719 matches
-
pârguite Sau prune de brumă albăstrite. Nu știa să scrie, Nici să citească. Dar nici neadevăruri nu știa să născocească. Cu vorba-i dulce, cu-a ei înțelepciune împărțea blândețe celor plini deamărăciune. În verile cu soarele dogoritor La umbră deșira câte ceva de pe mosor. Cînd soarele își potolea arșița, Mătușa Nisia deschidea portița Și urmărea carul cu fân. Primea binețe dela al lui stăpân. 95 de primăveri trecut-au prin a ei viață, Până când pâcla de ceață întunecă a ei privire
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
elevi de școală militară și 7 ofițeri instructori. În casa locuitoarei Căpățână Ecaterina a fost organizat un punct sanitar, la primărie, cancelaria detașamentului încartiruit, iar la Ocolul silvic funcționau locul de adunare și o bucătărie de batalion. Am încercat să deșirăm aci povestea tristă a unei perioade efemere, dacă e privită din perspectiva istoriei satului, interminabilă și necruțătoare dacă o luăm în considerație la scara unei vieți de om, a unor vremuri triste, care a făcut să curgă multe lacrimi de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Stoica, cel căruia îi înlesnea la Școala normală de la Bârlad să tragă cu urechea la explicațiile date colegului de bancă pe care îl medita viitorul profesor, cu care vor rămâne în gânduri toată viața. Micuțul meu prieten de atunci, își deșiră caierul desfășurat pe firul celor atâtea sute de pagini naratorul cu acumulări de atâtea și atâtea fapte de povestit, s-a dovedit un suflet cald și ales, cu o minte ageră și pătrunzătoare. A terminat Școala Normală spre sfârșitul războiului
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
zile mai întunecate, când perdeaua zorilor va fi dată în lături. Îmi ocupași,încă de atunci, dumneavoastră, Mariana și coana Mia - Dumnezeu so ierte - un loc de frunte în suflet. Mă consider bogată și astăzi, că despre asta, am ce deșira. Uite, vedeți, folosesc cuvinte care se repetă, dar toate definesc o realitate care s-a transformat în ceea ce se cheamă vraja amintirilor. Nu știu ce veți face când veți citi aceste rânduri,dacă afară, la Moldova, va ninge cu fulgi mari sau
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Încât s-o accepte fără să imagineze „planuri de răzbunare”! De fapt, un „visător” este și acela care dă o mai Înaltă valoare tocmai acestei entități sau acestui fenomen numit realitate, cineva care, cu o mână „somnambulă”, dar și decisă, deșiră toate calculele „Înțelepte” ale oricărui calcul al probabilității, răsturnîndu-i argumentele, ce atîrnă greu adeseori, prin pura instinctivitate, printr-un curaj al minții care se Învecinează cu nebunia. Multă vreme, În „tinerețile mele”, am fost preocupat de literatura europeană care avea
Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
întindea între noi și pe care fiecare și-o ocupase cu alte locuri, alți oameni, alte stări. Aș fi făcut orice s-o pot comprima, să mă strecor printre ochiurile ei țesute de mâini și priviri străine și să le deșir elegant. În pauză, lucrurile s-au complicat. Când m-am întors de la secretariat, n-am mai găsit-o pe Maria în bancă. Îmi călărea dezinvolt catedra, cu picioarele strânse într-o fustă lungă, gri, ticăloasă. Zâmbea, dar nu spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mică nevroză, de care mă feream, prefăcându-mă fie că n-o observ, fie că o respect. Când nu se mai putea, fugeam din casă. O găseam la întoarcere plângând, ascunsă în dormitor sau în sufragerie, în spatele unui fotoliu. Iarna, deșira unul din puloverele ei preferate, fir cu fir, ca Tonton. Acum chiar n-aveam unde să ies. „O să trecem și peste asta...“, am căutat s-o liniștesc. Uram scenele. Prietenii mei aruncau cu cărți, tigăi, cuțite. Ușile erau descentrate, pragurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lor. Încă o dovadă că eram la Viena. Apoi m-am înfofolit și, cu Pif-ul vârât în în compartimentul impermeabil al hanoracului, am ieșit din cafenea. Afară, m-am oprit pentru o clipă, înainte să traversez. Firma „Rocco“ sclipea tulbure, deșirată de frig. Literele nu se mai distingeau toate, filamentele subțiri de neon pâlpâiau sub crusta subțire de zăpadă, ca niște spaghetti electrice. Înăuntru, nici o mișcare. Am ridicat din umeri și-am pornit-o decis spre stația de tramvai. În drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lacului Toplitz, acumulată de peste șase decenii, dar și-o căldură plăcută, de iarnă vieneză păcălită. Degetele mă înțepau de nerăbdare, iar sângele curgea mai repede prin vene. Parcă dăduseră drumul la toate caloriferele hotelului deodată. Hârtia arăta jalnic. Tiparul se deșirase, corpul de literă fusese șters și decolorat, trebuia să tragi ușor de colțuri, ca să-i poți mări volumul. Dar Grosescu nu mințise: era încă lizibil. Am împins cât mai mult colțurile spre marginile palmei, cu grijă să nu le rup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
companiilor. 3. Toată compania iese la lucru pe șantier cu Căpitanul în frunte. Nu rămâne nimeni în cantonament sub diferite pretexte. - Lucrările administrative se execută pe teren ziua - iar noaptea în cantonament. - Eșirile - înapoierile sub comandă și în ordine, nu deșirate peste tot câmpul. - Se vor face exerciții tehnice strict necesare de prezentare. 4. Pază severă în special noaptea și în zilele de sărbătoare. - Se vor descoperi și aresta civilii care înlesnesc fuga evreilor sau alte lucruri interzise prin ordinele superioare
