1,480 matches
-
Zola, La Curée, p.65]. Avida, egoistă, lacoma, Pariziana lui Zola devine vampirul bărbatului, cum este Nana sau Renée. Maupassant și Zola vor face vizibilă deosebirea între Pariziana epocii celui de-al Doilea Imperiu, din românele lui Balzac, si parizienele decadente ale timpului său. "Après leș rêveuses passionnées et romanesques de la Restauration, étaient venues leș joyeuses de l'époque impériale, convaincues de la réalité du plaisir; puis voilà qu'apparaissait une transformation nouvelle de cet éternel féminin, un être raffiné, de sensualité
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
preconceputa: "Leș femmes du monde l'inquiétaient un peu, car îl ne leș connaissait guère. Îl leș supposait en même temps rouées et niaises, hypocrites et dangereuses, futiles et encombrantes" [Maupassant, Fort comme la mort, p.46]. Pariziana din românele decadente este considerată, cum o face Sar Péladan, "le relatif de l'homme" (Curieuse!), buna amantă, dar departe de activitatea spirituală. Femeia este un compus binar (corp și sentiment) și nu ternar, cum este bărbatul, deoarece nu posedă spirit. Femeia și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
fost și ea denumită "la République des Favorites" [v. Gramont, p.391]. L'Ancien Régime, constată Gisela Bock, a avut la baza "uneltirile nocturne ale femeilor" [Bock, p.106]. Sub controlul tacit al preferințelor feminine, strategiile pariziene sunt o formă decadenta a atmosferei de la curte, unde totul se făcea prin intrigă, aranjamente, zvonuri 200. Rolul Parizienei în urzeala intrigii vorbește despre maturitatea și impunerea să că personalitate în societatea franceză. În acest domeniu ea ajunge la perfecțiune: "Leș Parisiennes savent seules
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
urmează. Scriitorii timpului sunt fascinați de caracterul dual al individului și, în special, de facultatea anumitor ființe de a prezenta caracteristicile stării sociale sau genului opus simultan cu cele ale propriului sex. 2.3.1. Jocul de roluri versus osmoza decadenta Revoluția a buleversat și a deplasat totul, inclusiv mobilitatea claselor: "Leș mœurs se modifient, leș modes se succèdent" [Maupassant, Le Pardon, în La parure, p.281]. Ca motiv literar, schimbarea statutului social este pentru român un furnizor infinit de variații
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
al timpurilor moderne. Oraș cu energii descompuse și nostalgii, Parisul de la sfârșitul secolului este un fel de androgin, femeie-bărbat cu sexualitatea inversata 351, populat de femei vampiri și de barbati afeminați la Maupassant și Flaubert (care anunța o temă a decadentei prin personaje cu sexualitate inversata). Într-o nuvelă, sugestiv intitulată L'homme-fille, Maupassant mărturisește: "Car nous sommes tous, en France, des hommes-filles, c'est-à-dire changeants, fantastiques, innocemment perfides, sans suite dans leș convictions ni dans la volonté, violents et faibles
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
gust dubios: "le goût naturel du public parisien pour leș gentillesses un peu polissonnes, pour leș élégances du genre canaille, pour le faux-joli et le faux-gracieux, leș chanteuses de café-concert et leș couplets d'opérette" [Maupassant, Bel-Ami, p.205]. Literatura decadenta aduce tot mai mult în discuție tema unei deteriorări progresive a societății și a unei degradări din ce in ce mai evidente a personajului. Vom constata că semnul epocii este confuzia, iar la baza acestei confuzii este o ruptură între lucruri și discursuri, idei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Piatra Neamț, 2003; Gloria milei, București, 2003. Ediții: Aurel Dumitrașcu, Carnete maro, I-II, pref. edit., Iași, 2001-2003. Repere bibliografice: Constanța Buzea, Ceremonii lirice, AFT, 1986, 7; Ioana Bot, Poezia și textul, TR, 1988, 7; Țeposu, Istoria, 93; L. Ulici, Segmentul „decadent”, RL, 1993, 9; Andreea Deciu, Un autoportret foarte sincer, RL, 1994, 5; Nicolae Coande, Călătoria poetului, R, 1996, 4-6; Ioan Romeo Roșianu, Poezia unei revelații, TR, 1997, 10; Horia Gârbea, Să ceri părerea cititorului, CRC, 1998, 4; Petru Scutelnicu, „Complicitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285313_a_286642]
