850 matches
-
provenind din adâncimile insondabile ale sufletului: „Fericit este sufletul meu / scufundat în tăcere și așteptare / stau singur și ascult amurgul / cucerindu-mă ca pe o cetate părăsită”. Cele două tonalități dominante din primele cărți de poezie ale lui L. - una debordantă, amplă, hiperbolică, cealaltă simplă, delicată și exprimată într-o notă ce se apropie de șoaptă - își dispută întâietatea de-a lungul întregii sale opere, regăsindu-se, într-un chiasm semnificativ, în poemele de celebrare a iubirii universale: „Nimic din ceea ce
LAURENŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
I s-a acordat Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru Smalțuri (1979), un volum de versuri destinate copiilor. În Confidențe S. glorifică, în versuri fără mari pretenții stilistice, tinerețea și bucuria de a trăi. Tonul avântat este expresia unei vitalități debordante, poemul transformându-se într-un adevărat chiot, un strigăt al energiilor interioare clocotitoare: „Dealul în floare e, cerul e larg./ Bucuriile inima ca pe-o sticlă mi-o sparg.// Hei tinerețe, vânt nărăvaș,/ O clipă în pace să nu mă
SALAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
fascinat de peisajul citadin, contemplat firesc, într-o frazare echlibrată, ușor melancolic-elegiacă, imprimând versului un ritm lent. Începând cu Melancolia (1977) se infiltrează note expresioniste și accente retorice, poetul se lasă impresionat de tumultul marilor aglomerări umane, de vitalitatea lor debordantă. Perspectiva devine panoramică prin acumulări de fragmente ale cotidianului, tendință predominantă în volumele Flacăra de magneziu (1980), Mașina de scris, Trupuri pe ecranul de radar (1982), Viața în infraroșu, Podul Grant (1992), ce marchează o schimbare radicală. Orașul nu mai
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
își ia mereu ca referent, ca obiect de observație și ca punct de sprijin omul: omul aflat sub vremi și sub povara propriei condiții imperfecte. Teatrul ilustrează, așadar, cel mai puțin structura ironică a autorului, apetența pentru formularea paradoxală și debordanta fantezie lexicală ce va fi preeminentă în scrisori, în jurnal, în mai multe proze din volumul Șoarecele B și alte povestiri și pe tot cuprinsul romanului Adio, Europa!. Dramaturgul nu admite ca mesajul său limpede să fie parazitat, ca fondul
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
eseistic-metafizică și cea esoterică, inițiatică (culminând cu metanoia) se încarcă de materia lui vie, fastuoasă, mirifică (în alt plan, cum spune un personaj, producând astfel o definiție a fantasticului, „ceea ce are atributele irealului dăruiește realului niște accente insuportabile de autenticitate”). Debordantele imagini fabuloase se impun și ca tablouri în sine, însă valoarea lor e potențată de armătura simbolică spirituală. În asemenea îngemănări stau centrul de greutate și nucleul de semnificație al romanelor: un personaj se trezește într-o bună dimineață fără
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
magia verbului ordonator, capabil să instituie realitatea, peripețiile eroului, care străbate ținuturi fabuloase și înfruntă vrăjitori, zmei și balauri pentru a-i veni în ajutor împăratului amenințat de o făptură malefică, sunt mai degrabă un pretext pentru regizarea, cu inventivitate debordantă și cu plăcere a jocului, a unui spectacol lingvistic asemănător celui oferit de Anton Pann sau de Ion Budai-Deleanu, de Ion Barbu sau de Ștefan Agopian. Fără pereche (2000), roman al abandonului și al eșecului existențial, aduce în scenă personaje
SLAPAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
