1,506 matches
-
sì che non s’aspetta per me se non la morte, che m’è dura?» Cecco făcu o pauză. — I-ai văzut ochii, messer Alighieri? I-ai privit cu adevărat? Rostise versurile pe un ton neobișnuit de dramatic, adresându-se dansatoarei. Ea Îl asculta cu luare aminte. Dante se Întrebă ce putea ea pricepe din cuvintele acelea pronunțate Într-o limbă diferită de a ei, pentru o altă femeie. Antilia continua să Îl fixeze. Dintr-o dată Începu să cânte, la Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prior lupta Împotriva răului. — Ai șters-o deja din amintire pe splendida Antilia spre a urmări din nou enigma cvintuplă? Întrebă Antonio. În tonul său exista o perfidie subtilă, ca și când ar fi fost În continuare deranjat de favoarea pe care dansatoarea i-o rezervase. — Da, i-o reteză scurt Dante. Dar Întâlnirea noastră poate fi una de bun augur, Întrucât cred că mă puteți ajuta. Vreau să aflu mai multe despre planul vostru de a da viață acestui Studium. Cine v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe care le crezi. Nu pentru asta a fost ucis, spuse cardinalul În timp ce Îl concedia cu un gest. Dante dădu să plece dar, ajuns În dreptul ușii, se opri, chemat de glasul strident al lui Acquasparta. — Ni s-a relatat despre dansatoarea care se produce În taverna cruciatului. Se pare că te interesează, iar cunoscându-te e lesne de intuit genul de pasiune care te Împinge către târfa aceea. Dar să nu te lași În voia iluziilor dumitale de poet: acea femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Roma. Dar, Înainte Încă, toți fuseseră În Răsărit. Ca și Baldo, cruciatul. Și Antilia... Avea impresia că Cecco acoperea sub mantia demnității astrologice ceva mai tulbure. Și că Antilia s-ar fi putut să fie ceva mai mult decât o dansatoare. Un fior Îi străbătu pielea când Își aminti de trupul ei. Trebuia să o vadă. Acum. Singur. Ca să afle mai multe despre ea, firește. În aceeași zi, la Începutul după-amiezii Taverna lui Baldo era aproape pustie la ora aceea. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și care de la dumneata Își primește mijloacele de viețuire? — Te Înșeli, messere. Ea nu primește nimic de la mine. Nici n-aș avea mijloacele. Nu, doar un prinț ar putea plăti atât de mult. Dante era din ce În ce mai uluit. — Nu e o dansatoare profesionistă? Și atunci de ce... — Nu știu. Nimeni nu știe, Îl Întrerupse cruciatul. Ea m-a Întrebat dacă putea dansa În taverna mea, fără nici o răsplată. Dimpotrivă, am avut impresia că ar fi fost dispusă să Îmi ofere ea bani ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca vântul care umflă pânzele În larg, sau care frânge catargul la dezlănțuirea furtunii. Este forța care ne lipsește nouă, bărbaților, pentru a traversa marea vieții, și pe care Încercăm să o capturăm În pânzele noastre. Își Îndreptă privirea spre dansatoarea care tocmai se apropia. — Nec tecum nec sine te, murmură. Poetul mai goli o cupă. Vinul alb și rece, un pic Îndoit cu apă acidulată, Îi oferea la fiecare sorbitură o clipă de odihnă, urmată de reaprinderea unor noi văpăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rănit de singurătate. Mâinile ei coborau să Îl caute. Iar priorul se abandonă În voia atingerii ei și se cufundă În sânul și mai apoi În pântecele pe care i-l oferea, fără să se mai gândească. Făcu dragoste cu dansatoarea cu fața vopsită, care În umbra camerei se suprapunea peste amintirea unei alte femei, de acum pierdută, o femeie care devenea toate femeile, În afară de aceea care era cu adevărat, aceea pe care el nu o cunoștea, Îndărătul măștii de aramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu Încetul, Își reveni. Îndepărtă trupul acela, a cărui greutate devenise apăsătoare. I se părea că se sufocă, ca și când Întreaga clădire ardea, iar flăcările pătrunseseră În odăiță. În timp ce Încerca să Își potrivească haina, mut și Încruntat, simțea asupra lui ochii dansatoarei, Înconjurați de umbre. Se Întoarse cu fața la perete, pentru a șterge privirea aceea care Îl sfredelea, iar apoi se Întoarse la loc, Învins. Antilia Îl fixa În tăcere. Se ridicase de pe pat și stătea nemișcată În mijlocul Încăperii, În goliciunea ei triumfală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cum durerea Antiliei Îl Învăluia precum inelele șarpelui pe care Îl purta pe piele. Flacăra opaițului părea să Îi brodeze În jur o luminiscență putredă, aidoma celei