542 matches
-
reia din ce în ce mai des părerea lingvistului ieșean A. Philippide (moldovean?) care susținea împărțirea dacoromânului în graiuri de tip nordic sau moldovenesc și graiuri de tip sudic sau muntenesc. După Emanuel Vasiliu, nici măcar „nu a existat o perioadă de comunitate a dialectelor dacoromâne, o așa-numită dacoromână comună. De la faza română comună se trece direct la cele două grupuri dialectale existente în prezent: grupul moldovenesc și grupul muntenesc. Se poate vorbi deci de o munteană comună și o moldoveană comună, din care derivă
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
lingvistului ieșean A. Philippide (moldovean?) care susținea împărțirea dacoromânului în graiuri de tip nordic sau moldovenesc și graiuri de tip sudic sau muntenesc. După Emanuel Vasiliu, nici măcar „nu a existat o perioadă de comunitate a dialectelor dacoromâne, o așa-numită dacoromână comună. De la faza română comună se trece direct la cele două grupuri dialectale existente în prezent: grupul moldovenesc și grupul muntenesc. Se poate vorbi deci de o munteană comună și o moldoveană comună, din care derivă dialectele dacoromâne de astăzi
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
așa-numită dacoromână comună. De la faza română comună se trece direct la cele două grupuri dialectale existente în prezent: grupul moldovenesc și grupul muntenesc. Se poate vorbi deci de o munteană comună și o moldoveană comună, din care derivă dialectele dacoromâne de astăzi“<footnote Emanuel Vasiliu, Fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, Editura Academiei, București, 1968, p. 194. footnote> . Procesul de dezmembrare a românei comune s-a derulat între secolele al X-lea și al XII-lea (poate chiar al XIV-lea
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
direct la cele două grupuri dialectale existente în prezent: grupul moldovenesc și grupul muntenesc. Se poate vorbi deci de o munteană comună și o moldoveană comună, din care derivă dialectele dacoromâne de astăzi“<footnote Emanuel Vasiliu, Fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, Editura Academiei, București, 1968, p. 194. footnote> . Procesul de dezmembrare a românei comune s-a derulat între secolele al X-lea și al XII-lea (poate chiar al XIV-lea), or statele Moldova și Muntenia s-au întemeiat abia în
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
-lea), or statele Moldova și Muntenia s-au întemeiat abia în sec. al XIV-lea, aceasta însemnînd că denumirile muntenesc și moldovenesc sînt mai tîrzii, pe baza numelor formațiunilor statale, iar nu simultane cu formarea celor două grupuri de graiuri dacoromâne. Din româna comună vorbită în nordul Dunării „se despart de la început două grupuri dialectale: grupul sud-estic, pe care îl vom numi în mod convențional [s.n.] grupul muntean și grupul nord-estic, pe care îl vom numi în mod convențional [s.n.] grupul
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
muntean și graiuri de tip moldovean sînt deci denumiri convenționale, așa cum sînt și denumirile dialectelor românești sud-dunărene macedoromân, meglenoromân, istroromân, ai căror vorbitori se numesc armâń, vlași, rumëri. Dar aceste denumiri au în vedere numeroasele și profundele asemănări între graiurile dacoromâne de tip nordic sau moldovenesc și de tip sudic sau muntenesc. Folosindu-se de aceste nume, Vasile Stati ar fi putut, și nu înțelegem de ce n-a făcut-o, să extindă limba moldovenească peste tot teritoriul de la nord de linia
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
în parte analoage, în parte divergente“ <footnote „Forum“, 1993, nr. 11-12, p. 104. footnote> , limba literară și limba populară în diversele ei ipostaze aflîndu-se într-o veșnică interrelaționare; limba română literară s-a edificat prin contribuția largă a tuturor graiurilor dacoromâne, chiar dacă „e adevărat că vorbirea muntenilor e cea mai apropiată ca rostire de limba literară; e adevărat că graiurile provinciale ale moldovenilor și ardelenilor dovedesc deosebiri“ <footnote Mihail Sadoveanu, Despre limba literară, p. 218 footnote> . Dincolo de aceste aspecte, „limba literară