miopi. Nu s-ar putea termina de povestit rătăcirile și extravaganțele sale. Acest om cu talente atât de variate, care a găsit chiar și timpul pentru a se căsători de mai multe ori, a manifestat Întreaga sa viață o energie debordantă, care face din el un adevărat fenomen. În sfârșit, ne-a lăsat scrieri de valoare - dar, până la urmă, atât de puțin numeroase - În legătură cu experiențele unice pe care le-a trăit și pasiunile multiple ce l-au Însuflețit. Cititorul care a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Laurențiu Ulici). Vădește abilitatea de a trece ușor de la o formulă la alta, exploatează ambiguitatea sau ascunderea semnificatului pentru a evita simplismul. Apreciată a fost îndeosebi Balada crăiesei Mab, „în linia Isarlâkului” lui Ion Barbu, unde poeta etalează o imaginație debordantă, inventând simboluri peste simboluri, chiar cu riscul obscurității asumate, întrucât tema cea mai importantă este aceea a banalului și a previzibilului. Uraniu, forme și oameni de zăpadă (1978) continuă seria baladelor într-un balcanism bine temperat, dar experimentează și autoficțiunea
SAVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289524_a_290853]
-
invers. Imprudenta știință care a produs întreaga harababură apocaliptică este citată și acuzată în fața unui tribunal planetar. Din rețeta romanului, preparată după toate regulile literaturii de consum, nu lipsește povestea de dragoste. Cupa de cucută (1994), unde pot fi citite „debordantele realități absurde ale totalitarismului în variantă Ceaușescu” (Mircea Opriță), este o distopie inutil încifrată. „Cheia” (camuflarea onomastică), probabil o remanență a unor reflexe create de vechiul sistem, îneacă parțial forța reală a distopiei. Tema fantastică - trecerea dintr-o lume în
SASARMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
cunoscut), Gordon Craig (conceptul de „supramarionetă” al acestuia îl entuziasma), privilegiază, cu inflexiuni incisive vizând „corul babelor tradiționaliste”, regizorul creator, suveran în spațiul scenic. În teatru, potrivit viziunii sale cu nuanțe de fanatism, prioritatea trebuie să revină imaginației. Cu o debordantă inventivitate, S. are, de pildă, ideea unui Teatru de Vedenii, care să transfere cotidianul în fantastic, precum și - într-o montare de răsunet cu Macbeth de Shakespeare, în 1946 - fantezia, pentru mulți contrariantă, a folosirii unor măști (care ar exprima „esența
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
ce văd și tot ce simt sunt eu” Când în vârtejul). Poeta compune însă îndeobște doar versuri notabile tehnic, epuizându-și substanța lirică, activă numai în limitele experiențelor propriei vieți și alimentată fie de o adâncă tristețe, fie de o debordantă bucurie. SCRIERI: Sonete, București, 1920; Sonete, Craiova, 1924. Repere bibliografice: E. Lovinescu, Epiloguri literare, București, 1919, 116-121; Al. Dan [G. Ibrăileanu], „Sonete”, VR, 1920, 10; b. l. [Barbu Lăzăreanu], „Sonete”, „Viața socialistă”, 1920, 2; I. Peltz, „Sonete”, CLI, 1921, 47
SCURTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289587_a_290916]
-
explicația consolatoare: „În fine toate acelle societăți, cari sunt destinate ca prin experinția lor să ajungă la veritate, cată a trece din fatalitate prin toate aceste mizerii și contradicțiuni”. În fine, atunci când imaginația este proiectată asupra spațiului autohton, optimismul devine debordant: „Ceea ce mă bucură, și mă face a mă saluta că sunt român, este că națiunea mea, cu bunul simț ce posede, cu caracterul său naturel și inocent, fiind [...] lipsită de orice prejudețe și superstițiuni, și profitând de toate erorile prin
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
suntem pregătiți pentru această luptă care va rămâne deschisă peste milenii? Suntem pregătiți să recunoaștem că nu am fost destul de creativi până acum? Vom lăsa la deoparte trufia, aroganța, chiar ura, față de cei ce dovedesc o doză de creativitate mai debordantă decât unii dintre noi? Vom avea puterea de a promova creativitatea semenilor în defavoarea blazării personale? Va trebui, pentru că doar așa ducem societatea românească mai departe. Prin micuții de acum, care vor fi adulții de mâine, creativitatea va prinde noi contururi
