534 matches
-
la vreun loc sfînt. Dar, paralel cu aceste practici oficiale, mai sînt și altele care, în afara calendarului liturgic, exprimă credințe mai mult magice decît creștine. Este cazul focurilor aprinse pe coline în ajunul Sfîntului Ioan de vară, 24 iunie, al dangătelor de clopote pe tot timpul nopții de Toussaint pentru a întîmpina sufletele morților, a buturugii arse în fiecare cămin în ziua de Crăciun și în zilele următoare pentru a proteja casa etc. Încă din secolul al XII-lea, cel puțin
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
mai cu seamă satul Provița de Jos, însemnă acasă. Acasă e livada umbroasă, cu iarbă înaltă și crengile cu poame atârnând de povară, Acasă e corcodușul strâmb, în care mă urcam să adun corcodușele verzi, zdrelindu-mi picioarele, Acasă e dangăt de clopot ce se aude la trecerea vacilor seara, când sătule și leneșe, se întorc de la pășune, Acasă e fânul parfumat strâns în uriașe căpițe, Acasă e apa rece din fântână, e cerul de deasupra împovarat de-atâtea stele
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
pe trimișii Turci sau Ruși. Această obiecțiune a displăcut populației adunate în mare număr în jurul Palatului, deputăția reușind să obțină documentele menționate care au fost imediat puse pe un catafalc și duse la Mitropolie, însoțite de muzică funebră și de dangăt de clopote. Mulțimea era formată din nu mai puțin de 10.000 de oameni. Sosiți la Mitropolie, a apărut Arhiepiscopul la balcon în odăjdii de ceremonie și după ce a blestemat documentele și ia anatemizat pe toți cei ce ar lua
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
ajunge că era sprinten și fie din lovitura primită, fie din spaima momentului pe care îl trăiește, la câteva zile după, nenorocirea se produce și naște copilul mort. Ce anchete, ce cercetări, cine se ocupa atunci de așa ceva? Sapa, lopata, dangătul clopotului și slujba duhovnicească, au fost totul, cu toate că prin sat, ba și în localitățile învecinate, s-a tot vorbit despre necazul din casa noastră, și că cineva, chiar dacă neamuri, va înfunda temnița. Din cei 12 copii născuți, tragedia a fost
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
la oraș însemnase pentru mine o schimbare de decor, dar nu și de mentalitate. Viața la țara își avea farmecul ei, chiar dacă prietenii mei o considerau un mare handicap. Liniștea imensă și plăcută a vietii rurale, grădină plină de flori, dangătul clopotului de la biserică, mugetul vacilor care se întorc de la câmp, scârțâitul cumpenei de la fântână nu se compară nici pe departe cu blocurile îngrămădite ca niște cutii de chibrituri din orașul acela plin țigani gălăgioși și scandalagii.Orașul mă apasă parcă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
în amintirea mea ca începutul maturizării mele de adolescent. Mama și bunica sunt la biserică. Tata concentrat în armată. Zi frumoasă de vară, cer senin, zumzet de albine în grădina cu flori, liniște deplină întreruptă din când în când de dangăt de clopot. Deodată un vuiet de explozie puternică dă vibrații gata să spargă geamurile. Ce să fie? Instalații industriale se aflau la mari distanțe spre Cernăuți sau Dorohoi. Explozia părea să se fi produs la câțiva kilometri. După câteva ore
AMINTIRI DUREROASE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Mihail Malaşincu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1690]
-
aminte plaja" din volumul "Octombrie, Noiembrie, Decembrie". "Îți aduci aminte plaja Acoperită cu cioburi amare Pe care Nu puteam merge desculți? Felul în care Te uitai la mare Și spuneai că m-asculți? Îți amintești Pescărușii isterici Rotindu-se-n dangătul Clopotelor unor nevăzute biserici Cu hramuri de pești, Felul în care Te îndepărtai alergând Înspre mare Și-mi strigai că ai nevoie De depărtare Ca să mă privești? Ninsoarea Se stingea Amestecată cu păsări În apă, Cu o aproape bucuroasă disperare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în Bucovina a fost o necesitate care și-a menținut încrederea românilor două decenii... * Al. Stejaru, exprimând altruismul dar și nostalgia locuitorilor, scria în cronica din Făt-frumos nr.4/1935: „În afară de regretul sufletesc estetic după Suceava voievodală și pitorească (a dangătelor de clopote și a țârâitului de greieri, printre negre, vechi zidiri și a vastelor priveliști peste nespuse nemărginiri de țară), revistei FătFrumos, mutându-și scaunul de la Suceava la Cernăuți, nu prea încearcă alt regret, văzând cât de cu vrednicie o