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
un veac. La o privire atentă, doar ultimul se apropie de ceea ce numim familia de spirite, ținând seama de amploare și mai ales de compendiile teoretice substanțiale ce însoțesc epica istorică. Mihail Dragomirescu a mers la origini cu Istoria literaturii dacoromâne (1999) și textele comentate din Antologia de literatură dacoromană (2003), dar și prin Prelegeri de estetică a ortodoxiei, 2 volume așezate de romancier la temeiurile artistice ale poporului român. Paul Anghel are și el o privire arhetipală asupra culturii române
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
probeze, fie și prin ficțiune, continuitate arhetipală a ontologiei românești. Și o face convingător prin câteva romane ample, scrise nu neapărat cronologic, dar completându-se în ansamblu. Începutul s-ar face prin Călătoria spre zei și Depărtarea și timpul, "romane dacoromâne", demonstrative în natura lor filozofică. Lumea medievală e retrăită în Adevărul retorului Lucaci, trăitor într-un moment al resurecției războaielor religioase medievale. Raportul dintre creator și putere e surprins într-o adevărată trilogie, pe lângă cel amintit mai înainte figurând Culorile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
au remarcat atât Marian Popa cu Istoria literaturii române de azi pe mâine, apărută în două ediții, la Editura " Semne" din București, 2001 și 2009, cât și Ion Rotaru cu O istorie a literaturii române de la origini până în prezent (Editura "Dacoromână", București, 2006). Recent, se înscrie în acest șir de performanțe și Istoria critică a literaturii române, apărută în 2008 la Editura "Paralela 45" din Pitești, cele 1526 de pagini fiind semnate de criticul literar Nicolae Manolescu. Autorul acestei Istorii... este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
publice și priimită în clasurile de începători, București, Tipografia lui Eliad, 1835. 1840 [1]. GOLESCU, IORDACHE, Băgări de seamă asupra canoanelor gramaticești, București, Tipografia lui Eliad, 1840 1848 [1]. BĂLĂȘESCU, NICOLAU, Gramatica română pentru seminarii și clase mai înalte, (Gramatica dacoromână), sibiu, tipografia lui Gheorghiu de Clozius, 1848. [2]. CÎMPEANU, P.M., Gramatica românească, Iași, tipografia Institutului Albinei, 1848. [3]. MĂCĂRESCU, NICOLAE, Gramatica românească pentru clasele normale, Prelucrată după D.P.M. Cîmpeanu, Iașii, Tipografia „Institutului Albinei”, 1848. 1851 [1]. IANOVICIU, VASILE, Gramatika limbei
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
București. Zafiu, R., Dragomirescu, A., Nicolae, A. (eds) 2014. Limba română: Sincronie și diacronie în studiul limbii române. Vol. I. Gramatică. Fonetică și fonologie. Istoria limbii române.București: Editura Universității din București, 191-201. Zamfir, D.-M. 2005. Morfologia verbului în dacoromâna veche (secolele al XVI-lea - al XVII-lea). Vol. I.București: Editura Academiei Române. Zamfir, D.-M. 2007. Morfologia verbului în dacoromâna veche (secolele al XVI-lea - al XVII-lea). Vol. II.București: Editura Academiei Române. Zanuttini, R. [1994] 1998. "Re-examining Negative
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Fonetică și fonologie. Istoria limbii române.București: Editura Universității din București, 191-201. Zamfir, D.-M. 2005. Morfologia verbului în dacoromâna veche (secolele al XVI-lea - al XVII-lea). Vol. I.București: Editura Academiei Române. Zamfir, D.-M. 2007. Morfologia verbului în dacoromâna veche (secolele al XVI-lea - al XVII-lea). Vol. II.București: Editura Academiei Române. Zanuttini, R. [1994] 1998. "Re-examining Negative Clauses", în: P. Benincà, G. Salvi (ed.), Romance Syntax. A Reader. Budapesta: Doctoral Programme in Romance Philology L. Eötvös University, p.
