numite de ei ‚’’barbare’’, printre care se numără, după ultimile cercetări, în mod cert, și dacoromâna. Revenind la timpurile ce țin de adâncimile istoriei neîntrerupte a limbii dacilor, ai căror descendenți direcți sunt valahii, românii de azi, pelasgi ca și latinii și nu numai ei, care vorbeau la început o limbă comună originară numită lingva prisca
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
Moldovă. Rude ceva mai Îndepărtate ale românilor se află În Balcani, la distanță apreciabilă de frontiera sudică a României; sunt ultimii supraviețuitori a ceea ce a fost cândva romanitatea balcanică. Româna mai cuprinde — pe lângă limba română propriu-zisă, denumită de lingviști și „dacoromână“ — Încă trei dialecte: istroromâna, aproape dispărută, vorbită În câteva sate din peninsula Istria; meglenoromâna, cu vreo 15000 de vorbitori la nord de Salonic; și aromâna sau macedoromâna, care grupează un număr sensibil mai mare, poate vreo 400000.<endnote id="11
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
un loc simbolic: „Cui autem documento subscribendo locum delegimus Italicam, Caesaris Traiani, nostrae conditoris Patriae, natale solum... Hac die ex nostră voluntate orta instituțio fiat perpetuus et illuminans dux, ut nos omnes longe a Patria degentes linguae, culturae, animo spirituique Dacoromâno firmiter et constanter serviamus.” Scopul F.C.R. este „să contribuie, prin activități culturale și educative dinamice, la studiul, în cel mai larg sens, al problemelor culturale române în general”. În program sunt înscrise mai multe obiective: organizarea de simpozioane, seminarii, congrese
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287110_a_288439]
-
I, 11-14; Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere complete, tr. și introd. Dumitru Stăniloae, îngr. Constanța Costea, București, 1996; Gheorghe I. Drăgulin, Areopagitica. Dionisie Smeritul (Exiguul) și alți teologi străromâni în context european (secolele V-VI), București, 1998; Mihail Diaconescu, Istoria literaturii dacoromâne, București, 1999. D.H.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
și II. Ministerele Comerțului și Transporturilor motivau sprijinul financiar acordat și săpăturilor de la Porolissum, întreprins de arheologii clujeni, spunând: "S-au soldat cu rezultate cât se poate de importante din punct de vedere al istoriei Transilvaniei și al teoriei continuității dacoromâne, însă, pe lângă rezultatele științificem, importanța națională și politică a cercetărilor este, în aceeași măsură, cât se poate de serioasă"98. Trebuie să adăugăm că războiul științific și aspirația spre constituirea spațiului național nu au fost doar caracteristici maghiare: partea română
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
cunoașterea folclorului aromân: Din literatura poporană a aromânilor (1900) și Basme aromâne (1905). În prima, bogatul sumar cuprinde folclorul copiilor, medicină populară, ghicitori, proverbe, colinde, obiceiuri (paparude, Lăzărelul, Sânziene), lirică de dragoste, bocete, toate textele fiind date în aromână și dacoromână. Capitolele sunt precedate de scurte comentarii, de referințe la contribuții românești și străine pe aceeași temă; la jocurile copiilor sunt amintite studiile lui Karl Groos și Edward Tylor, la medicina populară sunt menționați Thuchmann, Solomon Reinach, iar dintre români - Costache
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
București, 1912; Numiri etnice la aromâni, București, 1925. Antologii: Jocuri copilărești, București, 1893; Din literatura poporană a aromânilor, pref. Gr. Tocilescu, București, 1900; Românii din Meglenia, București, 1900; Basme aromâne, București, 1905; Vânătorul cel viteaz și Frumoasa Pământului, transpunere în dacoromână de Mihail Magiari, București, 1977. Ediții: Scriitori aromâni în secolul al XVIII, București, 1909; Ioan D. Caragiani, Studii istorice asupra românilor din Peninsula Balcanică, I-II, pref. edit., București, 1929-1941. Repere bibliografice: Gr. G. Tocilescu, Raport asupra culegerii de folclor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
de informare, prin care "se exprimă sau se cer informații", sau ca subordonate ale verbelor dubitandi, valori actualizate și de verbul a vedea în contextele de mai sus. Solidar cu această idee, Vulpe (1980: 100) observă că, în textele de dacoromână vorbită, prezența verbului a vedea cu sensurile "a se informa", "a afla", "a verifica", selectând un complement propozițional introdus prin dacă, este foarte mare. Consultarea unui corpus de română vorbită furnizează aceleași date, confirmând observația că sensul actualizat preponderent de
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
König, Wulf Oesterreicher, Wolfang Raible (eds.), Language Typology and Language Universals, vol. 2, Walter de Gruyter, Berlin, New York, p. 1294-1309. Vendler 1974 = Zeno Vendler, Linguistics in Philosophy, Ithaca, London, Cornell University Press. Vulpe 1980 = M. Vulpe, Subordonarea în frază în dacoromâna vorbită, București, Editura Științifică și Enciclopedică. Willems 1983 = Dominique Willems, "Regarde voir. Les verbes de perception visuelle et la complémentation verbale", în E. Roegiest și Liliane Tasmowski (éds.), Verbe et phrase dans les langues romanes. Mélanges offerts a Louis Mourin
