1,050 matches
-
a-și susține ipoteza, Hobbes extrapolează situația, arătând falsitatea concluziei pe care o poate induce o astfel de judecată: sunt Într-o plimbare, deci sunt o plimbare. Răspunsul lui Descartes la acest gen de observație, după ce demontează sofistica prezentă În deducție - arătând că În astfel de cazuri intenția urmărită de autor este aceea de a translata de la o categorie de concepte la alta, folosindu-se În mod nevalid de valențele limbajului - pune În evidență faptul că acel ceva, care să-i
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
prejudecată, și, prin urmare, unul dintre cele care trebuie respins, conform principiului Îndoielii. Nu trebuie să pierdem din vedere scopul În care Descartes Își Începe cercetarea. Căci, dacă se consideră cogito-ul concluzia unui silogism, se obține, e adevărat, validitatea unei deducții silogistice, dar se pierde certitudinea unei deducții metafizice. În felul acesta, se pierde și fundamentul realității și veridicității nemijlocite de care are nevoie, ca punct de plecare, spiritul cunoscător. A vedea În cogito termenul unui raționament, ar fi să ne
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
care trebuie respins, conform principiului Îndoielii. Nu trebuie să pierdem din vedere scopul În care Descartes Își Începe cercetarea. Căci, dacă se consideră cogito-ul concluzia unui silogism, se obține, e adevărat, validitatea unei deducții silogistice, dar se pierde certitudinea unei deducții metafizice. În felul acesta, se pierde și fundamentul realității și veridicității nemijlocite de care are nevoie, ca punct de plecare, spiritul cunoscător. A vedea În cogito termenul unui raționament, ar fi să ne condamnăm la un regres fără sfârșit În
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
un proces de reflecție Îndreptat spre mine Însumi. Formula „cogito, sum” nu ar fi fost decât o Înșiruire accidentală de cuvinte; iar „cogitans sum” ar fi dat temei observației lui Hobbes. Descartes a recurs la o formulă care prezintă forma deducției, dar care păstrează și sugestia intuitivă, e de părere K. Jaspers. Având În vedere toate acestea, dar mai ales reținerile lui Descartes, cred că se poate renunța și la ideea că enunțul cogito-ului este urmarea unei intuiții. O posibilă interpretare
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
oameni adevărați, și astfel - numai prin puterea de a judeca ce se află În spiritul meu - Înțeleg ceea ce cred că și văd cu ochii mei”. Ca să-și sustragă demersul riscului de care aminteam mai sus, Descartes recurge la o spectaculoasă deducție ce readuce lucrurile Într-un punct deja cunoscut: afirmarea cogito-ului: „Căci, dacă socotesc bucata de ceară ca existând prin faptul că o văd, negreșit reiese cu mult mai evident că și eu Însumi exist, prin chiar faptul că o văd
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
de definire a celor două substanțe distincte, res cogitans și res extensa, a fost dusă la bun sfârșit. Abia acum, se poate spune cu toată siguranța că În cogito-ul cartezian trebuie să Înțelegem mai mult decât concluzia unui silogism, o deducție care se obține urmărind relațiile dintre termeni sau o expresie numai bună de epatat. Este cu mult mai mult decât toate acestea la un loc. Este un al doilea principiu, al raționalității, care participă la construcția metafizicii carteziene, dar care
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
synderesis - a separa și a distinge deodată, intuitiv -, aceasta din urmă ne reține În mod deosebit atenția. Numită și „culme a minții”, synderesis prezintă o asemănare destul de mare cu ceea ce vrea să fie enunțul cartezian al cogito-ului, care nu e deducție, nu e implicație, ci aproximativ această distingere simultană și intuitivă a unei situații unice În care sunt cuprinse două determinări nici consecutive, nici tocmai simultane. Pe de altă parte, ca și Descartes, care a stabilit că adevărul nu poate veni
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
lucrări este oferit de utilizarea adecvată a metodelor, tehnicilor, procedeelor și instrumentelor în concordanță cu obiectul și tipul cercetării. În vederea atingerii obiectivelor prezentei lucrări, sunt propuse a fi folosite următoarele metode de cercetare: metoda de analiză și sinteză, inducția și deducția, analogia - care sunt principalele metode de cercetare științifică utilizate în mod direct în fazele inițiale ale lucrării: în capitolele 1, 2 și 3, ulterior fiind folosite ca bază pentru metodele de cercetare economice, matematice și statistice. În capitolele 4, 5
Bancabilitatea proiectelor de investiţii finanţate din fonduri structurale europene by Laurenţiu Droj () [Corola-publishinghouse/Science/189_a_433]
-
Cred că e foarte important să nu ajungi în situația de a vorbi despre ceva fără să știi, fără să vezi. Multă lume comentează festivaluri, premii, filme, autori, dar unii ori vorbesc "după ureche" fiindcă "au auzit că..." ori fac deducții din propriile prejudecăți. Eu vreau să văd, să știu. Și se leagă această prezență a mea la TIFF de faptul că urmeză să revin pe ecrane cu un film în premieră, în toamna acestui an, după o lungă absență, încît
