1,345 matches
-
ocupat odată de Greyfriars, Leicester. Universitatea din Leicester a confirmat la 4 februarie 2013, că scheletul găsit în săpătură a aparținut, dincolo de orice îndoială rezonabilă, regelui Richard al III-lea. Concluzia s-a bazat pe o combinație de probe de la datarea cu radiocarbon, compararea cu rapoartele contemporane ale aspectul său, precum și o comparație a ADN-ului mitocondrial cu doi descendenți ai surorii lui Richard. Richard s-a născut la Castelul Fotheringhay, ca cel de-al optulea și cel mai tânăr fiu
Richard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312654_a_313983]
-
J.M.Ackner. K.Horedt se oprește asupra anului 1200, deci contemporană cu cetatea de la Breaza, sau cu cele de pe Tâmpa, Măgura Codlei, cea dintre Sadu și Cisnădie ori cele de la Orlat, Tilișca, Gârbova etc. Istoricul de artă V.Vătășianu, consideră datarea ei la anul 1200 prea timpurie, R. Heitel împărtășind la rândul său ipoteza lui Th.Nägler. De asemenea J. M. Ackner o consideră a fi și o veche cetate dacică, afirmație care poate să cuprindă în ea un sâmbure de
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
ducea domnitorul muntean Vladislav - Vlaicu împotriva regelui maghiar Ludovic I. Câțiva ani mai târziu aceiași țărani se răscoală din nou împotriva oficialităților săsești. În 2009, dr.Petre Beșliu Munteanu a descoperit pe teritoriul comunei Racovița situl unei cetăți a cărei datări încă nu este cunoscută. P.B.Munteanu a început o campanie de atragere de tineri pasionați de istorie pentru a începe campania de cercetări arheologice.
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
mai rar în pictură sau sculptură. Prezentă în arta figurativă a tuturor popoarelor și a tuturor timpurilor, începuturile sale se plasează probabil în antichitatea veche, fiind atestată de desenele pe papirus sau de parodiile scenelor mitologice de pe vasele grecești. Prima datare, pe care o cunoaștem, a unei astfel de notații ironice datează cu circa 7.000 de ani în urmă, pe un papirus egiptean. Imaginea reprezintă o orchestră zoologică, cu un leu ce cântă la liră, un măgar la harpă, o
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
Basarabiei" (București, 1904), satul Sadâc din fostul județ Ismail, „așezat pe ambele maluri ale rîului Ialpuh”, a fost ”întemeiat în 1806, pe seliștea unui sat tătăresc”. Un izvor de mai încoace-"Enciclopedia sovietică moldovenească, vol.VI" (Chișinău, 1976) conține aceeași datare, ca și, ca și în lucrarea lui Zamfir Arbore, subliniindu-se în această privință: ”Menționat documentar în 1806”. Într-un „Tablou "cuprinzînd" date referitoare la comunele din județul Cahul (însemnări istorice, geografice și economice)”, anexat la lucrarea lui Valeriu Crețu
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
evoluție a acestei culturi. Numeroasele elemente Kostolac prezente, între care amintim cănițele cu corpul globular și toartă supraînălțată, ornamentate cu împunsături successive de forma unor triunghiuri răsturnate, sau prezența străchinilor scunde, ornamentate cu șiruri de impresiuni, reprezintă elemente clare de datare. Vestigiile de epocă dacică se încadrează, atât în ceea ce privește complexele, cât și materialele, în tipurile cunoscute pentru acest sit. Este, totuși, de semnalat numărul mai mare de piese din metal, îndeosebi scoabe și cuțite. Cronologic, vestigiile de epocă dacică, atât de pe
Cetățuie, Săvârșin () [Corola-website/Science/317510_a_318839]
-
două la intrările de pe sud, și un altul de la ușa dintre pronaos și naos), domină ornamentul cu izvor alveolar (cioplitură prin așchiere), care se grupează și în pomul vieții, dar se regăsește și dintele de lup, frânghia, crucea înscrisă. Dacă datarea valoroasei picturi a absidei, se află printre serafimii și heruvimii, de pe suprafața trapezoidală: “Sfânt, Sfânt, Sfânt iaste Domnul Savaot, 1769”, ctitorii și zugravii sunt consemnați, de pisania așternută pe peretele de nord, în cadrul scenei “viziunea patriarhului Petru”, cu următorul cuprins
Biserica de lemn din Cojocani () [Corola-website/Science/316074_a_317403]
-
după slova inscripției, în 1797: "cu toată cheltuiala satului Valea Faurului, ctitori Jupânul Pătru Mușaț, David Dorin". Îl numește, fără îndoială, prin cel din urmă nume, pe ctitorul lucrărilor de renovare, de la finele acelui veac, clopotul constituind o sursă de datare. Se poate pune în seama lucrărilor, atunci efectuate, adăugirea clopotniței, în care scop bolta originară a pronaosului a fost înlocuită prin tavanul drept. În afara remanierii pronaosului, biserica a fost supusă, pe parcursul timpului, și altor reparații și adausuri. Pereții au fost
Biserica de lemn din Valea Faurului () [Corola-website/Science/319343_a_320672]
-
