1,049 matches
-
a mecanismelor prin care organizațiile muncitorești dobândesc acces la factorii de decizie din guvern.4 Interesul propriu îi face pe acei indivizi care au cel mai mult de câștigat să fie și cei mai activi susținători ai reformelor politice. Prin deducție, reprezentanții politici ai categoriilor inferioare ale societății sunt aceia care trebuie să caute sporirea ajutorului social, în timp ce reprezentanții categoriilor superioare ar trebui să i se opună cel mai mult. Politicile de ajutor social devin, astfel, o arenă a luptei de
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
apoi să observăm din nou în condiții mai riguroase pentru a putea testa dacă rezultatele noastre preliminarii pot fi confirmate de o gamă mai largă de experiențe. Față de metafizică, în pozitivism întreaga cunoaștere se face prin inducție și nu prin deducție. Problema care se ridică în cazul unui pozitivism simplist este aceea că nu toți oamenii operează cu aceleași categorii și raționamente. Critica pozitivismului a fost esențială pentru gândirea secolului XX, tot așa cum critica metafizicii a fost esențială în gândirea secolului
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
empiriști, omul propune, dar lumea dispune ce trebuie eliminat și ce nu. Aserțiunile teoretice pot fi acceptate după ce sunt testate în funcție de datele disponibile. Anumite aserțiuni sunt discordante și nu exprimă adevăruri despre lume așa cum o cunoaștem. Acestea sunt eliminate prin deducție. Altele ar putea fi adevărate, căci se potrivesc cu cadrul general al altor observații precedente și teoriilor standard pe care tindem să le acceptăm. Apoi, aplicăm metode riguroase pentru a le stabili valabilitatea. Scopul este acela de a elabora ipoteze
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
devreme în aceste cursuri. În primul rând, proiectul a cuprins cele două etape ale procesului în care mai întâi se propun lumii afirmații spre acceptare și apoi lumea răspunde prin convențiile de testare. „Rezultatele” nu s-au bazat nici pe deducția abstractă, nici pe inducția oarbă. Teoria a fost aceea care a condus atât specificarea ipotezei de cercetare, cât și design-ul testului adoptat pentru evaluarea sa. În al doilea rând, ipoteza de cercetare a fost concretă și falsificabilă, adică a
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
care să influențeze preferințele țării mici în ceea ce privește alianța militară. Astfel, o valoare (+) în cazul variabilei X ar trebui să producă o valoare similară (+) în cazul lui Y; o valoare (-) în cazul lui X va produce (-) în cazul lui Y. Prin deducție, nu ne putem aștepta la situații cu X+ și Y-, sau cu X- și Y+. Ipoteza poate fi reprezentată într-un tabel cu patru căsuțe în care valorile prezise apar doar în căsuțele de pe diagonală (+,+) înspre (-,-), dar nu și în
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
pure- bazată pe decizii separate luate de către indivizi autonomi, fiecare luând în calcul propriile costuri și beneficii - nu impune în mod necesar această condiție și, prin urmare, o astfel de convenție ar reprezenta mai mult o proiecție optimistă decât o deducție atentă. Ceva mai satisfăcătoare sunt abordările care se întorc la forma extensivă a modelului de joc. O strategie de echilibru perfect acceptă faptul că ar putea exista mai multe soluții posibile pentru un joc, dar subliniază faptul că odată ce jocul
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
și S2s2. Acesta poate continua să se opună reformei, câștigând v1, dar pierzând atât v2, cât și r. Sau, poate susține reforma împărțindu-și voturile reformei cu partidul 2, dar pierzând valoarea lui v1 (și anulând totodată amenințarea v2). Prin deducție, dacă v1 minus v2 este mai mare decât r, câștigul relativ al partidului 1 de pe urma corupției va depăși costul de a oferi problema reformei complet opoziției. Totuși, dacă v1 minus v2 este mai mic decât r, atunci câștigul relativ al
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
propune lui C o diviziune de 30/30. Acest rezultat este, la rândul său, instabil față de contra-propunerea rațională pe care o poate face A, și astfel ciclul începe din nou. În forma schematică, stadiile negocierii ar putea arăta astfel: Prin deducție, regula majorității într-un joc de n persoane cu sumă zero produce un tipar de rezultate ciclice. Orice diviziune a unităților de utilitate este posibilă, dar nici una nu este vreodată stabilă. (Anumite jocuri cu sumă non-zero produc și ele acest
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
mai mare. Fiecare dintre acestea va acționa în mod voluntar pentru a încheia o negociere care să le deplaseze pe amândouă în poziții de tranșare cu utilitate preferabilă. Procesul de modelare adaugă limpezime modului în care percepem această situație, iar deducțiile logice ne ajută să emitem ipoteza că anumite rezultate, amplasate în afara curbei de contract, nu au șanse de apariție în situații reale. IV. Negocierea în democrațiitc "IV. Negocierea în democrații" Negocierea în jocurile de n persoane constituie un mijloc de