-
angajatul politic, ca și al tuturor poeților antifasciști militanți. Cu o influență care nu se restrânge la spațiul românesc, lui V. îi sunt debitori, în grade diferite, toți poeții de după 1930 formați (și) sub steaua lui Ion Vinea, în special „decadenții” de la „Cadran” și „Albatros” și, chiar mai mult, cei tipăriți imediat după război de Editura Forum (Mihail Crama, Victor Torynopol, Mihail Cosma, între alții) sau prezenți în „Revista Fundațiilor Regale” (Marcel Gafton, C.T. Lituon ș.a). În bună măsură sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
muzică”. Cum manelele nu apăruseră, încă, la fel ca și magnetofoanele sau casetofoanele, credem că asistența va fi fost încălzită cu jazz, la mare modă pe atunci, până când regimul comunist îl va interzice considerându-l de sorginte imperialistă americană, deci, decadent și nociv pentru generațiile de tineri români care vor trebui să muncească, nu să gândească. În fine, raportul se încheia cu resortul „presă-propagandă”, unde Schaffer l-a elogiat copios pe „...studentul Zeilig Rosenberg care trimite ziarului Unirea toate manifestările, de
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
este promovarea concepției comuniste, a gândirii materialist-dialectice și istorice, a spiritului de partid. Pe tărâm literar, publicația militează pentru o literatură direct angajată în serviciul noii orânduiri, călăuzită de „metoda” realismului socialist, împotriva spiritului burghez, a artei occidentale burgheze, considerată „decadentă”, pătrunsă de obscurantism, misticism, antiumanistă etc. Aceste idei directoare, aplicate tuturor artelor, sunt susținute în publicistica și critica literară, într-un plan de gândire și cu un limbaj rudimentar, de Nicolae Moraru, Traian Șelmaru ș.a., iar într-o expresie mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286391_a_287720]
-
cu relaxarea post-stalinistă. Reconfigurarea spațiului cultural Dintre cele trei perioade, cea de mijloc fusese de departe cea mai violentă. Se reproșau partidului mijloacele nu tocmai fericite prin care se instituise primatul producțiilor sovietice asupra celor autohtone, de inspirație occidentală, burgheză/decadentă 2. Arestările, detențiile, domiciliul obligatoriu, marginalizările, comprimările, demascările publice, și, nu în ultimul rând, instituirea terorii ca stare de spirit cotidiană au fost direcțiile principale ale revoluției culturale declanșate după 19483. M. Ralea identifica la sfârșitul primului deceniu postbelic trei
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
care să-i apropie pe scriitori de masele largi ale oamenilor muncii. Direcțiile noului program au fost afirmate doi ani mai târziu de Gheorghiu-Dej la conferința pe țară a scriitorilor, desfășurată în ianuarie 1962, când a recomandat înlăturarea literaturii minore, decadente, ermetice, rupte de clocotul vieții și pierdută în abstracțiuni nebuloase: "Principiile realismului socialist sunt călăuza sigură a scriitorilor noștri în activitatea lor creatoare. Ele deschid scriitorului o perspectivă istorică justă, îl feresc de prezentarea deformată, unilaterală, plată, a fenomenelor vieții
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
