522 matches
-
bine! A trecut timpul protestului pașnic, al cârâitului Încăpățânat din ambreiaj ori al Înțepenirii de hard-disk. Nu mai e de-ajuns să blocăm mizerabila făptură totalitară Între etaje ori să-i sabotăm trezirile de dimineață prin misterioase defecțiuni ale ceasului deșteptător. E vremea acțiunii imediate, nemijlocite și totale! Scuturați jugul infam al bestiei bipede! Jos Omul! Semnat: Președintele Comitetului Revoluționar Linia Continuă, Volkswagen T. Guevara. Citirea declarației de război a fost urmată de o tăcere consistentă, iar În restaurant a Înflorit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mică, sărăcăcioasă, cu lut pe jos, fără sobă, cu o lampă de gaz pe o măsuță rotundă. Afară, noaptea căzută peste periferiile cartierului Ferentari. Din când în când, loveam cu o lingură de lemn în pălăria metalică a unui ceas deșteptător, pentru a-mi birui somnul, neavând un reșou la care să-mi fac o cafea. Așa mi-am pregătit examenele, patru ani, la Litere, la Drept și la Filosofie. În timpul anului, cu excepția după-amiezelor în care îmi permiteam luxul de a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
numai că pomii "înălbiți" de mine n-au rezistat. S-au uscat toți. Am digerat foarte greu învățătura acelei isprăvi chiar și după ce am priceput ce grozăvie săvârșisem. Dar ce știu azi mai bine decât atunci când credeam, învîrtind limbile ceasului deșteptător, că timpul poate fi dat înapoi? Poate, doar că mecanismul iluziilor se strică și el, ca orice mecanism. 13. Aceste întîmplări ― și altele ― care-mi stârnesc un surâs melancolic pot da o impresie greșită despre legătura mea sentimentală cu Lisa
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
busuioc, și farfurii de lut ars, smălțuite. Pe masă, aflată în unghiul format de cele două lavițe, pictate de meșteri locali, în care erau ținute valuri de pânză și alte lucruri de valoare, se găsea, în afara Bibliei, doar un ceas deșteptător tip CFR, iar pe peretele dinspre uliță trona la loc de cinste tabloul tatei din armată. Primăvara, vara și toamna "salonul" rămânea gol. Noi ne retrăgeam în tinda "palatului", pe care o transformam în "sufragerie", profitând de faptul că acolo
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
răspândind o căldură plăcută care secera florile de gheață apărute noaptea în ferestre. După ce-și termina treburile, tata își lua ochelarii cu ramă de sârmă și se apuca de citit, în vreme ce eu mă căzneam să ghicesc cum funcționa ceasul deșteptător, care zornăia din toate măruntaiele de câte ori ciocănelul lovea pălăria de metal. Mirosul de cozonaci l-am descoperit după ce am venit în București. Casa noastră mirosea, de sărbători, doar a pâine abia scoasă din cuptor. Cu toate acestea, nu pot să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu eram în stare să le obțin sau n-am îndrăznit să mă bat pentru ele; era mai comod să-mi găsesc consolări și scuze. Spre deosebire de alții, cunosc nu numai ziua, ci și ora ieșirii din copilărie. Tata pusese ceasul deșteptător să sune și, la opt fără un sfert, pălăria metalică s-a pornit să zbârnâie. Am deschis ochii și am văzut ferestrele albe. Peste puțină vreme, mă aflam pe gardul din capătul grădinii. Țin minte și mirosul acelei zile. Pluteau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ai unei peșteri. Neplăcut era doar faptul că, ieșind din sacul polar, trebuia să pun piciorul pe podeaua de lut, care "ardea ca gheața". În mijlocul odăii, în puținul spațiu rămas liber, se afla o mică masă ovală, cu un ceas deșteptător. Din odaie se putea ieși, pe fereastră, direct în noroiul sau praful de pe strada Tufelor, fără să mai trecem prin antreu, când nu vroiam să-i deranjăm pe coana Veta sau pe bătrânul Moșuleț. Dimineața, plecam toți trei, fiecare la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
adânc aer curat în plămâni, eram fericit! - Am ajuns pe acoperișul lumii! Visul oricărui alpinist spre culmi! Alcoolul îmi sclipea prin ascunzișuri, luna răsărea din vârful unor blocuri , atât de jos că puteam să o întorc ca pe-un ceas deșteptător și-mi fredona în ritmuri știute numai de mine arpegii multicolore. Trăiam trauma unui îndrăgostit, bețiv cum aveam să fiu multă vreme de aici înainte... muza care mă inspira ne-a condus încă 2 etaje într-un foișor, pe scările