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL GHID EDUCATIONAL. In: CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL:GHID EDUCATIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Science/480_a_848]
-
Prozatorul se înfățișează mai ales ca un experimentalist, operează cu parabola modernistă, cu bufonada absurdă și inventează cu dezinvoltură cuvinte, manipulate în manieră ironică. Scriitura lui se caracterizează prin oralitate convingător construită, prin ironie și umor necomplezent, prin fantezism uneori debordant, salvat tocmai de excesul asumat fățiș, dar și prin lirism escamotat din delicatețe sub insurgență și neconformism. Proze ceva mai viguroase sub raport epic, deși provenind din același filon (și cu unele surprinzătoare afinități simultane cu textele onirismului estetic ori
VASILIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
volumul antologic Alborada. A mai semnat cu numele real ori cu pseudonimele Ear, E. Arabescu, B. Bănulescu, Mălin Bucur, Dem. Codrescu, E. Frăsinel, Firu Magdalin, Radu Vochița. Fixată în tipare clasice, poezia lui Z. izbește, la debut, printr-o senzualitate debordantă. Aproape toate cele șaisprezece piese ale ciclului Trandafirii negri din placheta Rostiri tari poetizează situații erotice, cu etalarea detaliilor corporale feminine. Vibrația cea mai autentic lirică se află în Candoare, poem al ingenuității adolescentine. În versurile din Apoteoz (1933) expresia
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
implicații ale realismului, Z. promovează subliniate trăsături expresioniste, privilegiază caricaturalul, șarja grotescă și absurdul. Cu acțiunea plasată într-un univers dereglat, halucinant, de coșmar burlesc, scrierea, relevabilă prin atmosferă și printr-un personaj memorabil - mitomanul Mihăilă, posesor al unei imaginații debordante, enorme -, suferă însă de pe urma afectării intelectuale, estetizante, reflectând complexe de autodidact. În cu totul altă cheie sunt concepute romanele, gândite ca o construcție ciclică, Maidanul cu dragoste (I-II, 1933) - creația cea mai izbutită, care l-a consacrat pe autor
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
pasaje posedă o încărcătură lirică specială, putând fi izolate, asemenea unei strofe. Stancu e efectiv un copil al câmpiei Dunării și-și scoate - cum mărturisește - poezia dintr-o biografie expurgată de anecdotică. Se zbate în versurile lui o energie vitală debordantă; vocația poetică e trăită ca o nevoie imperioasă de fapte cu țel nebulos; un neastâmpăr obscur nu-și află cauza și se transformă adesea în tânjire dureroasă. Dezrădăcinarea sufletului rural prin cultură capătă o expresie inedită, adecvată epocii și experienței
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
educațional în era postmodernă" Deocamdată, curriculumul educațional nu este o symphonia agreabilă; dimpotrivă, traversează, apelpisit, o sfântă symphoria care l-ar putea obliga să se risipească în detalii nesemnificative și fărâme peideutice fără rost. O îngrijorare stezică și un dinamism debordant alimentează însă cercetările curriculare postmoderne, întreținând credința noastră în principiul suprem al educației - optimismul. Imperiul stăpânit actualmente de gândirea curriculară postmodernă este vast, diform și în continuă expansiune; generat în anii ’80 în inima civilizației euroatlantice, pare să-și fi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
apărut în 1967, urmat de placheta Anul soarelui cald (1969). Ceea ce îi caracterizează temperamentul este sentimentul de independență, de refuz al constrângerilor, dar și o puternică dorință de autoiluzionare. În poezia lui coexistă contrastele: pe de o parte - un vitalism debordant, pe de alta - o oboseală copleșitoare, dublată de o neliniște bântuită de spaime, de întrebări existențiale. Cartea Mașina timpului (1975) este expresia altei vârste și a altei atitudini. Exuberanța și vitalismul au dispărut, lăsând loc unei noi ipostaze a poetului
NECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288394_a_289723]
-
Dansând cu Jupuita, care a cunoscut o receptare critică entuziastă. Ca și Orbitor al lui Mircea Cărtărescu, Coaja lucrurilor... este o veritabilă bibliotecă a postmodernismului literar, în care transpar toate trucurile curentului: de la babilonia narației la pitorescul scientist, de la livrescul debordant la experimentul lingvistic, de la deconstrucția toposurilor epice la resemantizarea locurilor comune sau de la omniprezentul kitsch la revrăjirea lumii. Spre deosebire de Cărtărescu, O. mizează mai puțin pe arsenalul mitico-simbolic, cât pe resursele textualismului și pe virtualitățile satiriconului. Cu o structură polifonică și
OŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
fantomelor (2000). Identitatea lui retorica trimite la un San-Antonio privat de background-ul voluntar-donjuanesc- eroic, înghesuit în datele psiho-corporale ale unui profesor de engleză la un liceu bucureștean. Compus după rețetă de best-seller, scăldat din belșug în sosul unui comic debordant, românul Bălul fantomelor potrivește dozajul optim între consumabil și arhivabil. Referințele lui sunt din zona românului comic britanic. În ceea ce privește traducerile, lăsând la o parte scrierile de consum (selectate din producția lui Robert Ludlum, John Grisham ș.a.), P. se dovedeste unul
PARASCHIVESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288689_a_290018]
-
naivă opțiunea elitistă pentru „educarea” unui popor de individualități în devenire, care ar fi fost deja propulsate pe scena vieții în libertate și își caută realizarea identitară. Suntem încă doar la începuturile proceselor. Crizele identitare doar le anunță prin multiplicarea debordantă a întrebărilor de tipul „Cine sunt?” sau „Cum să mă (re)prezint în lume?”. Opțiunile identitare de tip agresiv, fie că e vorba despre religiozitate, apartenență etnică sau opulență etalată, și opțiunile temperate, petrecute în liniștea asurzitoare a zbuciumului subiectiv
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
structurale de opinii care sunt explicate tot în funcție de alte structuri. Ele individualizează chestionarea și clasează structural opiniile. Poate și de aceea distribuțiile prezentate de un sondaj sunt privite astăzi în aceeași măsură cu o curiozitate nesățioasă și cu un scepticism debordant: par să fie și adevărate, și false în același timp, reprezentând pe toți, inclusiv pe cei care au refuzat să răspundă, și pe nimeni. O rațiune mai profundă se află la baza acestui paradox: sondajele de astăzi vin, ca instrumente
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sinelui pe scena socială. Odată cu aceasta, apar și mai puternice scindările dintre intelectualii autentici („boieri ai minții” i-a numit cineva lipsit de umor), care dispun de o largă varietate reală și prospectivă de reprezentări identitare ale sinelui, și o debordantă panoplie de nouveaux riches, înzorzonată de simboluri ale bogăției, dar trădați de sărăcia inventivității rutiniere și atât de vulgare a sinelui. Inegalitățile recente apar ca niște produse ale unor mecanisme economice, instituționale, politice și culturale ce se instituie concomitent pentru
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
arde viața mea” etc. (Cântec cu toată gura, Sărbătorile aerului). Gabriel Dimisianu plasează aceste „cântece” trădând o „sete frenetică de viață” într-o direcție contrară aceleia a generației din care face parte M. De fapt, după acest moment de vitalitate debordantă, în care poezia se confundă cu emoția și trăirea, poeta va evolua pe orbita abstractizării și conceptualizării. În Ființele abstracte (1967) și în Interiorul legii (1968) se simte dorința de interiorizare, care corespunde unei voințe de a transcende materia, aparența, nu
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]