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a-l înlocui pe cel al lui Saladin (distrus în incendiul criminal din 1969). Cât despre plăcerile auzului... Mașinile trec într-o relativă liniște, dar în războiul decibelilor se întrec, care mai de care, clopote creștine și casete înregistrate musulmane. Dangătelor care, din turnurile clopotnițelor, îi cheamă la slujbă pe puținii credincioși rămași neavertizați, le ripostează vehement tânguirile guturale, țârâitoare, feruginoase, difuzate din minarete și care-mi amintesc de discurile uzate de 78 de turații pe care le ascultam la pick-upurile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mare glasul i-1 curma Cu săbii de foc și lacrimi de țină... Cu gânduri, spre vremuri trecute, Se-ntoarce mereu pe vechea cărare. Durerile-s grele și toate-s știute, Departe e însă drumul spre zare... Se-aude un dangăt, ecoul în noapte, Al vorbelor scurte, spuse de tine, Și-un tunet apare, răsare din șoapte Și clipă din urmă, vezi iat-o că vine... Zdrobit de emoții, lovit de furtună, El cade în haos și plânge în pumni; Nu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93332]
-
prin care să se scurgă; a fost cât pe ce să leșin. Discuții: de cizia de fond, îmi spuneau ei, vine de la persoane suspuse, iar ei nu sunt decât mandatarii etc. Eu eram obosită, obosită. În timp ce-ți scriu, dangătul clopotelor plânge peste orașul cuprins de emoție: e Joia mare, Joia celor douăsprezece Evanghelii. În mulțime, inima mea nu-i decât un hohot dureros. IV Marți, 18 aprilie [1950] [...] Te rog nu fi îngrijorată: de acum înainte, are să conteze numai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
amară și fermecată a amintirii și a disperării, și poate ți se va spune: „Aici își petrecea ore și ore scriind“ - și numai tu ai să știi că ție îți scriam, chiar fără să scriu. Din când în când, un dangăt de clopot le vorbește inițiatelor într-o limbă aparte. Vocile ajung până la mine molcome și catifelate, dar găsesc ușile auzului și ale intere sului închise, fiindcă eu nu sunt aici: sunt cu tine, lângă tine. De necrezut cum mă pot
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Danny! clatin eu din cap. Știam că trebuia să mi iau rochia de la Donna Karan. Pornim pe pietriș, spre drumul acoperit cu foaie de cort, în aerul nemișcat și liniștit, și un soare apos se chinuie să iasă printre nori. Dangătele de clopot s-au stins într-unul singur, mai calm, și nu mai e nimeni în jur în afara unui chelner cu treabă. Toți ceilalți sunt probabil deja în biserică. — Scuze dacă am adus în discuție un subiect sensibil, zice Luke
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
67)"/>. Se pare că această imagine a supraviețuit până În epoca modernă. Într-un roman polonez despre evrei, Levi și Sara, scris În 1821 de Julian Ursyn Niemcewicz, se spune că, „atunci când trece pe lângă o biserică și aude cântece bisericești sau dangăt de clopote, copilul [evreu] trebuie să-și astupe urechile, altfel aceste sunete Îi poluează sufletul” <endnote id="(682, p. 55)"/>. Acest tip de ființă - demonică, păcătoasă și surdă la predică - era Întruchipată În simbolistica medievală de aspidă, o năpârcă fabuloasă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ștergar împodobit cu cusături alese având câte un ban legat la unul din capete. A venit preotul, lumea se adunase, sicriul pus pe năsălie era purtat de cei patru bărbați ce săpaseră groapa și cortegiul a pornit spre cimitir, în dangătele clopotului bisericii. A urmat ritualul bine cunoscut, s-au citit ecteniile și evangheliile, s-au dat podurile de pomană iar când s-a ajuns la biserică s-a citit ultima evanghelie. Când preotul și dascălii au cântat, cu glasuri înalte
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
extraordinar m-a ajutat să rețin nenumărate mingi; sau un fluture Camberwell Beautys, exact de aceeași vârstă cu idila noastră, Încălzindu-și la soare aripile negre vătămate, cu marginile Înălbite de hibernare, pe speteaza unei bănci din Grădina Alexandrovski; sau dangătele clopotelor catedralei În aerul tăios, deasupra albastrului Întunecat al apelor unduitoare ale Nevei, eliberate cu voluptate de ghețari; iarmarocul din zloata presărată cu confetti de pe bulevardul Gărzii Călare În Săptămâna Mâțișorilor, cu vacarmul lui de scheunături și pocnituri, cu jucăriile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