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de Edy... poți să nu mă mai săruți! - Ești nebun! Ce treabă am eu cu Edy? Ne-am văzut înainte de ale noastre! Nimic... nu mai era între noi! Eram în sfârșit singuri. Însă liniștea nu ne învăluise când a sunat deșteptătorul. Mimi s-a ridicat și a făcut tărăboi inventariind boarfele cu care o învelisem. Ea nu-și dădea seama că miloși, o protejasem de curent, deși în cameră ziceai că te sufoci; era ca la baia comunală unde mă îmbăiam
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ca să mă duc în bucătărie să-mi iau un pahar cu apă; după care, m-aș putea bucura în sfârșit de puțin somn, pentru că se spărsese cercul. ...Un seul verre d’eau éclair le monde. Deux fois... Aveam un ceas deșteptător fixat la ora nouă, dar mă trezeam invariabil înainte de a suna. Câznindu-mă să revin la realitate, primul zgomot pe care-l recunoșteam nu era uruitul traficului sau al avioanelor care treceau pe deasupra, ci cântecul unui măcăleandru care întâmpina lumina firavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai natural era dacă de aici se începea, căci astăzi am fi fost mai departe”, pe peretele din față Belloescu a pus ca semn de preț uire, portretele împăratului Traian și ale lui Gh.Lazăr și Gh. Asachi, cei doi deșteptători ai culturii neamului nostru, iar în cancelaria școlii, pe lângă alte portrete, pe cel al domnitorului Cuza, dat de Domnitor prietenului său Costachi Conachi, al căr ui fiu, Lupu Costachi, îl dăruise lui Belloescu. Școlii din Grivița i a urmat construirea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
gîndească cîte ceva cu capu’ lui“, Își spuse Roger. După ce cumpărĂ ultima ediție din Miami Herald, niște lame de ras, un tub de pastă de ras mentolată, niște gumă de mestecat Dentyne, o apă de gură Listerine și un ceas deșteptător, se-ntoarse În camping. CÎnd ajunse la căsuță, deschise ușa Încet, așeză pe masă cumpărĂturile, lîngă termos, cești, sticlele de White Horse și cele două beri pe care uitaseră să le bea, și văzu că Helena nu se trezise Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
erau limitate. — Te Îngrijorează situația de-acolo? — Da. Dar nu m-am gîndit deloc la asta toată după-amiaza. — Vedem ce zice-n ziar. Și mîine poți s-asculți la radioul din mașină. MÎine chiar plecăm devreme. Am cumpărat un ceas deșteptător. — BĂiat deștept. E minunat să ai un soț așa de deștept. Auzi, Roger? — Da, fata mea. — Ce crezi că găsim de mîncare la Green Lantern? A doua zi porniră la drum Înainte să răsară soarele și cînd se făcu vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
devenit clocotită. Am mai trăit toată povestea asta Încă vreo trei zile, după care am Început să sar din pat cu cincisprezece minute mai devreme, să dau drumul la apă și să mă bag rapid la loc sub plapumă. După ce deșteptătorul mai sună de trei ori, mă Întorc În baie pentru runda a doua, iar la momentul respectiv oglinda e deja aburită toată de la apa minunat de caldă - deși curgând Într-un jet cam anemic. M-am vârât În hainele strâmte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
eu a trebuit să recunosc că ar fi fost mai bine să posed un Întreg șifonier numai cu haine „adecvate“. Până În acel moment, a pune haine pe mine reprezentase partea cea mai stresantă a unei rutine matinale și așa mizerabile. Deșteptătorul suna atât de devreme, Încât nici nu mă Înduram să spun cuiva la ce oră mă scol de fapt, de parcă simpla rostire a acelor cuvinte mi-ar fi provocat durere fizică. Să mă prezint la serviciu la ora șapte dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din haine Înainte de a mă prăbuși. Târâitul continuu - singurul zgomot pe care nu-l puteam ignora - Începea la ora 5:30 a.m. fix. Mă străduiam să scot un picior gol de sub plapumă și să-l Întind În direcția aproximativă a deșteptătorului (plasat, În chip strategic, la celălalt capăt al patului, ca să mă oblige să mă mișcă, loveam În toate părțile până când Îl nimeream și Țârâitul Înceta. Scena asta se repeta constant și previzibil la fiecare șapte minute, până la ora 6:04
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cea mai mică șansă de a găsi În șifonierul lui Lily ceva cât de cât acceptabil pentru Runway, mai ales de când mă hotărâsem să Îmi Îmbunătățesc look-ul. Am oftat, am tras o pătură peste ea și i-am pus deșteptătorul la ora șapte, ca să aibă oarece șanse să ajungă la ore În timp util, În cazul În care nu ar fi fost mahmură peste poate. — La revedere, Lil. Trebuie să plec. Ești bine? I-am pus telefonul pe pernă, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
