848 matches
-
realizată prin cunoașterea sensibilă (armonie, frumos, comunicare empatică, emoții puternice, limbaj metaforic), prin creație spontană, varietate de situații educaționale, variante în proiectarea finalităților de atins (idealul educativ) ca scenarii. Tot aici se concepe apropierea acțiunii educatorului de arta actorului (ca dedublare pedagogică), care comunică transfigurat cu spectatorii (educații), unde aceștia joacă diverse roluri în activitatea educațională, își afirmă creativitatea în combinarea metodelor și mijloacelor de învățare. ► Sensul psihologic evidențiază rolul relațiilor interpersonale în educație, al efectelor în plan afectiv-atitudinal, motivațional. El
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de Vasile Ghica, dincolo de titlul incitant, însă care înșală, dar poate tocmai prin asta cheamă cititorul la ea să i descifreze cuvintele, eu o văd drept o trib ună de la care vorbesc marii înțelepți, făuritori de aforisme, către mulțime. O dedublare, profesor, elevi, scormonitori în vorbe pentru a le înțelege ori a le amplifica subtextele. Iar goana aceasta a confruntărilor îl fac pe cititor să-și găsească propriile aforisme, dându-le noi înțelesuri, pentru că, se știe, în anumite condiții și suferința
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pierderea cunoștinței. E vorba despre procesul de disoluție a personalității, semnalând tentativa de asumare a unei identități noi (înmormântarea e un ritual de "trecere" prin excelență) printr-o proiecție empatică ce reflectă ca-ntr-o oglindă, acum la nivelul personajului, "dedublarea" onirică din incipitul romanului (dialogul imaginar autor-personaj). Prima "viziune" e prilejuită de contemplarea unui cadavru, a cărui descompunere iminentă angrenează, în imaginația lui Bizu, spectacolul dezagregării universale: "Privind cu spaimă la bietul Truțu, el se gândea că peste câteva zile
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în grilă alegorizantă, cu toate că același Eminescu "a pledat constant, de-a lungul întregii sale vieți creatoare, împotriva a tot ceea ce s-ar fi apropiat de un cult al persoanei"110. Se cuvine invocat, în sprijinul observației de mai sus, fenomenul "dedublării" eului, specific sensibilității moderne, care generează o adevărată "nevroză a depersonalizării" (sesizată de Tudor Vianu în Melancolie, spre exemplu), o "alterare a sentimentului de personalitate" (observația e a lui Călinescu) determinată de faptul că Eminescu plasează conștiința într-un plan
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ia forma unui discurs descriptiv la persoana a IIIa. Rolul acestei persoane gramaticale este de a disimula prezența eului liric, sub aparența lirismului obiectiv. Estomparea principalei instanțe a comunicării lirice este motivată artistic prin aplicarea tehnicii picturale a autoportretului. Efectul „dedublării în oglindă“ este focalizarea viziunii artistice nu asupra eului liric - construct textual convențional -, ci asupra autorului concret, desemnat prin numele real, asupra căutărilor și opțiunilor estetice ale poetului. 7. Prin comparația din versul incipit (mut ca o lebădă) se sugerează
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
semnului). Astfel, numele devine modul de existență a conținutului în inteligență și presupune, pe de o parte, exteriorizarea inteligenței înseși prin el și, pe de altă parte, interiorizarea numelui în forma unei intuiții produse de inteligență. Se produce astfel o dedublare a inteligenței printr-o "înstrăinare de sine" și o situare a ei "înăuntrul ei înseși". De aceea, precizează Hegel, "noi gîndim în nume", înțelegînd prin aceasta imposibilitatea actelor de gîndire fără nume (= semne pentru obiecte), fiindcă inteligența transfor-mă cuvîntul din
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Un om din Tecuci avea un motor dar nu i-a folosit la nimic. Oricum l-am defini, Mihai Ursachi își joacă rolul ca un actor, aparent nonșalant, în realitate copleșit de tristețe. Ironia e formă de disimulare, inclusiv de dedublare. Niște "povestiri" sunt două poeme cu titlu identic: Din reveriile domnului R. În realitate, "singuraticul" domn R. (supranumit Neboulon) din al doilea text e un purtător de cuvânt al poetului, un alter ego în dialog cu Marea. O mare agitată
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Din cratițe bea lapte prins un faun... Dacă aici tabloul de gen se înscrie (aparent) în cadrele normalității, un Emil Brumaru funambul continuă la modul giocoso. Patetic și discret ironic, el își arată direct sau prin intermediul măștilor profilul interior grav; dedublarea îi dă libertatea de a se proiecta în efigii memorabile. Dicțiunea centrată pe contrasens, fabulația programată pe aglutinări năzdrăvane de basm, amestecul de gingășie ascunsă și bonomie creează o stare de empatie transtemporală. Poetul, cititor perspicace, avea cunoștință de Lautréamont
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
