2,636 matches
-
care m-a cuprins când m-am aflat în fața orașului, chiar dacă încă departe de el. Ne apropiam de vechiul port; bine adăpostit, golful ce se numea Cornul de Aur era înțesat de un convoi de corăbii gata pregătite de luptă. Debarcând, tulburarea s-a transformat în spaimă. După un șanț plin de apă, lat de cincisprezece pași, dacă nu mai mult, se înălța un prim cerc de ziduri. După alți zece pași, urma fortificația exterioară: surmontată de un zid înalt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ajungem din urmă pe Aio. La aproape două mile de Siponto, i-am văzut pe soldații samniți venind spre noi, de fapt retrăgându-se în fugă, deși cei câțiva comandanți longobarzi se străduiau să-i oprească. Aio, văzând că sclavii debarcaseră și se încartiruiseră la câteva mile de oraș, intenționa să-i atace imediat. Slavii însă împrejmuiseră tabăra cu șanțuri adânci, acoperindu-le cu crăci, pământ și frunze. Aio, care călărea în fața armatei, s-a repezit în galop, învârtind în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-i cunoștea pe prietenii lui Aris. Lumile lor erau atât de Îndepărtate, ca niște planete din galaxii diferite. Maja și Aris nu aveau o lume. Trăiseră ani de zile pe o insulă fără legături, unde nici un străin nu putea să debarce, dar din care nici nu puteau scăpa. Tânărul cu părul verde o scrută curios, dar nu comentă, și nici nu-i spuse că probabil greșise adresa. Îi explică doar că putea să dea atât cât voia - acesta era obiceiul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fel de umor. Nu că ar fi fost lipsită de istețime, ci pentru că, pur și simplu, lua totul Întocmai. De obicei mai curînd rezervată, de data asta reacționase iute. Cuvintele se buluciseră În apărarea scriitorului, doar nu În fiecare zi debarca pe insulă un om de calitatea acestuia. Și mai și rămînea aici. Conștientă de privirea brusc cercetătoare a fratelui ei, zîmbise scurt, vrînd parcă să tempereze ardoarea cuvintelor, conchizînd apoi rapid: - N-am chef să ne ia drept niște bădărani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nu mă pot abține. E ca și cum... ca și cum, Într-un anume fel, aș fi legată de moartea lui. - Prostii! Descoperirea biletului care amintea de numele ei nu era decît confirmarea unei senzații neplăcute pe care o avusese Înainte chiar să fi debarcat la Lands’en - oare asta fusese cu doar două zile În urmă? - pe cînd bacul trecea de-a lungul falezei. Fără ca ceva să poată explica acest lucru și fără ca măcar un singur nor să tulbure cerul senin, totul se Întunecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gîlceavă din copilărie. - Procurorul a trimis un polițist pentru anchetă... Un specialist În crime ritualice... Un parizian... Își atinsese ținta. Loïc se Întoarse, cu ochii plini de furie. - Dacă n-ai fi declanșat tu tot circul, ăsta n-ar fi debarcat aici! - Poate crezi cumva că un menhir din care picură sînge poate rămîne secret? Dacă vrei să știi, m-a exclus din anchetă, iar eu mi-am dat demisia, acum ești mulțumit? - În sfîrșit o veste bună! - Dar, Doamne sfinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Christian Bréhat, tocmai Își pierduse catargul la vînt de cincizeci de noduri și valuri de șapte metri. Toți văzuseră În asta un semn rău. Zorii se ridicau cînd traulerele se Întoarseră În port, unele după altele. Marinarii abătuți și istoviți debarcară și se Îndreptară spre bistroul unde Anne Îi aștepta cu cîte ceva care să le umple stomacul, În lipsa moralului căzut În bernă. Majoritatea insularilor erau pe punctul să se Împrăștie cînd vedeta jandarmeriei se Îndreptă țintă spre unul din traulerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
șovăi, o apucă, apoi acceptă mîna pe care i-o Întindea ca s-o ajute să se ridice. Se uită jur-Împrejur, cît vedeai cu ochii nu se zărea nici un punct de reper. Vasul se legăna În liniște. - Am să te debarc pe o insuliță pustie În largul Finistère-ului. Am să mă Întorc apoi la Lands’en ca să caut restul prăzii, iar apoi am s-o șterg. De Îndată ce am să fiu În afara apelor teritoriale, am să-i sun pe polițiști ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
