539 matches
-
mine. O văzu că se Întunecă la față și Îi păru rău. - Tot nici o veste? - Furtuna a părăsit zona, căutările ar trebui să Înceapă mîine, răspunse ea laconic. Bacul era la chei, solid ancorat ca să reziste asalturilor valurilor care măturau debarcaderul. La adăpostul unei copertine a cărei pînză trosnea sub rafale, Lucas, cu mobilul la ureche, o privea pe Marie care discuta cu un funcționar de la Compagnie de l’Iroise, În timp ce el Îl asculta pe legistul care Îi rezuma rezultatul autopsiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nimic, nu vorbeau niciodată despre viitor, trăiau acel moment În suspensie, Încercînd să nu savureze decît clipa prezentă, conștienți de faptul că acel cocon fragil se putea rupe dintr-o clipă În alta. Veni și ziua Întoarcerii lui Pierric. La debarcader, Philippe, Juliette și Ronan veniseră să-l aștepte. Marie se Încruntă văzînd că și Ryan era de față, dar nu făcu nici un comentariu. De pe chei, toți Îi făcură semn cu mîna de cum Îl zăriră, cu capul Înfășurat În bandaje albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
câteva clipe de care fu nevoie pentru a acoperi distanța care Îl separa de locul de Îmbarcare, se temu că nava va izbuti să iasă În larg. Însă această operațiune se dovedea mai dificilă decât prevăzuse echipajul. Ajunse la capătul debarcaderului și descălecă sărind pe scânduri. Ambarcațiunea nu mai câștigase nici măcar un cot Împotriva curentului; dimpotrivă, i se păru că distanța până la țărm se micșorase, ca și când timonierul ar fi stat la Îndoială dacă să Înfrunte marea deschisă sau să redobândească siguranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acelui spectacol Înfiorător, mai curând decât să Închine steagul În fața ipotezei unei epifanii diavolești. Trebuie că exista fosfor În cala galerei, iar acesta fusese aprins, accidental ori deliberat. Un val de emoție Îl copleși, și căzu În genunchi pe scândura debarcaderului, În timp ce primele revărsări de ploaie Îl udau. Pe puntea În flăcări recunoscuse silueta Antiliei. Avu senzația că femeia i se adresa, cu un braț ridicat. Erau probabil spasmele morții, Însă lui Îi păru gestul politicos al cuiva care Își ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În glugi, țanțoșe În dreptul pragului uneia dintre colibele din mica așezare. Pesemne urmăriseră cu atenție toată drama, până la deznodământ. Sări ca ars În picioare, cutremurat de o intuiție: acei oameni erau cei doi meșteri din Como. Alergă de-a lungul debarcaderului Încercând să ajungă până la dânșii, dar ajunse la colibă taman la vreme spre a-i vedea Întinzând-o tot Înainte la galop. Unul dintre cei doi, un tânăr blond, Îl fixă pentru o clipă cu ochii săi albaștri, În timp ce trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aceeași mișcare încetinită, se aplecau deasupra apei, până la limita echilibrului în față, cei trei mulatri, nemișcați, tăcuți, priveau cum se apropie malul, fără să-și ridice ochii către cel care-i aștepta. Dintr-o dată, bacul se izbi de capătul unui debarcader ce înainta în apă, luminat abia atunci de lanternă, care, în urma loviturii, începu să se legene. Negrii încremeniră cu mâinile înălțate, agățați de capătul prăjinilor ușor cufundate în apă, dar cu mușchii încordați, străbătuți de un freamăt neîntrerupt, ce părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
încremeniră cu mâinile înălțate, agățați de capătul prăjinilor ușor cufundate în apă, dar cu mușchii încordați, străbătuți de un freamăt neîntrerupt, ce părea că vine din apă și din apăsarea ei. Ceilalți oameni de pe plută zvârliră niște lanțuri în jurul stâlpilor debarcaderului, săriră pe el, și desfășurară un fel de punte rudimentară, al cărei plan înclinat acoperi partea din față a plutei. Omul se întoarse la mașină și se urcă în ea, în timp ce șoferul punea motorul în mișcare. Mașina se cățără încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
