1,117 matches
-
un snob fără sare și piper dintr-o piesă a lui Barrière, Parizienii decadenței, spune totul. Iar faptul că 1854 e anul de naștere al acestui nou apelativ pentru eleganții vremii mai adaugă ceva. Anume, că - Între mărire și decădere - dandy-ul trece rapid, În Franța cel puțin, toate vămile cu putință până În preajma primului război mondial. Chiar dacă superbele teorii ale lui d’Aurevilly și Baudelaire Îi dau o ultimă strălucire (dar și justificare), se vădește cu limpezime sporită că zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
superbele teorii ale lui d’Aurevilly și Baudelaire Îi dau o ultimă strălucire (dar și justificare), se vădește cu limpezime sporită că zilele aurite ale dandysmului devin din ce În ce mai mult o pură amintire. În cercul lor, redus pe zi ce trece, dandy-i se protejează, se susțin. Însă poziția Începe să li se șubrezească Într-o lume pentru care stilul elegant provocator nu mai Înseamnă mare lucru. Adevărat, Pictorul vieții moderne datează din 1863 și e, probabil, ultima formă a dandysmului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
petit crevé (cel de-al doilea Însemnând, la propriu și la figurat, „epuizat”, „frânt”, „rupt de oboseală”). Toată această epidemie de dandysm de mâna a doua anunță, În fapt, nu numai că epoca aurită a Muscadinilor, Leilor sau a „adevăraților” dandy s-a Încheiat, poate fără drept de apel, ci și că Începe o nouă eră, În care, oricât de ciudat ni s-ar părea, locul dandy-ului nu mai e atât de important. Fin-de-siècletc "Fin‑de‑siècle" Suntem În plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
anunță, În fapt, nu numai că epoca aurită a Muscadinilor, Leilor sau a „adevăraților” dandy s-a Încheiat, poate fără drept de apel, ci și că Începe o nouă eră, În care, oricât de ciudat ni s-ar părea, locul dandy-ului nu mai e atât de important. Fin-de-siècletc "Fin‑de‑siècle" Suntem În plin decadentism? În sens de „curent literar european de la sfârșitul secolului al XIX-lea și Începutul celui următor, inițiat În Franța și ramificat În diferite direcții”1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
din simplul motiv că nu acesta e obiectul și subiectul cărții noastre, cu atât mai mult cu cât o bibliografie impresionantă, accesibilă și publicului român, lămurește din plin tot ce poate fi lămurit), să ne rezumăm la a sublinia relația dandy-ului cu noua tendință. Să fie cele două concepte - dandysm și decadentism - corelative? Să intre ele În rezonanță? Mai mult decât evident, deși nu pare neapărat obligatoriu ca tot decadentismul să fie dandy. Și nici, cum deja s-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să ne rezumăm la a sublinia relația dandy-ului cu noua tendință. Să fie cele două concepte - dandysm și decadentism - corelative? Să intre ele În rezonanță? Mai mult decât evident, deși nu pare neapărat obligatoriu ca tot decadentismul să fie dandy. Și nici, cum deja s-a văzut, ca dandysmul să aparțină doar decadentismului. Să mai spunem o dată că ne referim strict la accepția sa restrânsă, de curent literar. E drept, dacă am survola teritoriul de la mari Înălțimi, am vedea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
psihologizant-moralizatoare, este Întru totul elocventă. Revenind Însă la sfârșitul veacului al XIX-lea, să aducem un prim și evident argument care ar pleda pentru Înrudirea celor două tendințe: parte din autorii considerați decadenți „propriu-ziși” sau anticipând curentul sunt ei Înșiși dandy, măcar Într-un interval al vieții lor. Să ne amintim doar faptul că scriitorii din jurul revistei Le Décadent littéraire et artistique sau al rivalei sale, La Décadence, ambele apărute În 1886, și-i revendică drept Înaintași pe Baudelaire și Gautier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Huysmans, cu al său des Esseintes, eroul romanului În răspăr (1884), marchează un cap de serie pentru decadenți, dar și o nouă etapă În turmentata istorie a dandysmului francez. În ce privește Însă platformele estetice, atunci când Îi avem În vedere pe decadenții dandy, cu precădere pe scriitori, lucrurile sunt ceva mai nuanțate. Anatema pe care „radicalii” o ridică Împotriva clasicismului, a realismului sau naturalismului nu stârnește același ecou În paginile tuturor. Vom observa cu surprindere cum, de pildă, o briză neoclasică adie prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe scriitori, lucrurile sunt ceva mai nuanțate. Anatema pe care „radicalii” o ridică Împotriva clasicismului, a realismului sau naturalismului nu stârnește același ecou În paginile tuturor. Vom observa cu surprindere cum, de pildă, o briză neoclasică adie prin opera multor dandy ai vremilor crepusculare. Teoreticienii decadentismului și ai dandysmului se Întâlnesc Însă de aceeași parte a baricadei În clipa când am Începe