malefică, de a vinde iluzii, opiacee ideologice, ori comunistul desăvârșit, asemeni cavalerului fără de pată ori prihană, trebuie să înfrunte mai mult decât orice forța acestor iluzii. Procesul politico-istoric intentat brugheziei se desfășoară pe mai multe planuri. Societatea burgheză prezintă trăsăturile decadente alocate ideologic. Prozaic, cupid, "aservit calculului și utilității", "lovit într-un fel de micime ontologică", burghezul "trebuie să răspundă în fața tuturor pentru cel puțin trei acuzații: mediocritatea, vulgaritatea, rapacitatea, cele trei constelații ale cosmosului burghez"5. Pascal Bruckner recapitulează moștenirea
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
precum Max Nordau, la cel al ideologilor marxiști avem un spectru mult mai larg al configurării unui tablou apocaliptic al societății burgheze, amenințată cu "descompunerea" încă de la finele secolului XIX. Un rol important îl joacă și o tradiție a romanului decadent, fin de siècle, care tematizează declinul Occidentului, al rasei latine, al aristocrației sale, care foarte ușor este înlocuită de către societatea burgheză. Un personaj reprezentativ pentru lumea care urmează să dispară, Pavel este cel care o introduce pe Eva ca "dansatoare
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
al aristocrației sale, care foarte ușor este înlocuită de către societatea burgheză. Un personaj reprezentativ pentru lumea care urmează să dispară, Pavel este cel care o introduce pe Eva ca "dansatoare", termen înregistrat aici în registrul peiorativ, cu toate echivocurile mizanscenelor decadente, în cercul exclusivist al invertiților sexuali din înalta societate burgheză. Eva dansează "pe o melodie de Debussy", dar dansul ei nu reprezintă decât antractul unui spectacol orgiastic, unde bărbații se travestesc în femei, cu obrazul acoperit de farduri, se torturează
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
îi povesti lucruri înspăimântătoare despre gelozii între bărbați, despre vânătoarea inocenților și coruperea lor. Îi dăduse exemple ilustre, vorbea despre liga tebană și-i promisese că-i va împrumuta cartea lui de căpătâi: Corydon-ul lui Gide"7. O întreagă constelație decadentă prezidează la "facerea" acestei scene de gen, a acestui tablou decadent, pe care prozatorul o putea regăsi în romanele "orgiei latine" ale decadenților minori, fin de siécle, de la Félicien Champsaur, Prosper Castanier, Catulle Mendès la Jean Lorrain, Pierre Louÿs sau
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și coruperea lor. Îi dăduse exemple ilustre, vorbea despre liga tebană și-i promisese că-i va împrumuta cartea lui de căpătâi: Corydon-ul lui Gide"7. O întreagă constelație decadentă prezidează la "facerea" acestei scene de gen, a acestui tablou decadent, pe care prozatorul o putea regăsi în romanele "orgiei latine" ale decadenților minori, fin de siécle, de la Félicien Champsaur, Prosper Castanier, Catulle Mendès la Jean Lorrain, Pierre Louÿs sau Joséphin Péladan. Însă în romanul barbilian, decupajul este, cum spun activiștii
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
-i promisese că-i va împrumuta cartea lui de căpătâi: Corydon-ul lui Gide"7. O întreagă constelație decadentă prezidează la "facerea" acestei scene de gen, a acestui tablou decadent, pe care prozatorul o putea regăsi în romanele "orgiei latine" ale decadenților minori, fin de siécle, de la Félicien Champsaur, Prosper Castanier, Catulle Mendès la Jean Lorrain, Pierre Louÿs sau Joséphin Péladan. Însă în romanul barbilian, decupajul este, cum spun activiștii, "prelucrat" ideologic pentru a servi tezei unei burghezii decadente, degradate, degenerate. Elita
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
orgiei latine" ale decadenților minori, fin de siécle, de la Félicien Champsaur, Prosper Castanier, Catulle Mendès la Jean Lorrain, Pierre Louÿs sau Joséphin Péladan. Însă în romanul barbilian, decupajul este, cum spun activiștii, "prelucrat" ideologic pentru a servi tezei unei burghezii decadente, degradate, degenerate. Elita burgheză, căreia nu i se neagă performanța culturală, se confruntă cu spectrul bolgiilor psihopatiilor sexuale, firul roșu care leagă societatea aristocratică a vechiului regim cu burghezia emancipată din perioada interbelică. Instrumentată negativ, cultura burgheză servește acest eros