în anul următor. János Ferencz Fetzer a vizitat biserica veche de lemn înainte de a dispărea și a descris-o într-unul din primele studii dedicate bisericilor de lemn din Transilvania. Biserica este adesea menționată în studii de specialitate datorită unei datări greșite din anul 1255, o datare care a aprins fanteziile unor cercetători. János Ferencz Fetzer a lansat în studiul său de început o datare confuză. Pe de o parte a datat biserica după aspectul ei formal din secolul 17 iar
Biserica de lemn din Bănișor () [Corola-website/Science/314332_a_315661]
-
a vizitat biserica veche de lemn înainte de a dispărea și a descris-o într-unul din primele studii dedicate bisericilor de lemn din Transilvania. Biserica este adesea menționată în studii de specialitate datorită unei datări greșite din anul 1255, o datare care a aprins fanteziile unor cercetători. János Ferencz Fetzer a lansat în studiul său de început o datare confuză. Pe de o parte a datat biserica după aspectul ei formal din secolul 17 iar pe de altă parte a transcris
Biserica de lemn din Bănișor () [Corola-website/Science/314332_a_315661]
-
dedicate bisericilor de lemn din Transilvania. Biserica este adesea menționată în studii de specialitate datorită unei datări greșite din anul 1255, o datare care a aprins fanteziile unor cercetători. János Ferencz Fetzer a lansat în studiul său de început o datare confuză. Pe de o parte a datat biserica după aspectul ei formal din secolul 17 iar pe de altă parte a transcris greșit anul 1255 înscris în lemnul ei. Prima datare a fost preluată de Petri Mór în timp ce Dionisie Stoica
Biserica de lemn din Bănișor () [Corola-website/Science/314332_a_315661]
-
Fetzer a lansat în studiul său de început o datare confuză. Pe de o parte a datat biserica după aspectul ei formal din secolul 17 iar pe de altă parte a transcris greșit anul 1255 înscris în lemnul ei. Prima datare a fost preluată de Petri Mór în timp ce Dionisie Stoica și Ioan Lazăr au înclinat spre cea de-a doua, mai veche, in monografiile Sălajului de la începutul secolului trecut. De la ei datarea medievală a trecut mai departe, la autorii români contemporani
Biserica de lemn din Bănișor () [Corola-website/Science/314332_a_315661]
-
transcris greșit anul 1255 înscris în lemnul ei. Prima datare a fost preluată de Petri Mór în timp ce Dionisie Stoica și Ioan Lazăr au înclinat spre cea de-a doua, mai veche, in monografiile Sălajului de la începutul secolului trecut. De la ei datarea medievală a trecut mai departe, la autorii români contemporani, care o consemnează automatic, fără spirit critic. Leontin Ghergariu a citit corect anul 7255 scris în chirilice după era bizantină, de la Adam, care se traduce prin anii 1746-1747 de la nașterea Domnului
Biserica de lemn din Bănișor () [Corola-website/Science/314332_a_315661]
-
Adam, care se traduce prin anii 1746-1747 de la nașterea Domnului. Din păcate lucrarea lui Leontin Ghergariu despre bisericile de lemn din Sălaj a rămas în manuscris și este puțin cunoscută. Trebuie reținut că Leontin Ghergariu însuși a înclinat spre o datare mai veche a bisericii de lemn din Bănișor invocând o conscripție din 1733. Conscripția putea, desigur, surprinde o biserică anterioară mai veche în Bănișor însă biserica demolată la sfârșitul secolului 19 pare mai degrabă să fi fost datată de inscripția
Biserica de lemn din Bănișor () [Corola-website/Science/314332_a_315661]
-
peisajului paleolitic, dar cu toate acestea se cunoaște prea puțin despre modul de viață al locuitorilor arhipelagului. Situri în care stratificarea solului din perioada paleolitică să fie clară, precum cel de la Nogawa din regiunea Kantō, sunt rare, fiind totodată dificilă datarea acestor situri prin metoda carbonului. Stabilirea cronologiei culturilor are, deci, tendința să se bazeze pe analiza detaliilor și a tipologiilor artefactelor din piatră atribuite acestei perioade. Denumirea de „paleolitic timpuriu” a fost dată unui mic număr de unelte neșlefuite, mai
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
Spălarea picioarelor. Catapeteasma actuală a bisericii prezintă importanță prin icoanele aflate pe ea. Biserica a fost înzestrată cu icoane împărătești executate în anul 1708 la Moscova. Icoanele din biserică sunt realizate de către pictorul rus Chiril Ulanov, a cărui semnătură și datare este întâlnită în mod discret pe icoane. Prezența în stânga ușii împărătești a icoanei Sf. Treimi și existența unei icoane a hramului, Sf. Prooroc Ilie, datând din 4 ianuarie 1841 (conform unei inscripții în limba română cu caractere chirilice), duce la
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
un timp de înjumătățire de 1,98739x10 s. În 1961, Uniunea Internațională de Chimie Pură și Aplicată a adoptat izotopul carbon-12 ca bază pentru greutățile atomice. Carbonul-14 are un timp de înjumătățire de 5730 ani și este folosit intens pentru datarea materialelor pe bază de carbon. Carbonul reacționează cu metale și nemetale, conform reacțiilor: Cel mai cunoscut și important oxid al carbonului este dioxidul de carbon, CO. Este o componentă minoră a atmosferei Pământului, produs și folosit de toate fiintele vii