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
identificare, echivalență, calificare, discriminare etc.) și prin coeziune sintactică, realizată prin dispunerea logică a ideilor, prin reluarea termenilor tematici și prin utilizarea unor proforme/deictice; - sunt utilizate strategii și tehnici informative: demonstrația, explicația, exemplificarea, respectiv enunțarea, explicarea, acumularea/progresia, compararea, deducția, reluarea. 2.3.2.Textul argumentativ Textul argumentativ se structurează ca demers logic prin care este justificat un punct de vedere, este confirmată ori infirmată valoarea de adevăr a unei opinii/aserțiuni pe baza unor raționamente și a unor ilustrări
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
polemice (se exprimă dezacordul față de un anumit punct de vedere), strategia discreditării (se contestă probitatea, competența unor oponenți sau se combat posibile contraargumente), strategia comparației sau a metaforei argumentative etc.; tehnica citatului, a interogației argu mentative, tehnici asociate gândirii logice: deducția, inducția, analogia, inferența, de monstrația, explicația, reducerea la absurd etc. Tipurile de argumente utilizate mai frecvent sunt: - argumentele logice: se adresează rațiunii, apelând la operațiile fundamentale ale gân dirii (analiza, sinteza, comparația, generalizarea, abstractizarea și concretizarea), eviden țiind categoriile adevărat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
referă și Virgil Drăghici (cf. Prefață la op. cit., p. 13). 164 Investigația hermeneutică, bazată preponderent pe comprehensiune, nu exclude însă și explicația, "căci, pe de o parte, în orice comprehensiune a unei acțiuni cooperează judecăți generale, printr-un procedeu analog deducției, ca o cunoaștere obiectivă și, pe de altă parte, explicația cauzal-analitică plecând de la <<mediu>> este o bază indispensabilă pentru științele hermeneutic-istorice, încât fiecare acțiune conține, alături de conexiunea motivației, și o conexiune a impulsului rezultată din amestecul de trebuințe și afecte
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
exprime esența unui anumit status societatis și din comparația cărora să rezulte deci legea întregului proges", sau chiar mai mult, "să exprime într-o formulă esența tuturor relațiilor de cauzalitate ce produc modificări în cadrul contextului general al societății". Or, asemenea deducții "depășesc forța intuitivă a omului"109. În plus, orice formulă prin care exprimăm sensul istoriei nu este decât "un reflex al însuflețirii noastre lăuntrice". Până și forța noțiunii de "progres" nu rezidă neapărat în ideea de "scop", ci este mai
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
comprehensiunii prin prezumție", întrucât indiferent care sunt conținuturile ei cunoașterea hermeneutică "se sprijină, sub aspect logic, pe o prezumție" (în termenii folosiți anterior: "o ipoteză de lucru"), care este aceea "a sesizării unui particular în propria sa particularitate [...] printr-o deducție controlată empiric a generalului"166. Este cât se poate de evident că la un asemenea model de comprehensiune recurge și Dilthey. Conceptul generic de "filozofie" e prin urmare numai în aparență atemporal și aprioric. El funcționează ca simplă "idee regulativă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cât și despre "transformările și istoricitatea pe care le implică utilizarea acestor categorii" (vezi II, notele 84 și 86, precum și III, 1C). Prin urmare, pentru Dilthey, categoriile nu sunt inițial constitutive pentru actul cunoașterii, ci apar numai ca "dobândite" prin deducție, alcătuind acea structură psihică secundară care pornește de la "categoriile reale" ale conștiinței, adică de la cele ale trăirii 81. Formele conceptuale fac acest lucru abia în a doua instanță, prelucrând și ordonând datele oferite de experiență. Iar dacă vorbim despre un
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
un singular nu poate fi înțeles decât sub presupoziția cvasisistematică a întregului", iar pe de altă parte, "înțelegerea întregului poate fi dobândită abia prin comprehensiunea singularului"), și precizează că prezumția vizează "sesizarea unui particular în propria sa particularitate printr-o deducție controlată empiric a generalului" (s.n.)173. De altfel, în System der Ethik, Dilthey se exprimă cât se poate de tranșant: "Ori o idealitate imanentă a lumii și a științei, ori nici una"174. La filozoful hermeneut întîlnim, așadar, o comprehensiune imanentă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
este și un document al absurdului românesc. Toată această serie antinomică de concepte introdusă în plan teoretic nu există în viața reală. Falsul se interpune printre adevăruri; obiectul practic descrie un model teoretic; inducția ne-a condus (istoric vorbind) spre deducție; iar, la rândul ei, deducția se poate "descompune" într-o serie de inducții și de experiențe personale cu lucrurile, oamenii și cunoașterile existente; utilul se produce printr-o regândire a inutilului; abstractul se întemeiază pe condiții istorice concrete; negativul se