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
filiale teritoriale de profil condiționat de existență materială a exponatelor. Articolul 3 (1) Patrimoniul Muzeului Carpaților Răsăriteni se constituie ca urmare a preluării, prin transfer, custodie, donații sau achiziții, a unor bunuri culturale care reprezintă mărturii ale preistoriei și civilizației dacoromâne și românești, de la Muzeul Național Secuiesc din Sfântu Gheorghe, județul Covasna, Muzeul Secuiesc al Ciucului din Miercurea-Ciuc, județul Harghita, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, județul Cluj, muzeele județene Brașov, Bistrița-Năsăud, Mureș, de la alte instituții de cultură din
HOTĂRÎRE Nr. 1.365 din 27 noiembrie 1996 privind înfiinţarea Muzeului Carpatilor Rasariteni. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/116481_a_117810]
-
opera istorică a lui Iorga din ultimul deceniu al vieții sale, ne vom referi la cele mai importante titluri. Locul României în istoriografie a fost stabilit de trioul Xenopol, Pârvan și, mai ales, de Iorga. Xenopol a fost autorul teoriei dacoromâne, Pârvan a furnizat dovezile arheologice, iar Iorga a contribuit la stabilirea locului României în istoria universală. După o viață întreagă de cercetări, activitate didactică și experiență istorică, Iorga și-a asumat sarcina de a scrie o sinteză a istoriei României
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Prahova Târgșor - așezări din satul Târgșoru Vechi epoca neolitică, fier, castru și terme române, necropola Sântana - Cerneahov, vestigii medievale (în punctul "La Mănăstire") k)4. 31 de situri din epocile: Comuna Fântânele, satul Vadu Săpat Prahova neolitică, bronzului, dacică; complexe dacoromâne, important centru meșteșugăresc, așezări Ipotești-Cândești, vestigii medievale (în punctele "La Siliște", "Rulă", "La Puțul lui Buroiu") k)5. Așezări și necropole Comuna Brăteiu, satul Brăteiu Sibiu k)6. Vestigii arheologice Comuna Poienești, satul Poienești Vaslui din diverse epoci: așezare de
LEGE nr. 5 din 6 martie 2000 (*actualizată*) privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127908_a_129237]
-
asumate, întreruperea stagiului. ... (2) Bursierii au obligația să urmeze un program de cursuri și de cercetare, prevăzut în proiectul în temeiul căruia au fost selecționați. ... (3) La sfarsitul fiecărui an de studiu bursierii vor preda spre publicare în revistă "Ephemeris Dacoromâna" câte un studiu de minimum 30 de pagini sau vor dona către Accademia di România din Romă, respectiv către Istituto Româno di Cultură din Veneția, câte o operă literară, compoziție muzicală, pictură, sculptură sau altele asemenea, după caz. ... PRIM-MINISTRU
HOTĂRÂRE nr. 578 din 10 septembrie 1998 privind instituirea burselor de cercetare şi formare postuniversitară şi postdoctorala "Vasile Parvan" la Accademia di România din Roma şi "Nicolae Iorga" la Istituto Romeno di Cultura din Venetia. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121728_a_123057]
-
o vocală mediană între u și i...” - Éd. Bourciez, Eléments de linguistique romane, Paris, 1967, p. 549). Însăși transcripția fonetică recurge la o variantă grafică a literei i - (Alf Lombard, st. cit., p. 539; Em. Vasiliu, Fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, 1967, pp. 124-126). 2. Din perspectiva principiului caracterului sistemic al limbii și al reprezentării acesteia în scris, litera î asigură corespondența perfectă între unitatea sonoră și unitatea grafică în spațiul gramatical: la verbele de conjug. a V-a, în -î
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verus,-a "adevărat, veritabil", iar sintagmele consobrinus verus, consobrina vera "văr primar, vară primară" au fost moștenite prin condensare și cu sensul generalizat din nou, în formele drom. văr, vară, arom., mrom. ver, veară; noțiunea mai restrânsă se exprimă în dacoromână prin sintagma văr primar, văr prim sau văr bun. În schimb, aromâna a moștenit atât lat. consobrinus,-a, în forma cusurin,-ă și cu sensul general "văr, vară", cât și sintagma consobrinus verus "văr primar", în forma necondensată cusurin ver