Carbon () [Corola-website/Science/300751_a_302080]
-
o notabilă creștere a ciocnirilor meteorilor sau ale cometelor cu planetele telurice. Este cunoscut și sub denumirea Bombardamentul masiv târziu, traducere a denumirii în limba engleză. Existența acestei perioade de mari bombardamente meteorice nu este confirmată, ci este dedusă din datările rocilor lunare aduse de misiunile Programului Apollo, care au atins Luna, și care indică faptul că solurile sale au o vârstă de vreo 4 miliarde de ani, adică cu câteva sute de milioane de ani mai puțin decât Sistemul Solar
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
ultimelor trei misiuni Apollo de a se așeza pe Lună, Apollo 15, Apollo 16 și Apollo 17, au fost alese în apropierea marilor bazine de impact: respectiv Marea Ploilor ("Mare Imbrium"), Marea Nectarului ("Mare Nectaris") și Marea Seninătății ("Mare Serenitatis"). Datarea eșantioanelor rocilor lunare aduse pe Pământ a scos în evidență că vârsta lor se etala pe un evantai relativ îngust, în jur de 3,8 până la 4,1 miliarde de ani. Ipoteza, sugerată prin aceste observații, a unei abundențe a
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
pe un evantai relativ îngust, în jur de 3,8 până la 4,1 miliarde de ani. Ipoteza, sugerată prin aceste observații, a unei abundențe a impacturilor din acea epocă nu a fost acceptată imediat, însă puțin câte puțin sprijinită de datarea meteoriților găsiți pe Pământ și care aveau drept origine Luna, după ce fuseseră expulzați ca urmare a unui impact important. Meteoriții lunari oferă, într-adevăr, oportunitatea de a sonda întreaga suprafață lunară, și nu doar câteva situri de alunizare a misiunilor
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
faptul că niciunul dintre ei nu este mai vechi de 3,92 de miliarde de ani, cu vârste uneori mai recente, dar concentrând un număr descrescând de meteoriți. Pe Pământ, dacă urmele acestor impacturi foarte vechi sunt cvasiinexistente din cauza eroziunii, datarea rocilor terestre nu depășește 4 miliarde de ani vechime. Într-o vreme, acest rezultat a fost considerat drept dovadă că Pământul a rămas mult timp în stare lichidă, și nu s-ar fi solidificat la suprafață decât în această epocă
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
ani (î.C). Primele săpături pe șantierul arheologic de la Schela Cladovei au fost efectuate de istoricul Vasile Boroneanț, începând cu anul 1960. Au fost descoperite, de-a lungul timpului, peste 65 de morminte datând din perioada 7300 - 6300 i.Ch. Datarea cu carbon radioactiv a probelor arheologice confirmă vechimea aproximativă de circa 8000 de ani. Ulterior, pe locul Severinului de astăzi s-a aflat în antichitate castrul roman Drobeta. Castrul Drobeta este primul centru urban ca importanță militară, economică și religioasă
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
din apropiere nu mai există) pentru 30 de mărci un „pământ numit Terra Gerusteleke” ("pământul lui Gerus"), aflat în Comitatul Turda, „circa undam fluvii Aranias” („aproape de râul Arieș”) "cu toate folosințele sale". Inceputurile celor 2 sate apropiate trebuie căutate anterior datării lor documentare . În registrul de dijme papale dintre anii 1332-1337 figurează numai satul Ghiriș-Sâncrai (Villa Sancti Regis, Villa de Sancto Rege, Villa Zenthkiraly) . În Ghiriș-Sâncrai exista deci o parohie romano-catolică, cu o populatie probabil formată din mai multe etnii. În
Câmpia Turzii () [Corola-website/Science/296962_a_298291]
-
prin captura electronică sau emisie de pozitroni, sau se descompune în Ca (88,8% din dezintegrări) prin dezintegrare beta; K are un timp de înjumătățire de 1.250×10 ani. Dezintegrarea izotopului K în Ar activează o metodă folosită în datarea rocilor. Metoda convențională de datare prin potasiu și argon presupune că rocile nu conțineau argon la momentul formării și că argonul radiogenic a fost reținut cantitativ (de exemplu Ar). Mineralele sunt datate prin măsurarea concentrației de potasiu și de Ar
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
de pozitroni, sau se descompune în Ca (88,8% din dezintegrări) prin dezintegrare beta; K are un timp de înjumătățire de 1.250×10 ani. Dezintegrarea izotopului K în Ar activează o metodă folosită în datarea rocilor. Metoda convențională de datare prin potasiu și argon presupune că rocile nu conțineau argon la momentul formării și că argonul radiogenic a fost reținut cantitativ (de exemplu Ar). Mineralele sunt datate prin măsurarea concentrației de potasiu și de Ar radiogenic acumulat. Mineralele cele mai
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]