a algelor descompuse, pe care o văzuse ivindu-se În delta Padului. Ca și când dansatoarea nu s-ar fi aflat acolo, și nu s-ar fi aflat nici el. Două vedenii care se Întâlneau Într-o oglindă. Acea imagine cobora În abisul durerii dintr-un alt cer. Paradisul e un infern răsturnat. Cum greșise Platon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În lanțuri, să Îi smulgă cu focul o mărturisire, iar apoi să o dea pe mâna călăului ca să o decapiteze, așa cum făcuseră cu Corradino? Să Împiedice o curvă să urce pe tron? Scutură din cap. Femeia aceea era doar o dansatoare venită de peste mare. Era imposibil ca o regină să ajungă să se prostitueze. Cecco delira, sau Își bătea joc de toată lumea, ca de obicei. Poate că era beat. 16 21 iunie, În zori La răsărit cerul Începea să se lumineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
va fi cea care va Închide sau va deschide porțile Florenței, iar toți cei drepți vor fi rechemați În patrie. Nu, nu acesta e motivul care mă aduce la dumneata. Atunci, care este? — Îți cer să arestezi o femeie: Antilia, dansatoarea de la taverna de pe drumul spre Roma. Înainte să răspundă, Dante lăsă să se scurgă câteva momente. Voia să studieze expresia celuilalt, ca să Înțeleagă ce avea de gând. Însă inchizitorul rămăsese impasibil. — De ce? Întrebă atunci. — Ca să fie Împiedicată să facă rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să dea cărțile pe față. Mintea lui Dante se grăbi să recompună rețeaua de ipoteze Într-o urzeală rațională, care În sfârșit Își găsea o confirmare. Exista un singur motiv pentru care Bonifaciu putea dori să pună mâna pe o dansatoare umilă. Beatrice, ascunsă sub masa de carmin: moștenitoarea legitimă a tronului imperial. Orice altă ipoteză se risipea dinaintea acceptării implicite a acestui fapt. Prin urmare, asta voise Ambrogio să dezvăluie În viitoarea aulă a Studium-ului? Așa trebuia să fie. — Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o știință care l-a condus la moarte. Secretul acesta Îl caută Bonifaciu. Sau, cel puțin, așa se spune la Roma. — Dar de ce e convins că Antilia Îl cunoaște? murmură poetul. Dacă nu cumva nu o crede implicată În crimă... — Dansatoarea? Nu pricep, zise Antonio, perplex. Apoi ridică din umeri. — Totuși, nu uita că sursele de informație ale Bisericii sunt incorecte, dar eficiente. Dacă ei cred că femeia e implicată, poate că așa este, Într-adevăr. Dante asculta atent, jucându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Doi meșteri din Como? — Apoi, locul acesta nu va mai fi același, atunci când și frumusețea Îl va părăsi, zise Augustino, ca și când n-ar fi auzit cuvintele priorului. Nu ai aflat că divina Antilia pleacă de la Florența? Dante țâșni În picioare. — Dansatoarea? Sunteți siguri? Întrebă cu un glas curmat de emoție. Apoi Își mușcă buzele de mânie că le confirmase celorlalți opinia privitoare la sentimentele sale. — Nimeni nu trebuie să părăsească orașul fără permisiunea Comunei! Până când nu-l voi arunca pe făptaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
chiar pe el. Poetul Îi ieși În Întâmpinare cu repeziciune, deschizându-și drum prin gloata confuză de mușterii. Poate că providența mi te trimite aici, Bargello, zise el. Oamenii aceia se puteau dovedi necesari, dacă voia să o oprească pe dansatoare și să se asigure că nici unul dintre ceilalți nu-și va lua zborul. Se pregătea să dea ordinele, dar simți mâna omului Înșfăcându-l de braț, cu fața schimonosită Într-o strâmbătură Înfricoșată. — Am nevoie de domnia ta, messer Alighieri, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de lână albă. Deschisă, căpătă o formă de corolă: era o mantie, decorată Într-o parte cu o cruce brodată prețios, ale cărei brațe se lărgeau la extremități. Crucea templierilor, aceeași care Împodobea și pumnalul găsit În biserică. Prin urmare, dansatoarea era Într-adevăr urmașa casei de Svevia și templierii continuau să o ocrotească? Sau... Își dădu un pumn peste frunte. Acum Își amintea vorbele lui Domenico, cămătarul. Nu Ordinul Templului era cel care Îi urmărea pașii Antiliei, care o ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Învățăm ceva nou cum uităm că Înainte am crezut altfel și dacă trag lozul cel mare dacă vine unu barosan și-mi face o ofertă și-mi spune mister Niki ești un om făcut te așteaptă plaja de la Miami sau dansatoarele din Bali sau templele aztece din