513 matches
-
prin respingerea violenței, a forței fizice, a virtuții războinice și a sacrificiilor sângeroase etc. elemente prezente în toate civilizațiile Vechiului Testament, reinterpretate în adevărata lor lumină de noutatea evanghelică. * Enunțarea simplă, originară și fugitivă, a poruncii a V-a din decalogul biblic: Să nu ucizi, nu ne explicitează dacă aceasta conține vreo interdicție absolută sau limitată în acest sens. Dacă porunca ar conține o interdicție absolută, orice ucidere omenească decăzută și condamnabilă, inclusiv uciderea cauzată de legitima apărare, ofensivă sau defensivă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Chr.), care, înconjurându-se anterior de niște magi, se convertește (cf. Fap 13, 7-12) în urma unor semne miraculoase săvârșite de Paul la Pafos, în fața lui. Atitudinii inconfundabile a Bisericii timpurii i s-ar putea opune Predica de pe munte care, ilustrând decalogul moral al creștinului, impulsionează virtuțile nicicând recunoscute până atunci celor umili, celor persecutați, celor drepți, celor puri și blânzi, înălțați la rangul eroi ai noii lumi spirituale create de Cristos. A șasea fericire: Fericiți făcătorii de pace, pentru că ei se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să fie discutate, după cum au afirmat-o expres soldații lor martiri, pe durata interogatoriilor din tribunale. Prima motivație e comună tuturor ereticilor; în opinia montaniștilor creștinul nu poate fi soldat și nici să se înarmeze din moment ce a cincea poruncă din decalogul biblic interzice omuciderea săvârșită fie de cetățeanul privat, fie din porunca statului. Mai mult chiar, considerau licită și chiar sacră expunerea pentru a fi ucis din motive religioase, spre deosebire de imoralitatea de a-i ucide pe alții, indiferent de motiv. Printr-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sau „belfel” (cum îl scriu ofițerii stării civile) e cam tot una cu „institutor”, „hahamul” nu poate fi asimilat cu „preotul” sau „clisiarhul” ortodox, avînd și alte funcții. Cert, fără corespondent la noi e meseria de „scriitoriu de zeci porunci” (decalogul). în fine, evreii introduc, într-un oraș ca Bacăul, meseriile de librar și de legător de cărți. Judecînd lucrurile în ansamblu, ei nu numai că-și valorifică mai bine decît romînii calitățile și energiile specifice, dar, prin felul lor întreprinzător
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Farmacii astrale 2 Chintesențe dintr'un aludel. Robia timpului, Editura Princeps Edit, Iași, 2010; Poema sufletelor și a pietrei (Falii 9), Editura Timpul, Iași, 2011; Zece falii, Editura Tipo Moldova, Iași, 2011; Crucea întrandafirată, Editura Sfera, 2011; Poema spiritului sau decalogul, Editura Contact Internațional, Iași, 2012; Întoarcerea Profetului, Editura Contact Internațional, Iași, 2013; Cele mai frumoase poeme inițiatice: 10% elemente inedite în athanor, Editura Contact Internațional, Iași, 2013. Volume de proză: Drumuri prin Moldova, Editura Sport-Turism, București, 1987; Căruța cu nebuni
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ceața în pahare,/ timpul beat mort mai vrea un rând,/ un fluture se-aprinde'n felinare/ și sfârâie fitilul de pământ.// Un crai de votcă se arată/ în ochiul tău ca solzii triști/ pe care scriu ca o erată/ un decalog de navetiști.// Se beau paharele-ntre ele'n/ alcoolic cor și heruvimi/ rup țuicii de la gât mărgele/ spre lauda dragii prostimi.// Astfel se naște apocalipsa/ din setea unei alte alme/ ducând prin fum și chiu elipsa/ spre vinurile reci și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și se trece peste orice frică pentru îndeplinirea acesteia; p. 177, r. 28 30 : „Dumnezeu n-ajută celui care umblă cu furtișag, fie lucru de purtat, fie de-a mâncării, fie ori de ce-a fi” nerespectarea unei porunci din decalog atrage cu sine pedeapsa, indiferent de natura lucrului sustras; r. 36 37 : „mă duceam la om și-l tot sucăleam să-mi deie curele”insistența folosită ca modalitate de obținere a lucrului mult dorit; p. 178, r. 14 15 : „Și
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
cunoscuse pe Iosif” (Ex 1,8). Astfel, Dumnezeul lui Israel s-a făcut cunoscut cu propriul nume, transcris prin consoanele YHWH. Pronunția sa exactă nu ne-a fost transmisă; ca urmare a unei interpretări restrictive a poruncii a treia din decalog (Ex 20,7; Dt 5,11: „Să nu spui numele lui Yhwh, Dumnezeul tău, în zadar”), israeliților le era interzis să-l rostească, cu o singură excepție, o dată pe an, în timpul ritualului „Zilei ispășirii” (yōm hakkippûrîm) când doar marele preot
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