deformat de tarantula globalizării și livrat unei piețe tot mai dere-glementate, lipsite de orice control. Criza nu putea să întîrzie, ea face parte din mecanismul intrinsec al pieței și-și face apariția ciclic în toată "splendoarea". O soluție ar fi dedublarea politicii mone-tare, prin practicarea de rate ale dobînzilor diferențiate pentru economia productivă față de cele destinate economiei speculative. Deci o separare cît mai ermetică între economia reală și cea monetară, pentru a împiedica transmisia crizelor financiare către economia reală, prin intermediul creditului
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
ar fi putut să devină: un personaj cu o identitate clară. Un personaj adevărat, și nu o umbră veșnic rătăcitoare. Prin intermediul acestor ficțiuni ce-și caută neobosite întruparea și pe cel ce le-ar putea da viață, Pirandello operează, așadar, dedublarea acelei lumi intermediare, tranzitorii, care este prin definiție lumea teatrului. Dar și a fantomelor. Nefericitele creaturi cărora nimeni nu le-a găsit încă o formă vizibilă, perceptibilă, nu au însă, la Pirandello, statutul unor simple năluciri, al unor fantasme. Ele
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
senzația - împărtășită de Diamante - că s-a desprins de propriul trup, că se află undeva în afara acestuia, că s-a văzut pe sine însuși dormind? Căci cel ce poate vedea marionetele mișcându-se este și cel ce poate trăi experiența dedublării. „Noi suntem, dar în vis, în afara corpului nostru care doarme dincolo de noi”, spune Battaglia, în timp ce Diamante se întreabă dacă nu cumva „dincolo” trupurile lor zac moarte. Exact în acel moment, manechinul și actorul se asociază: manechinele „fac și ele parte
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cei care l-au plăsmuit. În SST, cînd Ialdabaot se laudă, Pistis-Sophia Îi strigă: „Te Înșeli, Samael!” și i se arătă sub forma unei răsfrîngeri În apă, retrăgîndu-se apoi În propria sa Lumină 55. Episodul este urmat de cel al dedublării Demiurgului, pe care Îl vom analiza ceva mai departe. După ce se luptă Împotriva fiului său bun Sabaot, Ialdabaot dorește din nou să știe dacă se mai află cineva deasupra lui, iar atunci Adam-Lumina, o rază antropomorfă, țîșnește din Ogdoadă. Episoadele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu și să stea pe propriile picioare. Arhonții Îl așează În Paradis, unde Sophia o trimite pe Eva de Lumină să-l ridice și să-i dea vedere. Îndată ce o zărește pe Povățuitoare, Adam Îi aduce slavă. Duplicarea episoadelor și dedublarea ființelor divine răspund În narațiunea confuză din HA unei logici obscure. Prima povestire antropogonică și cosmogonică din această serie este asemănătoare cu narațiunea cuprinsă În SST61. După lăudăroasa declarație a lui Ialdabaot și după răspunsul dat de Pistis-Sophia-Incoruptibilitatea (tamant’ attako
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
radicale antiiudaice, și că ar deriva dintr-aceasta. Istoricul care intenționează să se ferească de răspunsuri neverificabile la problemele insolubile se vede obligat să recunoască existența unor numeroase transformări ale gnozei, care pot fi abordate drept serie de fenomene simultane. Dedublarea Demiurgului Într-o putere „de(din) dreapta” și o putere „de(din) stînga” este un alt procedeu utilizat În texte de tipuri diferite (valentiniene sau nu) pentru a-l absolvi pe acesta de rele. Căința și dedublarea pot apărea În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de fenomene simultane. Dedublarea Demiurgului Într-o putere „de(din) dreapta” și o putere „de(din) stînga” este un alt procedeu utilizat În texte de tipuri diferite (valentiniene sau nu) pentru a-l absolvi pe acesta de rele. Căința și dedublarea pot apărea În aceeași doctrină, lărgind astfel prăpastia dintre Demiurgul ce bun și Materie. În SST, Sabaot, al doilea fiu al lui Ialdabaot, auzind cum vocea Pistis-Sophiei dezminte pretențiile de unicitate ale tatălui său, se pocăiește convertindu-se la Bine
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
stînga lui Nedreptatea (adikia). După cum a observat F.T. Fallon, Sabaot este aici Dumnezeul Vechiului Testament, din nou Înfățișat ca o putere pozitivă și sustras oprobriului rezervat lui Ialdabaot 157. În cartea a patra din PS, Sabaot face obiectul unei duble dedublări: o dată În Micul Sabaot-Zeus (Planeta Jupiter) și În Marele Sabaot cel Bun (agathos), o putere „din dreapta” care veghează din Înălțimi 158. A doua oară Sabaot este echivalentul lui Adamas, arhonte peste jumătate din semnele zodiacului. În contrast cu fratele său Iabraot, care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
romanul documentar Tărâmul Gheenei) amintește, de pildă, cazul unui schingiuit care ajunge să-și adore În delir călăul, cerându-i să-l biciuiască În locurile nevătămate până atunci, pentru a testa durerea. Tot Merișca Își descrie, la un moment dat, dedublarea schizoidă: privindu-se În oglindă, personajul său, Emil Cortez, se autoflagelează verbal, dar cu vocea lui Țurcanu. Oricât de spectaculoasă ar fi fost demascarea și autodemascarea, substratul reeducării era tortura, doar astfel ajungându-se ca victimele să aibă reflexe pavloviene
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