Peru nu te apucă mîncărimea nu lași baltă toată liota cu nevastă și amantă cu tot și muști din undiță pînă te arde la lingurică și alergi ca turbat fără să te mai uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o fac. A schimbat subiectul ca și cum ar fi fost o chestiune căreia nu-i dădea importanță. Curând am descoperit că în cercul ei de prieteni circula o anumită poveste, și anume că Charles Strickland s-ar fi îndrăgostit de o dansatoare franțuzoaică pe care a văzut-o mai întâi la un balet la Empire, iar pe urmă a însoțit-o la Paris. N-am putut descoperi de unde a pornit această poveste, dar - lucru destul de ciudat - a generat multă compătimire pentru dna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
poate spune? — Eu o să sufăr, asta-i clar, simt că începe deja, nemernicul... Fantin a plecat prin locul în care fusese strada principală a satului. Evita vechile gropi lăsate de obuze făcând mari ocoluri. Ai fi spus că-i o dansatoare, o dansatoare la sfârșitul carierei, mânioasă foc, și care la fiecare trei metri îl făcea pe tatăl meu mort „jigodie“ și „nătărău“. Apoi a dispărut, după ce trecuse de colțul magazinului lui Camille, Pălării, ornamente și noutăți, a cărui cortină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Eu o să sufăr, asta-i clar, simt că începe deja, nemernicul... Fantin a plecat prin locul în care fusese strada principală a satului. Evita vechile gropi lăsate de obuze făcând mari ocoluri. Ai fi spus că-i o dansatoare, o dansatoare la sfârșitul carierei, mânioasă foc, și care la fiecare trei metri îl făcea pe tatăl meu mort „jigodie“ și „nătărău“. Apoi a dispărut, după ce trecuse de colțul magazinului lui Camille, Pălării, ornamente și noutăți, a cărui cortină de lemn sfâșiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
primul din mașină, ea îl urmează cu gândul la poveste. Intră în bloc, parterul, palierul cu patru uși, când să descuie, de alături, se întredeschide ușa, și o bătrână încă frumoasă, cu un chip de suedeză - lumea spunea că fusese dansatoare și că multe capuri căzuseră din cauza ei -, intervine și le taie starea: bună-ziua, Maestre, ați venit pe la casa dumneavoastră? Da, instalez aici o studentă de-a mea. Glasul bărbatului e vexat, vecina închide ușa repede, a înțeles. Un apartament mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aș duce eu într-un loc rău, nu te duc eu la rău! Sună de trei ori, scurt, dar, de alături, iese vecina. Bătrâna aceea frumoasă, suedeză-slavă, niciodată n-a știut nimic despre ea, auzise doar că a fost o dansatoare fatală, că a fost mult iubită și că viața multora a depins de ea. — Sărut-mâna. Anita e acasă, n-ați auzit-o? — Care Anita? — Îîî... Cum care Anita?, bine, Tina, Tina, fata aia care a locuit la mine, e acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
poet. Zicea că a lichidat totul, știți, aici nu mai are nimic, haine, vreau să spun, mie așa mi-a zis: nu mai am pe nimeni și nimic aici!!! Dumneavoastră ar fi trebuit să știți !!!... Își îndeplinise misiunea ei de dansatoare, deși fata aia nu-i spusese nimicuța. Și femeia închide ușor, politicos, ușa de lemn... În fața lui, ușa apartamentului, închisă. Ușa închisă, ca o poartă încuiată cu un lacăt vechi, de care nu poți să treci. Doamne, e una și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care pugiliștii evită contactul direct. Asta a fost reacția lui maximă HA, HA, HORTENSE! — În regulă, mânjilor! — Scuturați-vă bine! Hei, fetițelor, ce-ar fi să mai lăsați jocul ăla idiot de cărți și să dați puțin din fund? — Hei, dansatoarele! Instructorul - președintele clubului Triangle - spumega neajutorat, cu fața roșie de Îngrijorare, trecea de la izbucniri furioase de autoritate la crize temperamentale de lehamite, când se așeza jos fără chef și se Întreba cum naiba avea să fie gata la timp cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
unui singur suflet. O frumusețe brunetă le trece prin față În pași de dans, se aude un Început de oftat și unda de interes se transmite de-a lungul rândului, până când careva, mai șmecher, rupe rândurile și o cere pe dansatoare partenerului ei. Pe urmă, când fata de un metru optzeci (adusă de Kaye, din grupa ta, și cu care el a Încercat să-ți facă toată seara cunoștință) trece din nou, săltăreață, rândul pășește Înapoi, grupulețele fac stânga-mprejur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]