simți că Îl cuprinde o poftă nebună să-l strîngă de gît. Bréhat era În viață. Știrea Îl lovise ca un pumn În piept. Skipperul Își datora viața unei crize de apendicită. Cargoul rus Își schimbase ruta pentru a-și debarca pe unul dintre marinari, care suferea de cumplite dureri În pîntece, și zărise un om care plutea Între viață și moarte, foarte departe de zona naufragiului, la mai multe mile distanță de orice drum comercial. O șansă la un milion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai atent. Să se plimbe pe puntea superioară, să contemple marea din spatele unui geam uriaș, să rătăcească mai multe săptămâni sub un cer neschimbat... de ce nu? Între timp, Europa occidentală n-avea decât să se năruie sub bombe. Ei vor debarca, proaspeți și bronzați, pe un continent nou. Dar până atunci trebuia să trăiască, și o putea face Într-un mod plăcut, inteligent și responsabil. În ultimul lor număr, Ultimele Noutăți de la Monoprix puneau mai mult ca oricând accentul pe noțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu-l putuse niciodată Înțelege. Carabinierii nu aveau nici o legătură cu traficul, Însă tot ce se Întâmpla În Piazzale Roma era trafic: mașini, rulote, taxiuri și, mai ales În timpul verii, nesfârșite șiruri de autobuze parcate acolo doar cât să-și debarce uriașele cargouri de turiști. De astă-vară li se alăturase un noi soi de vehicul, autobuzele pe motorină, făcătoarele de fum ce se-ngrămădeau acolo peste noapte venind dintr-o Europă de Est proaspăt eliberată și din care ieșeau, amețiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
doar să aibă succes. Renunțând la ceea ce ar fi putut fi perceput drept un ton pedant, contele deveni mai direct și precis. Zvonurile spun că, În trecut, cargourile erau doar transbordate prin Italia. Că veneau de la bazele din Germania, erau debarcate aici și imediat Îmbarcate pe vase italiene, care le duceau spre Africa sau America de Sud, unde nimeni nu Întreba nimic despre ce se arunca În mijlocul junglei sau pădurii sau lacului. Dar, pentru că că multe dintre țările astea au Înregistrat schimbări radicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
din ce, din curiozitate? Să intri în rândul lumii? - Știu. Plânge Miruna de i se rup batistele... - Și își caută soț. - Viața merge înainte. Daniel nici nu s-a mai întors la ea, a băgat divorț prin avocat. Cum a debarcat, s-a însurat cu alta... - Păi vezi? Miruna de ce nu se mărită „imediat”? - Acum cică vrea să plece din țara. Încearcă să își găsească soț pe mirc. - Ce-i aia? Mirc. - Mi-a dat adresa. Un site de chat pe
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
și ajungea în fața clădirii propriu-zise, prevăzută cu peron. După moda palatelor urbane occidentale, arhitectul construise o alee în formă de U, astfel încît trăsurile să poată intra pe o primă poartă, să se poată opri în fața intrării pentru a-i debarca pe invitați și să poată ieși apoi pe o a doua poartă. ori de cîte ori mă duceam la Casa monteoru în creierul meu se nășteau brusc imaginile unei epoci revolute cînd protipendada bucureșteană trăia în ritmul balurilor și al
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
frecvent denumirea respectivului Cabinet, ucenica îi poci, cu dezinhibare, ultimul cuvânt. - Psihică, analfabeta, răsuflă dinăuntru, parcă dansând, vocea de jazz. - Poftim? - Cabinet de Desăvârșire Psihică, dulceațo. Apăsară clanța, de fapt răsuciră un mâner luxos și savant turnat din bronz, și debarcară acolo. Înăuntru, patru veioze, plasate pe parchet în cele patru unghere ale încăperii, își desfăceau, ca niște arteziane, snopurile înfoiate de raze, dirijîndu-le să cadă, în jeturi subțiri, asupra tavanului excitat de oglinzi. Asupra zidurilor fremătând sub membranele unor obscure
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îi raportase, în pat, staționările camionului său, din care împrăștia renascentiști și răsturna clavecine), nevastă-sa, zic, băuse sodă caustică și fusese incinerată la crematoriu Directorul șantierului meu căzuse în condiționările unei pareze. Grupul de șantiere se scindase. Când am debarcat în București, orașul mi s-a părut montat la capătul spirelor unui arc ce-i schimba permanent latitudinea și longitudinea. Eram atât de dezorientat, încît nici Arcul de Triumf, nici verdele parcurilor nu le mai reperam. Două ore m-am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îi trebuise ca, din așternuturile în care se aventurase cu Ulpiu, să alunge mirosul de nătărău. Dar ce făcea Ulpiu? Ulpiu nu făcea nimic dăunător sau, oricum, dădea senzația că făcea mult mai puține lucruri impardonabile decât alții și, când, debarcat în măruntaiele unor București interbelici, se înscrie, dintr-un foc, atât la cursurile Facultății de Litere, cât și la conferințele Facultății de Drept, gestul nu-i semnifică neapărat hotărârea de a termina cu viața fără căpătâi de până atunci, ci