fiindcă aprobaseră, fenomenul reeducării: Gheorghe Pintilie (Pantelimon Bodnarenko), Tudor Sepeanu, Marin Jianu, Alexandru Nicolski, colonelul Zeller, comandanții Închisorilor de la Pitești și Gherla și alții. În timpul procesului reeducatorilor și Înaintea lui, câteva din fostele victime de la Pitești au parte iar de dedublare, din cauza torturilor practicate de Securitate pentru a-i face pe martori să joace un rol prestabilit. După executarea lui Eugen Țurcanu (unii mărturisitori susțin posibilitatea unui Țurcanu căit Înainte de moarte) ia naștere În detenție contrare educarea, dificilă cu atât mai
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
face pe martori să joace un rol prestabilit. După executarea lui Eugen Țurcanu (unii mărturisitori susțin posibilitatea unui Țurcanu căit Înainte de moarte) ia naștere În detenție contrare educarea, dificilă cu atât mai mult cu cât reeducații (victime-călăi) dobândiseră reflexe de dedublare schizoidă. Marcel Petrișor povestește despre tehnica unui deținut care, pentru a-i dez-reeduca pe cei trecuți prin Pitești, apelează tot la declanșarea groazei și spaimei, dar la un catharsis invers, cu scop contrare educator. La un deceniu după Încheierea reeducării
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
vizând nu doar prezența altuia, a îndepărtatului sau a străinului, ci și orice expresie a diferenței sau a virtualității înseși. Atât antropologia, cât și psihosociologia vor trebui să ia în considerare problemele percepției asupra celuilalt în spațiul virtual al mistificărilor, dedublărilor și imaginărilor multiple. Alteritatea online devine sinonimă cu virtualitatea, grație trăsăturilor comune ale hibridării, ale întrepătrunderii și ale coexistenței dintre identități și corporalități. Avataritatea se află în corespondență și în dependență de procesul de permanentă devenire a ființei umane. Precum
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
nu se mai poate înstări decât prin achiziția organelor de percepție (Virilio, 1992, p. 158Ă. Divagând fenomenologic în maniera unui Husserl sau Merleau-Ponty pe noua temă a automatizării percepției, Paul Virilio concluzionează, printr-o afirmație generală, valabilă pentru mutația actuală, dedublarea principiului realității prin intermediul „mașinii viziunii” denumite tehnicist perceptron. Astfel, ontologic, „realitatea naturală” a experienței clasice este dublată de „realitatea artificială” a simulării digitale, iar epistemologic, clasicele „experiențe ale gândirii” sunt suplimentate de „experiențele numerice”. Filosoful devine îndreptățit să propună noțiunea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Aceasta este, în ultimă instanță, logica imaginilor de sinteză propunând o viziune sintetică mijlocită de automatizarea percepției: mai degrabă decât simpla simulare a realității, avem de-a face, încă o dată, cu înlocuirea acesteia. Problema începe să se pună ca o dedublare a punctului de vedere: împărțirea percepției între subiectul viu și obiectul inanimat, artificial, care este „mașina viziunii”: Într-adevăr, fără ieșirile grafice sau videografice, proteza percepției automate va funcționa ca un fel de imaginar mașinic din care noi vom fi
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și, la limită, extinctivă: perceptronul devine un soi de organ automat al privirii (Virilioă, iar „corpul fără organe” este o „deteritorializare” a subiectivității (Deleuze și Guattariă. Alt element comun se găsește la nivelul metodei. Pe de o parte, urbanistul remarcă dedublarea punctului de vedere între subiect și obiect, accentul căzând pe definirea și pe legitimarea celui de-al doilea termen, „mașina viziunii”, a imaginilor de sinteză și a telesupravegherii ubicue care duc la dispariția subiectivității într-un efect tehnic ambiant. Pe
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
asistăm la o criză a cuplului, numai că această criză nu este provocată de rutina care, de obicei, face dintr-un cuplu erotic unul administrativ. Altele sînt cauzele care îi tîrăsc spre derizoriu; pierzîndu-și identitatea ca afect al unei continue dedublări și mistificări a propriei persoane cele două personaje Mina și Ilie ajung să fie nimeni, își puteau închipui că sînt oricine. În mod firesc, această falsificare contaminează și realitatea înconjurătoare imediată sau îndepărtată. Astfel e cu putință apariția "calului verde
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ochilor copilului, construind un "imaginar totemic" 33 prin intermediul căruia "grupul", "familia", își definește raportul dintre natură și cultură 34, înfățișat ca "imaginar nominal" 35 patronat de figura tatălui, până la "imaginea electronică" 36, supusă unei infinități de transformări și de manipulări, dedublarea, alteritatea imaginii, fiind condiția sine qua non a creației umane. Permanenta relaționare dinamică dintre exterioritatea obiectuală și realul interiorizat relevează structura imaginarului, ca structură deschisă care-și asumă destinul imaginilor recreate. Procesul invers, al perceperii realității interioare ca alteritate, dă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]