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
absurdului românesc. Toată această serie antinomică de concepte introdusă în plan teoretic nu există în viața reală. Falsul se interpune printre adevăruri; obiectul practic descrie un model teoretic; inducția ne-a condus (istoric vorbind) spre deducție; iar, la rândul ei, deducția se poate "descompune" într-o serie de inducții și de experiențe personale cu lucrurile, oamenii și cunoașterile existente; utilul se produce printr-o regândire a inutilului; abstractul se întemeiază pe condiții istorice concrete; negativul se fundamentează pe o contestare a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nu poate fi nici deductivă, nici inductivă, cum spunea, foarte pertinent I. Berlin 212, gânditor pentru care "textura generală a experienței constituie fundamentul cunoașterii"213, urmând linia empirismului britanic. De asemenea, Ranke respingea ambele metode în scrierea istoriei: inducția și deducția. Istoria nu se situează nici aici, nici acolo, nici la stânga, nici la dreapta, nici aproape, nici departe de științele umane și de cele fizico-matematice. Din aceste considerente de ordin epistemic, fiecare secol și fiecare epocă se înscriu într-o ordine
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
intransigentă cu moldovenismele, textul de bază fiind cel din "Convorbiri". Ediția Iorga rămâne totuși una puțin răspândită, putin comentată. C. Bogdan Duică dă în anii '20 prima cronologie corectă a publicării poeziilor, cronologie externă atestată prin tipărire, iar nu prin deducție, după manuscrise. Ibrăileanu inițiază studiul postumelor, intervențiile sale frisonant-polemice vizând modelele tiranice gen Maiorescu, Scurtu. După ediția sa din 1930, celebră și foarte comentată va fi ediția de lux din 1941. Pledând pentru unificarea limbii poemelor eminesciene în direcția formelor
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
vizite la țară și încă de felul acesta, Mini se despăgubea, avînd păreri despre fapte, lucruri și oameni.>> Pînă să o întrebe pe doctorița Lina <<Ce se petrece? >>, cînd capătă un răspuns "idiot", Mini este, metonimic, "privirea descriptivă", avansînd, prin deducție, concluzii parțiale: decorul semnifică, definește în stilul realismului. <<Dacă nu erau lustruite se gîndea Mini ce frumoase ar fi fost. Dar n-ar mai fi corespuns cu casa și locuitorii ei... Pe cînd așa, totul era în armonie: Lenora și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cele două locuințe ale fiecărei ființe, casa de zid și casa de simțire îi păreau deopotrivă de concrete"(s.n.). Cum vocea interioară a lui Mini se acomodează treptat cu "vibrațiile" spațiului traversat, sensurile nu întîrzie să i se reveleze. Abilitatea deducțiilor, conexiunile în exces trădează însă, cum arătam înainte, o școală a romanului (străină personajului), care nu este alta... decît a autoarei înseși. Inovație remarcabilă, soluția începutului pus sub semnul viziunii personalizate pare s-o fi obligat pe Hortensia Papadat-Bengescu la
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
14. Cea mai recenta și mai bine motivată diviziune a logicii pe firul operațiilor spiritului și al stilurilor culturii o realizează Constantin Noica în lucrarea "Scrisori despre logica lui Hermes". După gânditorul român, logica este artă a inducției, artă a deducției, artă a invenției, artă a integrării, artă a simbolizării sau formalizării și artă a aplicației sau sistematizării 15. Mai recent, avansul logicii spre nivelul structurilor corespunde unei aspirații a științelor în general. Pedagogii înșiși vorbesc despre „mișcarea logică” a științei
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
apodictica, logica semantică, logica operatorie concretă, logica dialectică, logistica sau auto-logica); logica știință a formelor gândirii (cuprinde logica formală tradițională, logica sintactică, logica formală operatorie, logica formală modernă); logica știința a operațiilor gândirii (cuprinde logica operatorie naturală și formală, logica deducției naturale, logica reflexiva, etc.); logica știință a structurilor gândirii (cuprinde teoria logică a ordinii, topo-logica, logica operatorie structurală, logica algebrică, etc.)16. Recent, Petru Ioan, în lucrarea „Logică și educație", pentru confruntarea cu științele educației, angajează o logică în triplă
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
H.Wald subliniară că premisa majoră a celei mai depline forme de silogism este concluzia unei inducții căci, formându-se ca predicat al unei concluzii silogistice, noțiunea se formează și ca predicat al unei concluzii inductive. „Contradicția dintre inducție și deducție nu constă nicidecum în faptul că inducția ar urca de la judecăți particulare la judecați universale, în vreme ce deducția 43 H.Wald, op.citată, p.158-159. 32 ar coborî de la judecăți universale la judecăți particulare. De altfel, silogismul însuși este, în același
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]