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
procedeul condensării la văr, vară a fost aplicat fie încă în latina dunăreană, fie în protoromână, dar în aceasta din urmă se întrebuințau cu siguranță atât forma necondensată a sintagmei, cât și cea condensată, care a devenit exclusivă abia în dacoromână și meglenoromână. În dialectul iberic al latinei populare a fost adoptată sintagma consobrinus primus "văr primar", respectiv consobrina prima "vară primară", iar spaniola și portugheza au moștenit tot o formă condensată a acestui grup, și tot cu un sens generalizat
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
Meglenoromână albină, 171 căpak'e, 127 ver, veară, 168 Occitană prima, 77, 142, 177, 203 Olandeză bitter, 162 living, 160 Poloneză notes, 161 Portugheză irmăo, 169, 177, 203 periódico, 161 primo, prima, 142, 169, 177 refrigerante, 177 soda, 161 Română (dacoromână) accelerat, 118, 172, 203 adiționale, 117 agravante, 117 albastru, 86, 145 albină, 157, 171 alimentară, 119, 136, 172, 192, 204 (a) aminti, 25, 103, 143 aniversare (aniversară), 172 anonimă, 118, 172 anticipate, 117 anticoncepționale, 120 antigripale, 118 Apuseni, 116 arșiță
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
cîteva decenii. Punte între dialectal dacoromân și cel aroman. Dialectul istroroman, dialect românesc pe cale de dispariție datorită presiunii limbăă sîrbo-croate. Cca 1500 vorbitori bilingvi față de 6 mii acum cateva decenii. Se vorbește în nord-vestul Croației (Peninsula Istria și provoncia Ćićarija). Dacoromâna are o configurație dialectala controversată (între 2 și 20 de subdialecte), cei mai multi lingviști vorbind de cinci subdialecte: moldovean, muntean, bănățean, crișean și maramureșean. Substat traco-dac. Influență slavă, turcă, maghiară, greacă, franceza, italiană, rusă, engleza. Cuvintele latinești moștenite au cea mai
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și II. Ministerele Comerțului și Transporturilor motivau sprijinul financiar acordat și săpăturilor de la Porolissum, întreprins de arheologii clujeni, spunând: "S-au soldat cu rezultate cât se poate de importante din punct de vedere al istoriei Transilvaniei și al teoriei continuității dacoromâne, însă, pe lângă rezultatele științificem, importanța națională și politică a cercetărilor este, în aceeași măsură, cât se poate de serioasă"98. Trebuie să adăugăm că războiul științific și aspirația spre constituirea spațiului național nu au fost doar caracteristici maghiare: partea română
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
Moldovă. Rude ceva mai Îndepărtate ale românilor se află În Balcani, la distanță apreciabilă de frontiera sudică a României; sunt ultimii supraviețuitori a ceea ce a fost cândva romanitatea balcanică. Româna mai cuprinde — pe lângă limba română propriu-zisă, denumită de lingviști și „dacoromână“ — Încă trei dialecte: istroromâna, aproape dispărută, vorbită În câteva sate din peninsula Istria; meglenoromâna, cu vreo 15000 de vorbitori la nord de Salonic; și aromâna sau macedoromâna, care grupează un număr sensibil mai mare, poate vreo 400000.<endnote id="11
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
un loc simbolic: „Cui autem documento subscribendo locum delegimus Italicam, Caesaris Traiani, nostrae conditoris Patriae, natale solum... Hac die ex nostră voluntate orta instituțio fiat perpetuus et illuminans dux, ut nos omnes longe a Patria degentes linguae, culturae, animo spirituique Dacoromâno firmiter et constanter serviamus.” Scopul F.C.R. este „să contribuie, prin activități culturale și educative dinamice, la studiul, în cel mai larg sens, al problemelor culturale române în general”. În program sunt înscrise mai multe obiective: organizarea de simpozioane, seminarii, congrese
FUNDAŢIA CULTURALA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287110_a_288439]