punea motorul în mișcare. Mașina se cățără încet pe povârniș, se profilă o clipă pe cer, apoi se înclină către fluviu, începând să coboare. Cu frâna pusă, înainta încet, alunecând ușor pe noroi, oprindu-se, apoi pornind din nou. Străbătu debarcaderul cu zgomot mare de scânduri săltate, ajunse la capătul lui, unde mulatrii așteptau în tăcere, de o parte și de alta, și trecu încetișor pe plută. Când roțile de dinainte o atinseră, aceasta se scufundă puțin, dar săltă aproape de îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ce se întindea dincolo de el, pe mii de kilometri. Între oceanul atât de apropiat și această mare vegetală, mâna de oameni care plutea la acel ceas pe fluviul sălbatic părea pe veci pierdută. Când pluta se izbi de un nou debarcader, ai fi putut crede că ajunsese, cu toate odgoanele rupte, la țărmul unei insule învăluite în întuneric, după zile întregi de navigație înspăimântată. Când coborâră pe pământ, se auzi, în sfârșit, și glasul oamenilor. Șoferul îi plătise, iar ei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pentru cineva a cărui cealaltă jumătate descoperită de pat era atât de prietenesc pisată de rafalele de gheață și de apă. 386 DANIEL BĂNULESCU Își înfășură apoi în jurul pumnului (ca pe un fir de gută atârnat de cu seară, la debarcader, să piște la pește) un șiret lung și subțiratec, din piele, pe care și-l tot descurca și și-l extrăgea de la brăcinar. Șiretul enorm avea culoarea nisipului ud. Când și-l ridică în lumină, jumătate de metru, se văzu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
atelier și mă conduse pe pasarelă printre iahturile și șalupele cu cabină amarate. Cu carenele lor albe, ambarcațiunile aveau un aspect aproape spectral În lumina apusului - o flotă pregătită să navigheze pe aripile unui vînt-nălucă. Andersson se opri la capătul debarcaderului, unde era ancorată o micuță goeletă. La pupă, mai jos de flamura Clubului Nautico, se putea citi numele ei: Halcyon. Polițiștii Întinseseră de-a lungul balustradelor benzi ale căror capete atîrnau În apă, plutind ca serpentinele de la o petrecere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Asistase la executarea câtorva ofițeri, apoi poruncise ca sutele de cadavre decapitate care umpleau tabăra să fie imediat azvârlite în Nil. Trecuse apoi la hamam spre a se purifica înainte de a merge la rugăciunea de seară într-o moschee din apropierea debarcaderului. După ce se lăsase noaptea, se întorsese în tabără și-i chemase pe câțiva dintre aghiotanții săi. Adunarea abia începuse când s-a produs un tumult neobișnuit: sute de cămile purtând încărcături de câlți aprinși, dădeau năvală spre pozițiile otomane, incendiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
maiestos, către căderea serii, în estuarul Tagelui. Familia regală, membrii Guvernului, doamnele de onoare, intimii Palatului, gazetari și fotografi așteaptă la stația fluvială. E o după amiază frumoasă, senină, înfiorată de apropierea primăverii. Mulțimea s-a adunat din belșug în jurul debarcaderului. Cordoane de polițiști stau gata să păzească ordinea. Dar aproape că nu e nevoie de ei. Oamenii privesc tăcuți, apăsați parcă de o presimțire funestă. L-au zărit pe Joîo Franco trecând preocupat printre grupurile oficiale. Dictatorul e palid și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
zece ani după instaurarea dictaturii, Salazar rezumă încă odată realizările regimului. "...S-au restaurat finanțele, moneda și creditul; s-au reparat șoselele, edificiile și monumentele; s-au îmbunătățit porturile și s-au canalizat fluviile; s-au reconstruit digurile, zidurile și debarcaderele; s-au ameliorat liniile ferate, telegrafice și telefonice; s-au comandat sau s-au construit vapoare noi. S-a refăcut prestigiul Statului, s-a restabilit morala guvernului și a administrației, sa repus în spiritul funcției publice idealul de a servi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
În partea cea mai sudică a Arhipelagului Galápagos, În Oceanul Pacific, la o mie de kilometri de coasta Ecuadorului, se Înalță o insulă mică și solitară, numită Hood sau „Insula Spaniolă”, care reprezintă locul preferat al albatroșilor uriași. Minusculul ei debarcader natural se numește În continuare „Golful lui Oberlus”, În amintirea unui om care a locuit acolo la sfîrșitul anilor o mie șapte sute și a fost cunoscut sub strania poreclă de Iguana. Acest roman se bazează pe povestea lui. AUTORUL Imensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
făceau ele veacul. Și cu adevărat nu existau multe locuri În care să se poată simți cu adevărat la adăpost de un asemenea risc, căci albatroșii uriași ocupau lungile piste centrale, de la țărmul dinspre miazăzi aproape pînă la plajele de la debarcader, spre miazănoapte, În timp ce pelicanii cu albastre luaseră În stăpînire șirurile de stînci dinspre apus, cei cu picioare roșii, păduricile de buruieni de pe Înălțimi, iar hoțomanele de fregate, pădurile de stejari-de-piatră din vale. În scobiturile și pereții de stîncă ce păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Ei n-au decît să rămînă cu lumea lor, dar cel care va veni Într-a mea va trebui să accepte consecințele. - Ar trebui să-i avertizezi Înainte, Îi aminti francezul. Să pui măcar un afiș În golf și la debarcader, pentru ca toți care ajung acolo să știe la ce se expun.... Altfel, nici nu le trece prin minte că intră Într-o lume „diferită”. Oberlus medită din nou la răspuns, dedicîndu-i tot timpul de care avea nevoie pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