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prieteșug, pentru două urechi (o firmă franțuzească de licori, "TANGAJ", lansase pe piață o specie năbădăioasă de vin, lăudată a te lăsa într-o singură ureche), se fac pronosticuri. La noapte, în fiece cartier, câte o mie de polițiști vor debarca, instalând baraje, capcane și arestând pe absolut pe oricare imbecil care numai se va gândi să depună pe undeva fie și cea mai nevinovată hârtie. De aceea și sfârâie astfel aceste ibrice cointeresate, jandarmerești, parcă palmate, ținîndu-și răsuflarea și perpelindu-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Plictisit, orașul sugea asemenea istorioare ca un burete. Probabil că, prin regula amănuntului adăugat, pe alocuri, se ajunsese deja la varianta cu o echipă de parașutiști pachistanezi ce-și găsise adăpostul prin subteranele metroului și care, deschizând chepenguri secrete, puteau debarca oricând în locuința fiecăruia dintre noi. Populația înflorea ea, săraca, destule. Dar IF-ul gândi că, măcar până acum, nu se denaturase cel puțin punctul de plecare. Acela că Securitatea pusese într-adevăr gheara pe omul de la metrou. Mai înscriseseră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nemulțumit. De ce erai atât de nemulțumit? - "Sînt convins că adâncul sufletului tău cunoaște răspunsul. Ce mai mă întrebi? Consultă-ți străfundurile sufletului. Ele cunosc răspunsul." - Poate că da, poate că nu... Mărturisește-mi-l și tu. - "...Pe terasa noastră, am debarcat azi după amiază direct dintr-o ședință. Am fost convocat în acea ședință de către câțiva dintre cei mai simandicoși conducători de pe aici... Au expediat după mine letica imperială... Am fost tratat ca un prinț. În sala împăraților Persiei am fost
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și din ugerul încuviințărilor lui supseseră ei cu buza și Gigă Muci și Paranghielie Indianul și Marțafache și Gărgăriță. Din jeepul milițienesc, zăbrelit și mânjit cu șapte litere albe pe ușița din spate, de la marchiză, nu se înghesui însă să debarce nici un caschetar. Fierul milițienesc adulmeca mai curând cu nara ciulită la gloata nehalită, tălăzuind cam fără aprobare și grupa mare, spre Sinistrat. Decât la Sinistratul în persoană, șezând și el, în mijlocul trotoarului, pe anusul său, uscat ca țambalul și ținând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un conducător victorios și încă unul valoros .Era puțin obosit după demonstrația făcută în fața șoferului care i s-a părut și lui simpatic și, într-adevăr, riscând o întâlnire cu un milițian de la circulație, acesta a ținut morțiș să-l debarce în apropierea Gării de Nord. Simțul al nu știu câtelea care ne face să ne apropiem de anumite persoane, de fizionomii și caractere, nu l-a înșelat nici de data asta. Acum când a ajuns în gară și a luat
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
aici întîlnim, în locul rațiunii, asimilația: Robespierre seduce femeile, deci seduce mulțimile, care sînt femei!) Dar ceea ce provoacă admirația sa necondiționată este întoarcerea lui Napoleon din insula Elba. Iată că un om izolat și învins, lipsit de aliați și de mijloace, debarcă însoțit doar de o mînă de supuși fideli într-o țară în care pacea fusese restaurată și al cărui rege își asigurase deja sprijinul unei părți însemnate din burghezie, poliție și armată. Îi e suficient să se arate, să se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în zilele de 19-20 decembrie, la Timișoara ajung și o parte din trenurile ocupate de muncitori din sudul țării, înarmați cu ciomege și declarați de autorități a fi „gărzi patriotice” apte să stopeze revolta din capitala bănățeană; aceștia nu vor debarca totuși în oraș, bănuind că ar putea fi manipulați de Puterea comunistă; o parte dintre ei sunt așteptați la gară de revoluționari, care îi conduc în Piața Operei, pentru a-i încredința de izbucnirea unei revolte anticomuniste, dar pașnică, la
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
printr-un complot; nu creditează în nici un fel vreo conspirație internă ori vreun complot al generalilor. Premisa de la care pornește este aceea că în 1989, dar și mai devreme, a existat un consens între Occident și URSS de a-l debarca de la putere pe Ceaușescu; autorul mărturisește că, personal, încă din octombrie 1989, știa despre posibilitatea înlăturării lui Ceaușescu. În străinătate s-a urmărit în special crearea unui grup de opoziție, alcătuit din disidenți față de Ceaușescu, astfel încât aceștia să fie prezentați
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]