609 matches
-
jumătatea cefei exact atunci când pleacă și zâmbetul ăla care ți luminează toată fața spre ochii care, știai?, se schimbă și ei, devin aurii, calzi, calzi ca o mângâiere... în fine, să lăsăm). Eu nu am spus nimic. Tu ți-ai declamat povestea despre cine sunt eu. Eu am protestat anemic. M-am lăsat în voia ta. Iată-mă, brusc, devenit personaj. Posesorul unui destin. Tu te-ai căpătuit cu un dram de divinitate la comandă. Dumnezeul unei biografii. A mea. A
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
una din zile, unul mi-a atras atenția în mod deosebit. Comenta întâlnirea de anul trecut dintre șeful cel mare al țării cu pensionarii. Acesta, de la tribună, spunea că nu sunt bani pentru pensii mari. Afirmația l-a inspirat, fiindcă declama cu voce tare modul în care șeful li s-a adresat: Scumpii noștri pensionari, Nu-i de unde pensii mari, Vă dăm bonus drept mărire Drum expres spre cimitire! Cei din jur au început a hohoti, trecându-și sticla cu vin
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Adrian. — Ba nu! Ascultă-mă... Îți mai aduci aminte cum l-am păcălit pe reporterul ăla de la fițuica locală în ’68? În timpul marilor demonstrații, când am refuzat să ieșim din campus? — Cum aș putea să uit? spuse Adrian, zâmbind, si declama, agitând pumnul: „Consiliul Revoluționar al Studenților cere că numirea profesorilor să fie făcută de către comitete alese în mod democratic, reprezentând toate compartimentele universității“. — „Inclusiv portarii, bufetierele și femeile de serviciu“, continuă Șam. Nu uită nici de ei. — „Cerem introducerea autoevaluării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
operă câștigată la tombola unui bal al artiștilor plastici. Gică știa multe poezii pe dinafară și recita frumos. Întâmplător știa și: "La icoană", "Dormi, iubito!" și "Din prag". ― Mă, ne rugase el, aduceți vorba despre bustul lui Vlahuță, spuneți că declam frumos și rugați-mă să spun ceva! Știți, face impresie! Am convenit și am continuat să așteptăm. ― Pe unde-or fi acum? se-ntreba Gică emoționat, cu voce tare, fără să se poată stăpâni și fără să primească vreun răspuns
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Și le recită cu mult talent! ― Atunci, fără să se lase rugat prea mult, credem că ne va face plăcerea... ― Mai târziu, vă rog! acceptă Gică, după fasoanele de rigoare. În sfârșit, după gustările obișnuite în asemenea împrejurări, Gică a declamat cu mult patos "Din prag"; iar eu l-am ironizat tot timpul din ochi, avînd-o complice pe Veturia, care, la un moment dat, fără nici o intenție, așa, ca să facă ceva, a luat unul din caietele mele de pe masă, l-a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
deja, de vreme ce îmi văd dublul. Ce ciudat, gândește Corto, mă pot examina pe mine însumi ca pe un exemplar de insectar, ca pe un actor ce se joacă pe o scenă, în vreme ce recitesc scenariul pe care acest celălalt Corto îl declamă. În fotoliul său de catifea roșie, Corto urmărește mișcările clownului cu frac albastru ce mânuiește un toiag de aur și deschide gura fără ca nici un sunet să fie articulat. Toiagul clovnului face să se miște în jurul lui Corto întreaga lume - din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de plăcut, o mare povară mi s-a ridicat de pe suflet, iar acum, nimeni... 6. Așadar, pentru că Iason, în ochii mei, reprezenta substanța altui cerc și n-aveam de gând să-i absorb ostilitatea, am spus cu glas tare, aproape declamând : „Trăim și viermuim cu toții în aceeași fragilă peliculă; uite, eu, de pildă, dacă Iason ar fi de acord, dacă Petru ar fi de acord și dacă domnul Sima ar încuviința, pentru că mi se pare că ploaia a stat, aș pleca
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
jos flori de câmp aproape veștejite, am săpat acolo, înăuntru, o gură de apă și, firește, o mică latrină; zilele se scurgeau lente, soarele devenea tot mai portocaliu. 8. Ajunși aici, vă rog să recapitulați pe când eu, în așteptarea iernii, declamam ore în șir, iar Zenobia mă acompania bătând numai cu două degete într-o mică tobă făcută dintr-o bucată de piele găsită pe apă, uscată la vânt și întinsă peste un ciot de lemn scobit; ciudatele ei ritmuri aminteau