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
degradate, degenerate. Elita burgheză, căreia nu i se neagă performanța culturală, se confruntă cu spectrul bolgiilor psihopatiilor sexuale, firul roșu care leagă societatea aristocratică a vechiului regim cu burghezia emancipată din perioada interbelică. Instrumentată negativ, cultura burgheză servește acest eros decadent, spre deosebire de rolul civilizator, emacipativ pe care i-l atribuie comunistului Filipache, interesat de producția de abecedare, de alfabetizarea propriu-zisă, dar și ideologică a maselor. Rilke și Gide, primul citat cu un fragment din poemul Cartea pelerinajului, autor de o mare
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
supravegheată până la cel mai mic detaliu, maniere, control asupra propriilor sale afecte, mecanisme de reglare a distanțelor sociale, o puternică individualitate narcisică, de un egoism total, misoginie moderată, gusturi elevate, o cultură mai degrabă mondenă, căci nu citește cărți. Dimensiunea decadentă a personajului, din nou Eugen Barbu exploatează o serie de locuri comune, vine nu numai din dandysmul său, ci și din ficțiunea genealogică pe care o prezintă în fața naivei Eva. Proprietarul de cai o plimbă pe la vechile reședințe ale domnitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de o cruce simplă de lemn. "Scăpătăm", zicea cu o mâhnire veselă parcă"8. Câștigătorul de curse hipice cu cai de rasă, fixat într-o galerie ilustră ca ultim vlăstar al familiilor boierești domnitoare, iar un loc comun al sensibilității decadente, revendică pentru sine demnitatea "boierească" de a nu avea nicio ocupație, de a trăi exclusiv din pariuri și din curse. Hedonismul asumat ca unică ocupație, acest dolce farniente valah, constituie expresia definitorie a burgheziei, reprezentată la vârf de un arivist-cabotin
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
se află aici o preocupare pentru istoria domniilor fanariote, venită probabil și pe linie mateină, o identificare într-adevăr prestigioasă. Îi evocau personajele mateine forța de emancipare a unui spirit plebeu, dar inteligent, înzestrat cu ambiția care lipsea totuși crailor decadenți mateini, cu excepția lui Pirgu? Nu este Manicatide un astfel de personaj, contrafăcut și livresc, caricaturizat ideologic, dar altfel cu croiala unui alt timp? Cinismul său și poza aristocrată, însoțite de afirmații pe măsură, sunt menite să evoce un modus vivendi
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
scenă, dar și spectatorii din sală. Perso najul participa la un ritualul suprarea list, în care se sa crificau tinerii pretendenți și se derulau amanții Marinei. Era îmbrăcată și machiată pe scenă. Marina reprezenta summum-ul unei socie tăți occidentale decadente. O scenă absolut felli niană. În urmă toarea, confruntarea cu înaltul prelat iezuit Rangoni se termina pentru Viorica într-o secvență de exorcism, dificil de exe cutat. Duetul cu Dmitri era luminat de luna halucina torie și era con dus
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
să auzi de român cu o oarecare cultură care să nu îți vorbească de Baudelaire. Așa au fost bătrânii noștri, iar noi, după ei. Bineînțeles, în perioada în care eu am făcut liceul, Minulescu, Bacovia, Brâncuși, toți erau văzuți ca decadenți. Așa se face că, atunci când Brâncuși a vrut să își dea operele în țară, au spus: "Ce ne trebuie nouă așa ceva?" — Deci atunci, în 1970, după ultimul spectacol de la Opera Română din București, Amorul Vrăjitor, știați că veți rămâne la
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]