să facem bilanțul cuvintelor-cheie din arsenalurile acestora: hiperestetism, cultul formei, individualism, narcisism, spirit antiburghez, negativitate extinsă, gust novator cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cuvântul pare definitiv compromis În epocă. El va renaște Într-o cu totul altă ipostază În varianta decadenței ca temă de reflecție filosofică, prin paginile lui Nietzsche sau Spengler. Cel care Începe să Îi atragă ca un magnet pe tinerii dandy, „rege al simboliștilor” și Întrupare a noului duh elitar, e Stéphane Mallarmé. În jurul său și al revistei Mercure de France se adună, precum fluturii absorbiți de lumina lămpii, o parte dintre cei mai „stricți” dandy ai Parisului. În primul rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ca un magnet pe tinerii dandy, „rege al simboliștilor” și Întrupare a noului duh elitar, e Stéphane Mallarmé. În jurul său și al revistei Mercure de France se adună, precum fluturii absorbiți de lumina lămpii, o parte dintre cei mai „stricți” dandy ai Parisului. În primul rând, contele Robert Montesquiou de Fezensac, „stăpânul suavelor miresme”, pe care Mallarmé Îl primește cu Încântare, fascinat de costumele sale gri, albastre sau verzi, după cum Îi e starea de spirit. Marelui poet i se datorează, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
la apel Într-un catalog imaginar al dandysmului. Am reconstituit, alături de Jean-Yves Tadié, cel mai important biograf al lui Proust, nu mai mult de patru luni (ianuarie-aprilie 1895) din viața marelui scriitor. Proust are deja 24 de ani. Amintirea revistelor dandy, scoase Împreună cu Jacques Bizet și Daniel Halévy, colegii lui de la liceul Condorcet, trecuse de mult. Revue Verte, Revue Lilas, simple fantezii juvenile, propuneau În 1888 o nouă „școală de rafinament estetic”, repede uitată sau, mai bine spus, convertită. Trecuseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
descoperă fascinat pe regele dandy-lor francezi, Robert de Montesquiou. Să revenim Însă alături de el În cele patru luni din iarna-primăvara lui 1895. E deja scriitor cunoscut, o prezență notorie, pe care cronicile mondene ale ziarelor o consemnează. Un fel de „dandy balzacian”, scrie Jean-Yves Tadié despre Proust, făcând inventarul ieșirilor acestuia În „lumea bună” a Parisului și al Întâlnirilor mai importante: Doamna Arman, Reynaldo Hahn, Montesquiou, Heredia, Léon Daudet, din nou Montesquiou, prințesa de Polignac, din nou Montesquiou, Whistler ș.a.m.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nou Montesquiou, prințesa de Polignac, din nou Montesquiou, Whistler ș.a.m.d. Un ritm frenetic, zi și noapte În saloane și teatre. La o simplă lectură a numelor, un ochi avizat descoperă două lucruri. Întâi, că toți bărbații enumerați sunt dandy „cu acte” și că deasupra tuturor tronează ca un astru Robert Montesquiou, conte de Fezensac. El rămâne singurul - spun toți admiratorii - care mai păstrează nestinsă grandoarea adevăraților Lei. Aristocrat plin de rafinament, excesiv de prețios după gustul unora, „profesorul de frumusețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Într-o mănăstire, amândoi propunând Angliei, dar și Europei, un mod relativ nou de a gândi frumosul. Cu binecuvântarea oxfordiană, Wilde Începe să cucerească saloanele Londrei și ale Parisului datorită unui fel de a fi care Îl apropie de tradiția dandy. Nu doar celebra-i cravată, garoafa verde (artificială) de la butonieră, vestele țipătoare, ciorapii colorați, nici freza stil Nero, care pune capăt modei părului lung, nu doar frazele care, prin absurdul lor, amuțesc de uimire asistența, nu doar gesturile aberante și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
operă jucate mereu pe muchie, Într-o fragilitate ambiguă, suspendat Între frenezia trăitului și fascinația morții. Poemele sale, eseurile, romanul lui Dorian Gray (1890), piesele de teatru exercită asupra contemporanilor o seducție pe măsura autorului lor. Și totuși, ca mulți dandy celebri, ca eroii săi favoriți, Lucien de Rubempré și Julien Sorel, Oscar Wilde se stinge Într-un total declin. „Când eram tânăr, tovarășii mei cei mai dragi erau Lucien de Rubempré și Julien Sorel; Lucien s-a spânzurat, Julien a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Întreaga lume. De la Viena la Madrid, de la Roma la București, Praga sau Berlin, o nouă generație de wildieni Îi poartă mesajul până În pragul celui de-al doilea război mondial. Tragică e și dispariția, la 26 de ani, a unui alt dandy londonez, contemporan cu Wilde, prieten al acestuia, dar jucându-și spectacolul excentricității pe cont propriu: artistul Aubrey Beardsley. Boală, suferință, vertij al morții - toate delicat stilizate În ductul peniței, În gracilitatea și eleganța făpturii, În interioarele descinse parcă din romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