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
Mătușa mai cârpea, că lucrurile se rupeau, mama tot mai cosea și noi, copiii, umblam. O vecină de-a noastră, o familie tot din Rădăuți, Carp, a adus vreo două covoare românești cu flori pe care a reușit să le deșire - și făceau șosete sau mănuși și le vindeau. Și eu m-am apropiat; una dintre fiice era colegă de clasă cu mine și lucram și eu cu andrelele, făceam ciorapi, făceam mănuși cu un singur deget și după aceea mergeam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
francez și se va transforma În cel mai straniu și redutabil ecou al campaniilor lui Napoleon 1. Chiar dacă Allard va muri Înaintea lui Ranjit, dar În același an 1839, fatidic pentru Panjab, până la Începerea războaielor anglo-sikh, În 1845, care vor deșira complet profilul zonei și vor conduce la anexarea ei la posesiunile britanice, În 1849, armata sikh nu pierduse nici o bătălie În 23 de ani. Nu trebuie să excludem din această statistică neverosimilă pentru istoria asiatică - cum fac totuși comentatorii, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
heaven, / And of that God from whom [all books are given,] / Who în mysterious Sinais awful cave / To Mân the wond'rous art of writing gave, / Again he speaks în thunder and în fire! / Thunder of Thought, & flames of fierce deșire: / Even from the depths of Hell his voice I hear, / Within the unfathomd caverns of my Ear" (E: 145). Astfel, credo-ul lui Blake legat de funcția aducătoare de inspirație a sacrului poate fi pus în acord cu cele formulate
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
o neagră ninsoare, de greu. / Dintr-un ou într-un ou într-unul mai mare / la nesfârșit te naști, nezburată / aripă. Numai din somn / se poate trezi fiecare - / din coaja vieții nici unul, niciodată”. Temele vin și revin, se diversifică, se deșiră sau se desfiră în această lirică reflexivă, întreruptă din loc în loc de țipătul unei suferințe adânci. Suferința poetului este însă enigmatică, pe el îl doare ceva între auz și vedere, se prăbușește pe dinăuntru pentru că numărul unu nu se mai poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
pârtie des Démunis, autant passer votre chemin. Tirez-vous. Personne ne veut de vous ici, et nous ne prenons pas de messages"4. Ocultarea sacrului în profan, cum ar spune Mircea Eliade, este, aici, intensă. Povestea lui Gilliam, însă, vine să deșire acest mit al modernității, propunând, ca un copil, un vis în care crede cu frenezie, alternativa luminii și a salvării. Prietenia, iubirea și frumusețea, completându-l pe Dostoievski, vor salva lumea. Bibilografie 1) Leonore Fleischer, d'après un scénario écrit
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
târziu. În Siria s-a descoperit un fragment dintr-o jachetă de copil, tricotată în secolul 3 î.e.n. Structura, lincs cu desene indică o tehnică destul de matură. Se presupune că însăși pânza Penelopei era tricotată, deoarece ceea ce lucra ziua, noaptea deșira, și numai tricoturile pot fi deșirate. O altă variantă propusă de unii istorici este faptul că tricotarea a fost adusă în Europa în timpul Cruciadelor (1095 1291), dar nu este susținută de probe. Următorul salt istoric ne duce în Spania, unde
Cercetarea din punct de vedere euristic a evoluţiei tricotajelor şi acelor de tricotat de la origini şi până în prezent by Mihaela Băsu () [Corola-publishinghouse/Science/543_a_871]
-
un fragment dintr-o jachetă de copil, tricotată în secolul 3 î.e.n. Structura, lincs cu desene indică o tehnică destul de matură. Se presupune că însăși pânza Penelopei era tricotată, deoarece ceea ce lucra ziua, noaptea deșira, și numai tricoturile pot fi deșirate. O altă variantă propusă de unii istorici este faptul că tricotarea a fost adusă în Europa în timpul Cruciadelor (1095 1291), dar nu este susținută de probe. Următorul salt istoric ne duce în Spania, unde, în mormântul prințului Fernando de la Cerda
Cercetarea din punct de vedere euristic a evoluţiei tricotajelor şi acelor de tricotat de la origini şi până în prezent by Mihaela Băsu () [Corola-publishinghouse/Science/543_a_871]
-
cocoșați. Printre personaje se distinge un anume sam, de profesie poet - într-o vreme în care nimeni n-are nevoie de poeți: "ssst faceți liniște/ sam își scrie poemul/ vede cum vaporul/ se apropie de capătul străzii/ vede apa neagră deșirându-se lent/ vede bucla unei fetițe/ răsucite pe-un deget uscat/ sam umblă pe cer/ trebuie să ajungă la mecca/ să cumpere mere" (sam umblă pe cer) Două lucruri trebuie deci să facă un poet: să ajungă la Mecca și
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
ne deveniseră familiare: toate aceste "evoluții" nu fac decât să destrame și mai mult senzația abia dobândită de certitudine. Cu toată masivitatea și soliditatea lui, romanul atât de original al lui Petru Cimpoeșu e unul spectral, fantasmatic, deplasând, reconstituind și deșirând iar liniile de forță ale realului. Firele și fibrele lui intime. Cine citește să înțeleagă, își intitulează autorul, pe jumătate ironic, penultimul capitol.