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu le aparține lor, ci nouă, pentru că lor le este egal, și așa mai departe. Pare cam încâlcit ce spun, mă rog, n-am să insist, am să spun doar că, după una din peregrinările mele deloc meditative, i-am declamat Zenobiei : „Eu, dragă, după câte știi, sunt ceea ce s-ar putea numi un citadin; m-am născut și am crescut pe străzile Bucureștiului, acolo mi am făcut, scuză-mă, studiile și mi-am satisfăcut acum un an serviciul militar, în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
veghează, Și poate, de-aceea slăbește. Se crede, și unia spun - Dar totul rămâne secret Duduia visează-un poet, Bizar, singuratec, nebun. Note de toamnă În toamna violetă, compozitori celebri Au aranjat un vast concert... Pe galbene alei, poeții triști declamă lungi poeme - E-o toamnă, ca întotdeauna, când totul geme, Frumos, și inert. Pe străzi elegante, ca o părere, Femeia modernă a trecut și revine; Tot haosul e-o veselie de eter. Și, dacă se zguduie orașul, Și creierul rămâne
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
de această mincinoasă primejdie, cu rol de supapă pentru tensiuni minisociale. Uite-l, ăla e bun de portar! îl remarcă Labă cel oacheș pe Mircea, care privi cu dezamăgire la pantofii săi cu catarame de alamă galbenă și izbuti să declame împăciuitor: Numai zece minute băieți, fiin'că am o treabă! Cu o căznită diplomație, față de ambele echipe, apără spărtura din peretele cu tapet de mătase de asalturile bidonului de vopsea, apoi, după un supraelastic sfert de oră de joc, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai căutat nimeni, atunci, rămânând stingher în București și rătăcit în viață. Am plecat din Pleșești, cu simțământul că de acolo mă trag, dar și cu senzația că e posibil să greșesc. Trase cu sete din țigară și începu să declame răsunător: "Astăzi chiar de m-aș întoarce / A-nțelege n-o mai pot.../ Unde ești copilărie / Cu pădurea ta cu tot?" Brusc, moldoveanul cu ochii singuratici, verzi și triști căzu într-o muțenie atât de teribilă, încât lui Vladimir îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în urma efortului de a cuvânta, Profesorul articulă din nou: În tălmăcire, doamnelor și domnilor, psalmul acesta... fiindcă e un veritabil Psalm al Regelui David,... psalmul acesta ar spune, ar stihui, ar împărtăși, ar mărturisi, ar dezvălui, ar destăinui, ar propovădui, declamând precum că: Valoarea Energiei este egală cu valoarea Masei, multiplicată prin viteza Luminii la pătrat. Ca suport pentru o reprezentare... châm, châm! tuși de câteva ori vorbitorul, châm, châm!... Se reculese, pâcâind din luleaua stinsă, pe care o animă pufăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cinstitelor meserii și colierul iscusințelor. Tumultul insolit, mișcările agere ale pictorilor oficiali întinzând culorile pe pânze cetluite pe cadre de frunze de aur, repetatele strângeri de mână și surâsurile pentru dichisit fizionomii se opriră numai când Greierele-dregător începu să-și declame discursul glorificator. Cuvântul său, strălucitoare salbă de metafore atingând sfera desfătărilor intelectuale, se înfoia în murmurul ghitarelor, pe care greierii țanțoși le ciupeau cu detașare și prestanță de consacrați. Discursul se prelungi atât de mult, încât bidiviii-cosași, desfăcându-și hamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și picioare, „bă, nu-i moșia lu’ tac-tu să filmezi tu! Dispari, în morții mă-tii...”. Era evident că, din partea lor, putea să mănânce și inima chelneriței servită pe tavă de smarald, să stea agățat de lustră și să declame din Marx în nemțește, să se autoflageleze ca penitenții în vremea ciumei, să-și înfigă bețe de bambus în limbă și-n urechi, tot nu i-ar fi mișcat reprezentația. Încet-încet, amicul meu s-a dezumflat, a lăsat umerii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
toți le-ai dat cu caru’, numai mie cu cântaru’... Cocoșul cârciumarului, ținut În grădină pentru că dă bine la imagine, se Înfoaie la zorii de ziuă și Își Îndreaptă - orgoliu cocoșesc - creasta, slobozind un cucurigu prelung. Mă, fârtați de băutură, declamă Gore, o fi viața grea În Românica noastră dragă, da’ noi le facem la toți În necaz. Bem și la necaz și la bucurie. Cred că și atunci când m-or duce ai mei la groapă am să am sticla-ntre
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
sunt încântat, doamnă, încântat! Da, independența asta viguroasă de caracter e tocmai ceea ce pe mine, care n-o am, mă entuziasmează cel mai mult! Da, ea, ea, ea, și nu alta este femeia de care am nevoie! — Da, domnule Pérez - declamă anarhistul -, asta e femeia viitorului! — Și eu? - protestă doña Ermelinda. — Tu? A trecutului! Asta e, repet, femeia viitorului. Evident, nu degeaba m-a auzit disertând zi de zi despre societatea viitoare și femeia de mâine; nu degeaba i-am băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