m-am Întrebat care ar fi consecințele dacă aș adormi la loc. De-a dreptul sumbre, ținând cont de faptul că ai mei veniseră cu mașina tocmai din Connecticut ca să mă ajute pe mine la mutat. Exact În clipa aceea, deșteptătorul și-a zbierat gâjâitul specific În falset. Aha! Deci ieri Îmi amintisem că azi e ziua de mutare. Faptul că nu eram pe punctul să Îmi pierd chiar cu totul mințile m-a mai liniștit, dar În foarte mică măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
grupa, numele profesorului și titlul, probabil provizoriu, al articolului: „Ramificațiile psihologice ale posibilității de a te Îndrăgosti de proprii cititori“. Am râs cu glas tare, dar ea nu a mișcat, așa că am pus calculatorul Înapoi pe birou, i‑am potrivit deșteptătorul să sune la ora șapte și am stins lumina. Celularul meu a sunat imediat ce am intrat În dormitor. După cele cinci secunde de palpitații inițiale - pe care le Înduram de fiecare dată când suna, de teamă că putea fi Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
desenă cu migală. Adăugă și culorile, astfel încât asemănarea dintre imaginea sa din oglindă și autoportret să fie cât mai mare. Pictă și umerii, și mâna în care ținea paleta cu vopsele. Numai că, în locul paletei, în palma întinsă, pictă ceasul deșteptător de pe noptieră. Mai era un minut până la miezul nopții. Atunci, cu mâna purtată de o putere mai mare, desenă acele ceasornicului ca pe unul singur. Lăsă pensula și paleta să cadă. Închise ochii. Îl cuprinse o sfârșeală caldă, toate chipurile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
conduite pot duce la compromiterea comportamentului adaptativ (Gloria nu va mai fi sunată), iar fricile își pot dezvolta o existență independentă ajungând să se generalizeze și la alți stimuli (de exemplu, sunetul telefonului auzit la televizor sau alarma unui ceas deșteptător). Caz practic Gloriei îi este foarte frică de furtună. Într-o noapte furtunoasă, au fost niște tunete atât de puternice încât mobilele din casă parcă se zguduiau și, în același moment, a început să sune telefonul. Fiecare sunet al aparatului
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
din oraș și trei jurnaliști sunt obligați să petreacă o noapte În plus În provincie. Pentru Phil totul Începe În următoarea dimineață, dacă putem să zicem asta, căci pentru el nu există de fapt o dimineață următoare. Trezit de ceasul deșteptător la ora șase, Phil observă că acesta e identic cu cel din ziua trecută, dar fără să simtă vreo urmă de neliniște. Angoasa Începe să dea semne când Își dă seama că urmarea este exact la fel ca și cea
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
la locul filmării, asistă la aceeași scenă de scoatere a cârtiței care dă un verdict identic. În a treia zi a sejurului său la Punxsutawney, Phil se prinde de tot, ascultând pentru a treia oară, la trezire, la ceasul său deșteptător, aceeași emisiune radio, că dereglarea temporală căreia i-a picat victimă nu e pentru o singură zi și că este condamnat s-o trăiască la nesfârșit pe aceeași, fără speranță de ieșire, nici din viața de provincie, nici din perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
noi dimensiuni amplificate de tonul elegiac viața noastră la început mai domoală,/ apoi tot mai încruntată./ Pentru că nu este nici un fir de timp,/ Trebuie căutate alte dimensiuni". O tristă reținere, o permanentă retușare a existentei îl chinuiește. "Ne trezim cu deșteptătorul./ Îl punem și în ceai/ Să ne sune când ajungem la saturație." Cauza este dezordinea care cuprinde lumea. Poemul "Viziune" aduce un tablou răsturnat: arborii stau cu rădăcinile în aer, drumul cu toate pietrele de pavaj o ia în toate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
deoarece va căpăta sens în vis. Nu va mai fi deci tratată ca un element al realității la care trebuie să reacționezi, ci ca un element al somnului, care îndreptățește continuitatea sa. În schimb, dacă e vorba despre soneria ceasului deșteptător sau de un apel telefonic pe care îl așteptăm, ne vom trezi chiar dacă visul preia sunetul respectiv. Oricât de adânc am dormi, păstrăm un control permanent asupra noastră și menținem legătura cu realitatea exterioară. Cele două precedente ilustrează prin ce
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]