propriu: artistul Aubrey Beardsley. Boală, suferință, vertij al morții - toate delicat stilizate În ductul peniței, În gracilitatea și eleganța făpturii, În interioarele descinse parcă din romanul lui Huysmans. În schimb natura se arată generoasă cu Sir Max Beerbohm, ultimul mare dandy englez. El se stinge la 84 de ani În Italia, unde se retrage În timpul primului război mondial, alături de soție. Pare a fi astfel contrazis principiul celibatului pe care dandysmul Îl afirmă cu atâta emfază. Și totuși, Maximilian Beerbohm, eseistul strălucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În Italia, unde se retrage În timpul primului război mondial, alături de soție. Pare a fi astfel contrazis principiul celibatului pe care dandysmul Îl afirmă cu atâta emfază. Și totuși, Maximilian Beerbohm, eseistul strălucit, cronicarul dramatic, caricaturistul, omul de lume, e un dandy autentic. Ținuta sa elegantă, aerul de veșnic precocious baby, copil precoce, pipa, ochelarii, pălăria pleoștită și cravata apretată Îl fac inconfundabil, fie că se află la Londra, În America sau Italia. Hârtia pe care scrie la doar 18 ani Beccarius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
doar 18 ani Beccarius, o satiră ușoară, e mai importantă decât textul. Galbenul ei, culoarea-emblemă a decadentismului, dă amprenta unui Întreg deceniu: „deceniul galben”. Eseurile sale despre dandysm, despre firea bărbaților, despre Incomparabila frumusețe a veșmântului modern, În apărarea cosmeticii, Dandy și dandy, Prințul cel bun, De natura barbatulorum, povestirea Ipocritul fericit sau romanul Zuleika Dobson depun mărturie că dandysmul lui Beerbohm trece din viață În pagina tipărită. El are Însă o notă specifică, pe care exegeții săi se grăbesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ani Beccarius, o satiră ușoară, e mai importantă decât textul. Galbenul ei, culoarea-emblemă a decadentismului, dă amprenta unui Întreg deceniu: „deceniul galben”. Eseurile sale despre dandysm, despre firea bărbaților, despre Incomparabila frumusețe a veșmântului modern, În apărarea cosmeticii, Dandy și dandy, Prințul cel bun, De natura barbatulorum, povestirea Ipocritul fericit sau romanul Zuleika Dobson depun mărturie că dandysmul lui Beerbohm trece din viață În pagina tipărită. El are Însă o notă specifică, pe care exegeții săi se grăbesc să o identifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
gesturilor lui Beerbohm. Dacă „civilizația e stăpânul rasei umane”, dacă ea este expresia „delicateții și a rafinamentului”, atunci și cel care afirmă aceasta, Max Beerbohm, reprezintă „o manifestare saine a dandysmului”1. Ce vrea să spună de fapt admiratorul marelui dandy englez prin acel saine, cuvânt lăsat deliberat În franceză? Ce s-ar Înțelege prin „sănătatea” dandysmului pe care Îl propune Beerbohm? Un tip aparte de civilitate, o ostentație temperată, fără exhibiționism excesiv, fără teatralitatea unui d’Orsay, de pildă. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
stare a propriei făpturi, și nu ceva dobândit. E un dandysm psihologic, ce se manifestă mai degrabă În spirit decât În veșminte; e un dandysm mental.”1 Ajunși aici, nu ar fi lipsit de interes să vedem cum se manifestă dandy-i decadenți și În alte părți ale Europei, pe care, datorită „sângelui lor fierbinte”, Barbey d’Aurevilly le credea scutite de dandysm. Italia, de pildă, cu ilustrul său reprezentant, Gabriele D’Annunzio, autor disputat de curente literare și de ideologii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de dandysm. Italia, de pildă, cu ilustrul său reprezentant, Gabriele D’Annunzio, autor disputat de curente literare și de ideologii, cu o biografie tumultuoasă, spasmodică. Nietzscheean impenitent, D’Annunzio pare a avea, la prima vedere, destul de puțin dintr-un adevărat dandy. Nimic mai ostil dandy-lor decât vitalismul nestăvilit, pasionalitatea, senzualitatea paroxistică. Și totuși, cine Îi reconstituie biografia nu poate uita câteva episoade excentrice dintr-o tinerețe italo-pariziană, după cum nu poate să nu remarce modul cu totul ieșit din comun În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Pasiunea artistică nu se află Într-un conflict elementar cu pasiunea vital-erotică, ci o dublează pe aceasta. Arta Însăși este pentru acești devotați ai ei un mod de a-și excita simțurile, de a duce o existență estetică. Existența unor dandy care - asemenea lui Brummell În viziunea lui Baudelaire - trăiesc pururi «În fața oglinzii»”2. Tot din Însorita Italie provine un alt scriitor-dandy, mai puțin cunoscut cititorului român, Guido Gustavo Gozzano (1883-1916), reprezentantul crepuscularismului, poet din aceeași stirpe spirituală ca D’Annunzio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]