12 (lamentările din pustiu); Num 14,16.23 (pedeapsa de a nu mai intra în țara făgăduită pentru cei care nu ascultă de porunci); Num 21,33-35 (text paralel cu Dt 3,1-17). În aceeași categorie de texte intră și Decalogul, inserat, cu unele diferențe, în două locuri: în Ex 20,1-17, unde nu are legătură cu contextul (și aparține probabil izvorului „sacerdotal”), și în Dt 5,6-21 unde este locul său. b) În cărțile lui Iosue și 1-2Samuel este aplicată
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
lucru. Obligația odihnei se extinde la cei care locuiesc împreună în aceeași casă și la pământ; un motiv întemeiat pentru a evita aplicarea normei nu poate fi nici măcar urgența efectuării arăturii sau a culesului. a) În cele două recenzii ale Decalogului din Ex 20,8 și Dt 5,12, norma este identică în privința conținutului esențial, dar este extinsă cazuistic, incluzând aproape toate posibilitățile imaginabile într-o societate cu un fundal agricol. Motivațiile propuse de cele două texte sunt însă diferite: Ex
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
câteodată indică mai multe sâmbete, iar alteori săptămâna întreagă, caz în care alternează cu hē hébdomas. e) Nu putem dezbate în acest context problema cazuistică complexă cu privire la sâmbătă, în iudaismul mijlociu. Discuția se observă deja în cele două versiuni ale Decalogului (Ex 20; Dt 5) (Lohse 1964). Ne vom limita să semnalăm doar unele aspecte fundamentale comune tradiției ortodoxe și celei schismatice sau eretice. Începem prin a preciza că o lege sau chiar și numai o uzanță care prescria încetarea oricărei
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
evident că cel care se odihnea sâmbăta trebuia să primească hrana și îngrijirile necesare chiar dacă nu producea nimic în acea zi. Astfel se explică repetatele încercări de a încălca această lege, așa cum reiese de altfel și din cazuistica formulată în Decalog (Ex 20,8-11; Dt 5,12-15). După cum an notat deja, într-o primă fază, evreii care s-au opus abuzurilor lui Antioh IV Epifanul (cf. 14.1.d) au preferat să se lase masacrați decât să încalce preceptul sâmbetei. Este
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
nepotrivit (Crima lui Caragiale, în volumul Valori, 1935) s-ar cuveni în continuare meditat: "Caragiale a lăsat intelectualilor și oamenilor noștri de spirit o normă de viață, un criteriu de valorificare, o "weltanschauung". Învățătura pe care ne-a transmis-o decalogul său, prin excelență latin și elen, adică meridional, e atitudinea zeflemistă în viață. Zeflemea contra cui? Contra seriozității, gravității, contra tristeții, melancoliei, contra informației și conștiinciozității. El a creat, în plus, superstiția talentului, adică disprețul pentru firile profunde, bogate, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și alte forme de dezlănțuire a naturii. 1.2.3.3. Amenințarea sistemelor prin acțiunea voită a omuluitc "1.2.3.3. Amenințarea sistemelor prin acțiunea voită a omului" Ca orice avere, și cea informațională stârnește tentații umane, iar porunca decalogului, care îndeamnă să „nu furi”, nu este respectată nici în acest caz. S-au constituit, în timp, grupuri de „specialiști” care exploatează slăbiciunile sistemelor. Cel mai grav este faptul că unii realizatori de sisteme sunt și cei mai periculoși dușmani
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
prin concurs, în învățământul universitar, funcționând și ca lector de limba română la Paris (Sorbona, 1965-1967), conferențiar asociat la Lyon (1978-1988) și Bordeaux (1988-1990). A debutat cu articole și cronici literare în publicațiile transilvănene „Afirmarea” și „Tribuna”, colaborând apoi la „Decalog”, „Timpul” și „Revista Fundațiilor Regale”. În 1955, împreună cu Emil Manu și Al. Bistrițianu, a întemeiat revista „Limbă și literatură”, în cadrul Societății de Științe Istorice și Filologice. B. s-a consacrat cercetărilor filologice, îndeosebi de stilistică și limbă literară, în strânsă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
greu pornirea de a-i lua de guler pe activiștii obraznici și agresivi care îmi vâră în ochi degetele lor mânjite de cerneala rublelor și de sângele închegat al victimelor Gulagului, atrăgându-mi ritos atenția cum să vorbesc, care e decalogul formulelor avizate de noul Komintern al corectitudinii politice sau de ce e trendy să-l înjuri pe Bush jr. și nerecomandabil să amintești de cinismul cu care și-a omorât Putin propriii concetățeni (inutil să mai amintesc că, în cazul primului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
lipsită de complicații, dar și tăcerea plină de promisiuni a partenerelor de-o noapte: „Mi-au plăcut târfele pentru că ele erau mute și pentru că, văzut o dată, trupul lor Îmi oferea floarea sugestiei”. Abrupt, Drieu fixează, ca Într-un Început de Decalog, reperele ferme ale propriei existențe. În ciuda pasiunilor politice, nu va aparține niciodată vreunui partid, ca Ernst von Salomon, care, deși cu idei asemănătoare lui Hitler, a refuzat totuși să devină nazist. La fel, Drieu consideră că „Între ideile gânditorului și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