multă larmă, Mama plânge și jelește Sub cuvântul, mamă. Te cinstim cu har de sfânt, Cum ți se cuvine Te vom plânge la mormânt Pân′ venim la tine. 147 Cât trăim vom respecta Orice mamă‐ n lume și mereu vom declama Acest frumos nume, „Mama” Iași, 28.03.1983 PENTRU CORNELIA ‐ SOȚIA MEA, MAMĂ șI BUNICĂ: De ziua nunții tale‐ ți scriu ( La 24.02.1946 a fost nunta ) Afară‐ i iarnă grea și e pustiu în vie. Pe geamuri s
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
plecați, Șerban invocându-l și pe Vlad, ei doi, ca vechi prieteni, măi pèstreazè încè legètura pe internet, de ce sè n-o fi pèstrat?! nu lui Șerban i-a suflat-o Vlad pe Corina, ci mie! Toatè lumea pleacè! Șerban declamând că de la tribunè, Asistèm astèzi la o nouè retragere aurelianè! Rèmân singur printre barbari, obligat sè mè împac cu o populație insuficient europenizatè! unul din subiectele favorite ale lui Șerban, dar și tema ultimului editorial pe care l-a scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a îmbătrânit în rol? -Eu i-am spus ca seamănă cu regina-mamă... In biroul agenției pătrunse un bărbat îmbrăcat într-un costum de epocă. -Pisano! -Postumus!Ce bine că te-am găsit. S-au petrecut lucruri grave. -«Vorbe,vorbe,vorbe»,declamă teatral Dan. -Nu Postumus.Sunt fapte.Asculta-mă cu atenție. Regina și Cloten au modificat programul „Cymbeline”. „La Roma tu ești ucis în duel de Ioachimo.Regina și Cloten îi otrăvesc pe Bellarius,Cadwal și Polydore.Eu îl trădez pe
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Dorin:De când s-a inventat fuga,sunt cel mai rapid la bătaie! Monica(Se așează pe celălalt fotoliu):Nu mă referam la curajul de a interpreta un rol mare.Poate Hamlet? Dorin(Se lasă cu capul în poala ei și declamă): ”Grozavă idee să stai culcat între picioarele unei fecioare”.( Se aud pași pe scară.)” Iată-i că vin. Voi face pe nebunul”. (W.Shakespeare). (Intră Alin și Augusta) Alin:Ea este Augusta! Augusta:A! Ce de lume! Marele actor,în
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Dacă nu știe mai multă greacă veche decât Antonio, În schimb a Înregistrat, cu mai multă atenție, obsesiile profesorului. Odiseea este Într-adevăr cartea mea favorită, așa cum bine a observat ochiul tău perspicace! Ulise fermecat de grația Nausicăi, asta ar declama Christa acum, dacă n-ar fi detestat În liceu greaca veche și dacă schimbul de amabilități dintre cei doi n-ar irita-o. Roșind de emoția succesului, Giulia Întreabă cu vocea alintat-copilăreascăa fetelor timide care Își descoperă puterea În fața bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe ea unchiul de majoră... Această aniversare fu o adevărată petrecere spirituală. După propunerea Mihaelei fiecare din noi trebuia să recite o poezie sau două pe care le știam pe dinafară. Ea, cea dinții, trecu la pian și improvizând inspirată declamă Luceafărul lui Eminescu. Efectul se dovedi uluitor. Coleșiu o întrebă dacă a încercat și altădată o recitare cu acompaniamentul pianului. ― Numai cu acompaniament de harfă. Datorită succesului Mihaelei nici unul din noi n-a mai îndrăznit să recite. Ea n-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
întrebă dacă a încercat și altădată o recitare cu acompaniamentul pianului. ― Numai cu acompaniament de harfă. Datorită succesului Mihaelei nici unul din noi n-a mai îndrăznit să recite. Ea n-a stăruit și a continuat să susțină singură tot programul, declamând din Musset, Vigny, Gauthier, Verlaine, Samain, Arvers. Mai ales sonetul lui Arvers ne impresionă adânc. În timp ce spunea versurile, cânta la pian unul din valsurile postume, atât de nostalgice, ale lui Chopin. Mon îme a son secret, ma vie a son
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ești banal. Irina, cu toată prietenia ei, nu poate să-mi facă nimic, iar gândul la Ela e ca ceva cum nu se mai potrivește pe ziua de azi. Duminică. Un popas la Constanța, și iar pe drum. Ceilalți dorm, declamă, cântă, fac dragoste. Eu îmi port melancolia la cele două ca-pete ale vaporului. Irina, sărmana, păzește, pentru mine, curentele. (Urmează o poezie de a lui Geraldy, copiată întreagă. Mi se păruse că se potrivește situației dintre noi, indiferent de versurile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]