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
pagini ale cărții sale despre periegeză ca de un instrument hermeneutic menit să provoace stupefacție calificaților genului. A înțelege un text - și este mereu vorba de capitolele din Matei - înseamnă „curtare“, „găsirea punctului de intrare“, „locul care cedează primul la deșir“, care survine după o îndelungă pândă (pp. 11-12). Suntem în preajma unui manifest hermeneutic, evident în prelungirea lui Dilthey și Gadamer, în care comprehensiunea nu înseamnă explicare, ci angajarea unui orizont existențial și punere sub întrebare a statutului interpretului, a istoriei
Podul de piatră by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2668_a_3993]
-
o rețea de poteci, fiecare poiană fiind dedicată unei specii de arbori sau arbuști. Astfel, vizitatorii vor avea posibilitatea să poposească, după poftă, în Poiana liliacului, Poiana magnoliilor, Poiana brazilor argintii... File de cronică Până atunci, fie-ne îngăduit să deșirăm ghemul timpului... O hartă a Banatului (1717) atestă că între Tisa și Timiș se aflau întinse păduri de stejar. Ne-o confirmă, indirect, și Francesco Griselini („Istoria politică și naturală a Banatului“, Viena, 1780), care, referindu-se la fortificațiile nou
Agenda2004-19-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282382_a_283711]
-
unei înscenări abile: personajul e tînăr, doar și-a deghizat vîrstele, și-a schimbat chipurile cu trucuri de actor. A făcut nenumărate fotografii „trucate“. Să spun direct că la fel se întîmplă cu secvențele din pseudoromanul Lilianei Corobca însemnă să deșir tehnica de construcție a cărții, înseamnă să fiu un cititor întrucîtva ipocrit. Dar cititorul ipocrit are avantajul de a fi un cititor teoretic. Un roman teoretic? Un roman rece, ar putea fi răspunsul, dar nu e deloc așa. Fraza, imaginile
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
mor... Zbor Neavând aviator, cercu-a fost avariat, azi, în zbor, nimeni încă n-a aflat, cât timp stelele au stat pe pilot automat, ajungând în viitor, pe urma ideilor ce s-au spart... Vag Văzând stelele, cum trag, să-i deșire nervul vag, cercul și-a ieșit din fire, supărat pe omenire și pe tot ce are drag, evitând, cu osebire, pe femei să le inspire să descoase, cu vreun ac, stele de pe zodiac... Cuante Cercul, vizitat de cuante, suflete mirobolante
Versuri de Sabina Spineni by Sabina Spineni () [Corola-journal/Journalistic/4170_a_5495]
-
testamentul meu. Și tu ca un Atilla fără arme, dar Învingătorul rivalilor pe care I-ai făcut datornici astrelor, Înfeudându-i cerului cu Puternica pârghie a Eu-lui. (1921-1922) Însinguratul Atâta timp cât peste Țarskoe Selo Se revărsau cântecul și lacrimile Ahmatovei, Eu, deșirând ghemul vrăjitoarelor, ca un Cadavru somnolent abia-mi împleticeam Picioarele prin pustă, unde Murea neputința. Actor obosit Pășeam oricum, răpus, la întâmplare. Dar între timp în grota-ntunecoasă Cârlionțatul cap al taurului tenebrelor Devora oameni, clefăind sângeros În agresiva roire
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
Ceea ce iarăși nu prinde Titus Muntean în acest film este magia pe care o creează comicul trist al nuvelei lui Groșan; inteligență scriitorului de a creiona inefabile, ezitări, accente subtile, eboșe nostalgice din stereotipii și lirisme conjuncturale, mixing memory and deșire, îi scăpa printre degete. În loc de aceasta, regizorul face din nuvelă un film tezist, mediocru, unde fiecare personaj se încadrează la stânga sau la dreapta, bun sau rău. Realizez cu filmul lui Titus Muntean că în mod ironic ceea ce nu a reușit
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]