existenței fizice. Mîncînd înainte de vreme fructul oprit, oamenii nu au cîștigat decît cel mult putința de a se hrăni cu efemeritate. Căci, în planul existenței mundane, obsedantul "a avea" s-a transformat în sursă a tuturor celorlalte rele pe care decalogul biblic le va interzice oamenilor căzuți în păcat, începînd de la cel al facerii din sine un idol pînă la poftirea bunului aproapelui. Cum a încercat omul să își mascheze alegerea răului în defavoarea binelui pe care Dumnezeu i-l propusese? Ascunzîndu-se
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
chomskyan, pe care și constructivismul piagetian îl ia în seamă: tendința de a minți a copiilor este naturală, fiind o componentă esențială a egocentrismului lor; • canalul educației culturale (moral-axiologice), care a făcut din minciună obiectul uneia din poruncile interdictive ale Decalogului, transmise din generație în generație: "Să nu mărturisești strîmb împotriva aproapelui tău" [Exod, 2:16; Deuteronom, 5:20]. O sinteză a celor două surse ale răului (minciunii, dezinformării) în lume ne este înfățișată de Henri-Pierre Cathale, care consideră că "există
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pana cea mincinoasă a cărturarilor a prefăcut-o în minciună" [Ieremia, 8:8]. Să oferim, spre justificare, un singur exemplu relevant: în textul Bibliei utilizat cu precădere în studiul de față [1968] apare următoarea formulare a celor dintîi interdicții ale decalogului: "Să nu ai alți dumnezei înafară de mine. Să nu-ți faci chip cioplit... Să nu te închini lor, căci eu Domnul Dumnezeul tău sînt Dumnezeu zelos..." [Deuteronom, 5:7-9]. Același text apare într-o altă ediție a Scripturii, tradusă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
adamică "genă a minciunii" nu ar trebui să gîndim în termeni strict juridici sau biologici la existența unei "pete a vinovăției" genetic transmisă; deși, transmisia pe această cale a păcatului și implicit a pedepsei lui rezultă din afirmația explicită a Decalogului că, pentru cei ce îl urăsc, Dumnezeu "pedepsește vina părinților în copii pînă la al treilea și al patrulea neam..." [Efeseni, 4:25]. Dincolo de această aparent limitată pedeapsă dar care nu și-a pierdut nici pînă azi continuitatea trebuie să
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în trinitate. Dumnezeu Tatăl e autoritatea supremă, Fiul e materia, Duhul sfânt, mintea universală. Omul are un trup și un spirit care-și găsesc măritișul în morală. Biblia e productul unei minți ce vede pe Dumnezeu în sânul naturii. În Decalog vorbește " Rația umană", care este una în toate timpurile și la toate națiile. Biblicele sunt un curat comentariu cabalistic cu pretenții filozofice, în care găsim același ermetism numeric ca și în Zohar. După cabaliști, Dumnezeu se exprimă hieroglific prin creație
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
A devenit astfel posibilă o colaborare rodnică între delegațiile română și elvețiană. Negocieri laborioase și răbdătoare, care s-au întins pe durata întregii faze Geneva, aveau ca rezultat includerea în Declarația privind principiile care guvernează relațiile reciproce dintre statele participante ("Decalogul" de la Helsinki), precum și într-o secțiune distinctă din Actul Final (B. Probleme privind punerea în practică a unora dintre principiile din Declarație), atât a principiilor nerecurgerii la forță și rezolvării pașnice a diferendelor, cât și a unui set de măsuri
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
să îi privești. Ioan Diaconu, cu dreptul internațional studiat la Geneva, era atunci încă un diplomat tânăr. Avea să arate un autentic talent în dezbaterile și negocierile îndelungi și intense, adesea animate de patos și spirit polemic, din care rezulta "Decalogul" de la Helsinki, parte a Actului Final al CSCE. Toți trei: Neagu, Stănescu și Diaconu, au făcut în anii ce urmau cariere de succes, dobândind gradul de ambasador și îndeplinind importante misiuni diplomatice. Nu îmi permit să emit aprecieri similare despre
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
să reamintesc că încă de la începuturile procesului de la Helsinki, care s-a încheiat cu Actul Final semnat la Dipoli, România a fost cea care a supus o seamă de propuneri, printre care aceea a consensului, care erau întrunite într-un decalog. La timpul respectiv, România avea o viziune mai democratică, în afara oricărei alianțe militare. Chiar și țările din Occident au acceptat cu greu regula consensului. Acum ne supunem regulilor din acel decalog, care au fost acceptate prin consens. Revenind la Conferința
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]