afecțiunii lui, de care atunci nu-și dădea seama și care pe urmă a rămas nedezvăluită. Mă usturau ochii meditând lângă foc, În camera mea de la Cambridge, și În acest timp banalitatea convingătoare a tăciunilor, a singurătății și a unor dangăte de clopote Îndepărtate mă apăsa, schimonosindu-mi până și cutele feței, așa cum fața unui pilot este desfigurată de viteza fantastică a zborului. Mă gândeam la tot ce ratasem În țara mea, la lucrurile pe care n-aș fi omis să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ce licăresc fumegând printre arbori... În acest imperiu încremenit al morții, o singură viață: un cal fără călăreț aleargă năuc, nechezând, căutându-și stăpânul... Fulguiește ușor... De undeva, de la vreun schit, un clopot începe să bată rar, de îngropăciune și dangătul lui se îngână cu o cântare gravă, tărăgănată, ce urcă parcă din afundul pământului... Departe, printre arbori, călcând ușor, se prelinge un cortegiu de călugări cu lumânări aprinse, cădelnițând, sfințind câmpia cu "Cântarea pentru prohodul morților". Se duc ușor-ușor, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
râzând, beau și șopăcăie împreună. În căminul placat cu însemnele zodiacului, o jumătate de stejar trosnește pe jăratec. Din Târgul Sucevei, din vale, urcă zvon îndepărtat de alăute, chiote, larmă, veselie, ca la nuntă. Clopotele Sucevei, toate, umplu văzduhul cu dangătul lor vesel de data aceasta. Din timp în timp, pușcile de pe metereze slobozesc câte o salvă în cinstea izbânzii și a Măritului Domn și Voievod, "Învingătorul de la Podul Înalt". Moldova toată e în sărbătoare. Ninge cu fulgi mari ce plutesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
orașului am îngenuncheat în piață. Ne rugam, ne prosternam cu fruntea în țărână, strigam și plângeam în hohote cu sughițuri, cerând Cerului ajutor... Maria... Te rog... Maria! ...Bubuitul tunurilor și răcnetele luptelor de pe metereze se amestecau cu vaietul mulțimii, cu dangătul clopotelor ce parcă înnebuniseră. Fiecare bolborosea sau își striga păcatele, spovedindu-se Cerului, căci moartea era atât de aproape, ne despărțea un zid. Femeile își smulgeau părul, își striveau la sân pruncii ce țipau... Și lacrimile șiroiau pe obraji: "Fecioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce faimă a stârnit în Apus biruința aceasta, adăugă Alexandru cu o invidie greu stăpânită în glas. Mi-a povestit Don Ogniben... Când s-a aflat vestea zdrobirii turcilor la Podul Înalt, s-au înălțat rugi de mulțumire prin catedrale, dangătul clopotelor a umplut Europa. A fost o sărbătoare. Te prinde uimirea... Oștiri de cavaleri, Europa adunată în cruciade la Cossovo, Nicopole, la Varna n-au reușit, adaugă intrigat Alexandru. Și... și au dobândit o asemenea biruință "niște țărani proști luați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îndepărtate și-s reci, măcar că strălucesc. N-au ele habar de suferințele oamenilor. Cu siguranță, e "Luceafărul"! bate din palme cu bucurie Voichița. Ași... Măcar de n-ar fi una din cele "căzătoare"... O toacă prinde a bate repede-repede, apoi dangătul grav al clopotului Mirăuților ține isonul clopotelor vesele de la Sfântul Dumitru. Ce se mai aude cu principele Alexandru, acu, după ce a cucerit Mangopul? aruncă Ștefan o vorbă, așa, ca din întâmplare. Mi-a spus Maria că te cheamă la el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
târzie, inundă paraclisul destrămând, parcă, umbrele trecutului întunecat. Un cârd de rațe sălbatice zboară spre zări mai însorite, gâgâind răgușit a jale că-și părăsesc cuibul unde au bătut din aripi dintâi... Undeva, departe, un clopot bate rar, greu și dangătul strecoară o undă de tristețe. La biserica Mirăuților toacă de vecernie. Ștefan respiră adânc... Într-un târziu, spune încetișor: ...Vezi tu, Alexandre, eu n-am fost niciodată prințișorul fericit. Soarta nu mi-a prea cătat în coarne, m-a lovit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
chestiune politicească. "Chestiune politicească?"... îl îngână Voichița. Din partea "Domnului" poate "Doamna", însă, te iubește! Eu știu! Prea bine știu! Cât înțelegeți, voi, bărbații, sufletul femeii... De-aș pleca, Doamna Maria și-ar afla pacea. Ștefan tace. Se duce la fereastră. Dangătul molcom al clopotului de vecernie al Mirăuților îndulcea văpaia cerului incendiat de asfințitul soarelui spre apus. Maria își va afla pacea mai lesne, că n-are a o căta decât pentru sine, îngână Ștefan. Cumplit e să dai socoteală pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la buze, în surdină: Știu unchiule... Cred unchiule... În aceste clipe solemne", se spun cuvinte mari... La "Înfricoșata Judecată", oricum, veți da socoteală. Acu, să ascultăm clopotele Sucevei. Plecăm și-o să ne fie dor de ele... Clopotele Mirăuților, îngemănate cu dangătul clopotelor de la Sfântul Dumitru, bat rar, în dungă. "O să ne fie dor de ele..." Ștefan privește în noapte luminile Sucevei... Ștefane, șoptește Vlaicu, cu teamă să nu-i tulbure șirul gândurilor, dar Ștefan nu-i răspunde. Ștefane, ești ostenit-ostenit... Odihnește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]