foc de tabără. Iguana Oberlus văzu goeleta sosind, Își Închise oamenii, luă armele și, din păduricea de cactuși, spionă echipajul care tocmai trimitea o șalupă la apă și perechea care sărea În ea și se apropia, vîslind fără grabă, spre debarcader. Îi urmări, aproape tîrÎndu-se, ca un tigru aflat la pîndă, pînă În dreptul micuței plaje din fund și observă cum femeia se dezbrăca cu liniștită parcimonie În timp ce se lăsa noaptea, pentru a intra apoi În apa curată și călduță. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o cafea, cum din cauza vitezei, într o curbă periculoasă, și-a văzut numărul din spate al mașinii Dacia 1110 sau cum în armată la marină, scufundându-se în apă cu țigara aprinsă la ordinul comandantului de pluton, la revenirea pe debarcader, țigara încă mai avea jar. Alea mașini! Alea țigări! Mergeai la bar la o cafea, mai ales seara, cu prietenii, numai ca să auzi tot felul de poante și, auzindu-le, simțeai că respiri mai ușor. Așa cum simți când pui în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
va Întoarce după tine de la Belgrad. — Poate că nu-și permite să piardă atâta timp. — Îi va telegrafia consulului englez. — Sigur că da, spuse ea fără convingere. Evenimentele nopții trecute și descoperirea tandreței lui Myatt fugiră din ea, ca un debarcader luminat, undeva În Întuneric. Își concentră mintea, Încercând să-l revadă, dar el deveni curând un membru nedeslușit al unei mulțimi adunate să-și ia rămas-bun. Nu trecu mult până când Coral Începu să se Întrebe care e diferența dintre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
jumătate gol agitând o pușcă; în spate, o încărcătură mare acoperită cu niște prelate murdare și, în sfârșit, doi bărbați, dintre care ultimul mânuia cu îndemânare un motor ruginit, „în afara bordului“. Se îndreptară direct spre plaja minusculă ce servea drept debarcader pentru colibă. Se auziră limpede vocile lor aspre și hohotul pițigăiat al negrului. Cârmaciul opri motorul, lăsă ca avântul să ducă prova ambarcațiunii până pe mal și îi strigă scurt tipului cu pușca să sară pe pământ. Negrul îi dădu ascultare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lua dintr-o parte, depăși cu o sută de metri Misiunea și se învârti pe loc, traversând acum de-a curmezișul râul San Pedro, ca să acosteze, cu o precizie matematică, la pontonul mare din trunchiuri de copac ce servea drept debarcader. Slujba se terminase și părintele Carlos veni zâmbitor în întâmpinarea lui: — Ce ciudată minune! comentă el. Ermitul afară din peșteră. Cărui fapt datorăm onoarea vizitei tale? Își strânseră mâinile cu putere, cu stimă. — Mă bucur să te văd, fiule! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
într-un autentic climat de „western“. În Santa Marta, totuși, armele erau strict interzise - chiar și maceta absolut obligatorie pe munte - și un polițist făcea de gardă în „port“ ca să amintească celor sosiți că trebuiau să-și lase „armele“ la debarcader. „Hotelul Santa Marta“ mirosea a mucegai și murdărie, a local închis, a bârne de lemn putrezite, a ploșnițe și a dezinfectant ieftin și era ținut de un metis cu mutra acră și uniformă albastră, care purta pe haină un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-l putu aminti pe cel care venea cu ei; un bărbat tânăr cu piele foarte albă, care purta o enormă pălărie de vânător african. Inti opri motorul la zece metri de mal și se lăsă cu îndemânare să alunece spre debarcader. — Bună ziua...! salutară ei. Suntem bine veniți? — Bineînțeles, părinte... Bineînțeles... Îi ajută să sară pe pământ. Preotul fu primul și se întoarse să-l prezinte pe necunoscut. — Tomás Sierralta, de la Ziarul Pacificului, din Santa Cruz. — Încântat... Salut, Inti...! — Mă bucur să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
deal deasupra lacului. Lângă ușă, agățat de un stâlp, era un clopot cu care se chemau oamenii la masă. În spatele casei se-ntindea câmpia și dincolo de ea Începeau pădurile. Un șir de plopi de Lombardia se-ntindea de la casă până la debarcader. Alți plopi mărgineau promontoriul. Pe marginea pădurii și până pe dealuri se-ntindea o cărare, și acolo culegea el mure. Apoi casa arsese, și toate armele care stăteau pe rastelurile făcute din picioare de căpriooară de deasupra șemineului areseră și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]