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Herschberg Pierrot, 1997, Stéréotypes et clichés. Langue, discours, societé, Paris, Nathan. Avram, M., 1967, " Genul comun în limba română", în SCL, XVIII, 5, p. 479−489; reprodus în Avram (2005), p. 64−79. Avram, M., 1977, "Particularități sintactice regionale în dacoromâna", în SCL, XXVIII, 1, p. 29−35; reprodus în Avram (1987), p. 143−148. Avram, M., 1979, "Greșeli curente la unele forme articulate: dragele (mele) și ultimile (știri)", în LL, 2, p. 187191; reprodus în Avram (1987), p. 102-105. Avram
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
Până Dindelegan (coord.), p. 675−682. Vulpe, M., 1977, ,, Notes sur la syntaxe du relatif care", în RRL, XX, 5, p. 597−599; reprodus, în trad. rom., în Vulpe (2004), p. 334−336. Vulpe, M., 1980, Subordonarea în frază în dacoromâna vorbită, București, Editura Științifică și Enciclopedica. Vulpe, M., 2004, Operă lingvistică, I, Dialectal, popular, vorbit, Cluj-Napoca, Clusium. Wierzbicka, A.,1992, "The semantics of interjection", în Journal of Pragmatics, 18, 2/3, p. 159-193. Yamashita, J., 1994, "An Analysis of Relative
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
București etc. Mai departe trebuie arătat că vicus este contras dintr-o formă ca villicus „rural”. Vezi valah. FILOLOGII Wilhelm von Humboldt Întemeietor al lingvisticii moderne, Wilhelm von Humboldt (1767-1835) este primul comparatist care a apreciat din exterior limba română (dacoromână) în contextul limbilor romanice. Pornind de la ideea evoluției de la limbi „mamă” la limbi „fiice” marele lingvist scoate în evidență entitatea nouă pe care o reprezintă o limbă, după o perioadă de timp, în dezvoltarea ei pe baza altei entități care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
împreunarea formei lingvistice și a formei individuale a spiritului” (Ib.). Cele două niveluri de funcționare a limbii sunt exemplificate cu situația limbilor romanice la sfârșitul secolului al XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea: „Două dintre aceste limbi, retoromana și dacoromâna, nu au dezvoltat forma științifică și beletristică, deși nu se poate spune că forma lor tehnică este inferioară formelor analoage ale celorlalte limbi. Din contra, tocmai dacoromâna a păstrat cel mai bine flexiunile limbii mamă, la care se adaugă faptul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea: „Două dintre aceste limbi, retoromana și dacoromâna, nu au dezvoltat forma științifică și beletristică, deși nu se poate spune că forma lor tehnică este inferioară formelor analoage ale celorlalte limbi. Din contra, tocmai dacoromâna a păstrat cel mai bine flexiunile limbii mamă, la care se adaugă faptul că în folosirea lor se apropie de italiană. Defectul, așadar, constată aici numai în circumstanțele externe, în lipsa ambianței și a condițiilor care ar fi putut permite folosirea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbilor romanice cu limba greacă se axează pe analiza perioadei de trecere de la entitatea veche (latina, greaca veche) la cea nouă (limbile romanice, greaca nouă). Sintetizând, desprindem două aspecte care privesc limba română. Primul constă în tendința de izolare a dacoromânei de celelalte limbi romanice și de apropierea ei, sub raportul devenirii, de limba greacă, care „a fost atinsă numai de unele denaturări și de destrămarea unor forme disparate”, care ar putea fi refăcute, această limbă păstrând în sine baza sa
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
-și suficientă pentru a se explica: „aproape fiecare expresie, cuvânt sau formă merge cu rădăcinile sale în adâncuri de nestrăbătut”; din greaca veche nu a rezultat o limbă „cu un nou specific”, ceea ce reprezintă „un caz similar” cu cel al dacoromânei, considerată, cum am văzut, păstrătoarea cea mai fidelă a formelor limbii latine (p. 224). Din aceste aprecieri ale savantului german reiese clar aportul Școlii ardelene la cunoașterea limbii române în Europa. Cel de al doilea aspect vizează soarta comună a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
aprecieri ale savantului german reiese clar aportul Școlii ardelene la cunoașterea limbii române în Europa. Cel de al doilea aspect vizează soarta comună a limbilor romanice care se raportează la latină prin focul acelorași vicisitudini, ceea ce anulează izolarea artificială a dacoromânei din pasajul precedent. Pierzând legătura cu aparatul de stat roman, latina din provincii a suportat peste tot transformări mai adânci și mai puternice, „care pot fi numite adevărate dezastre”: 1) intervenția din exterior a determinat rezultate deosebite în toate limbile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]