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
sorții face ca în acest joc partidele să aibă o putere de negociere egală, în ciuda diferențelor de mărime. Nici una dintre ele nu poate constitui o majoritate de una singură; oricare două dintre ele pot obține o majoritate în coaliție. Prin deducție, o coaliție între partidele A și B, cu un total de 480 de membri, este la fel de eficientă ca și una între partidele B și C, cu un total de 319 membri; partidul C cu numai 20 de membri, are tot atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
se află situat mai departe de zero, cu atât relația este mai puternică. În exemplul de mai sus, Q este egal cu 0,486, sugerând o relație pozitivă de putere moderată între calitatea de stângaci și absolvirea unei facultăți. Prin deducție, aproximativ jumătate din varianta observată dispare atunci când scorul cazurilor covariante care confirmă tendința centrală este identificat în numărător. Statistica Gamma a lui Goodman și Kruskal reprezintă o măsură P.R.E. a puterii, utilă atunci când există mai mult de două opțiuni pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
0% (0,115 înmulțit cu doi) din aria de sub curba normală este egal sau mai mare decât ±1,20Z din media populației; 21,4% (0,107 înmulțit cu doi) din arie este egal sau mai mare decât ±1,24Z. Prin deducție, în cazul unui eșantion aleatoriu extras dintr-o populație a cărei medie și abatere standard sunt cunoscute, în 23% din cazuri media eșantionului se va afla la o distanță de media populației de cel puțin 1,20Z; în 21,4
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
opusă a distribuției normale nu ar fi considerat o confirmare. Ba chiar dipotrivă, ar fi interpretat ca probă negativă. (Nu ne-ar face plăcere să descoperim că studenții de la universitate sunt, în general, mult mai puțin inteligenți decât populația.) Prin deducție, numai acele rezultate ce reprezintă apariții aleatorii în extrema distribuției normale din ipoteza trebuie considerate suficiente astfel încât să permită cercetătorului să accepte provizoriu afirmația de testat în locul ipotezei nule. După cum am văzut în distribuția Z din tabelul de mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
asigura de reușita punerii În practică a ideilor spontane și absolut noi, Încărcate de speranță și care, altfel, n-ar avea nici o șansă de a se concretiza (Ohmae, 1998, p. 42). Se constată că intuiția inteligentă și imaginația primează În raport cu deducția. Strategia definește căile și mijloacele ce-i permit firmei să progreseze spre obiectivele esențiale În condiții mai bune: dezvoltarea armonioasă și o mai strânsă legătură cu mediul actual și viitor. Strategia nu poate fi totalmente autonomă, voluntaristă, stabilită apriori. Criza
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
procesează o serie de indicii cum ar fi reacția personajelor care exclamă: ". Filmul nu prezintă moartea vrăjitoarei în mod explicit dar oferă suficient material pentru ca spectatorul să poată presupune că acest eveniment important a avut loc. Astfel de ipoteze și deducții intervin în The Wizard of Oz atunci când narațiunea este ambiguă sau implică elemente de mister care sunt procesate aproape automat pe baza schemelor cognitive. Jason Mittell arată, de asemenea, că primul episod din Lost ilustrează maniera specifică în care procesele
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
În decembrie'89 K.G.B. a aruncat în aer România cu complicitatea unui grup de militari, Editura Ziua-Omega Press Investment, București, 1995). Consultînd surse cum ar fi "Raportul S.R.I.-ului cu privire la evenimentele din 1989", autorul invocă un fapt semnificativ care, prin deducții logice, ne-ar putea oferi răspunsul la întrebarea esențială: cine sînt teroriștii români? Este vorba de aducerea la Institutul Medico-Legal din București a unor cadavre "speciale" în perioada 22 decembrie 1989 6 ianuarie 1990. Ele posedau, printre altele, arme și
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
axiome ale continuității 33 și axiome ale ordinii. Cum în acest sistem nu mai apare problema demonstrării existenței punctului de intersecție, nu mai e nevoie să apelăm la intuiție pentru a demonstra teoremele noastre, la acestea ajungându-se exclusiv prin intermediul deducției logice. Din perspectiva viziunii kantiene asupra matematicii reieșea clar că un loc central îl ocupă doctrina sa a construcției în intuiția pură: la teoremele geometrice se ajunge "printr-un lanț de raționamente, călăuzit permanent de intuiție" (CRP, p. 525) și
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
am spus că, pentru a se evita această problemă, în formularea dată de Hilbert geometriei euclidiene, au fost introduse axiome ale continuității și axiome ale ordinii. Ce am omis să spunem în acea secțiune este că, pentru ca o astfel de deducție pur logică să fie posibilă, este nevoie de ceva mai mult decât de introducerea unor noi axiome, și anume este nevoie de o logică mai puternică (i.e. poliadică) decât cea avută în vedere de Kant (i.e. silogistică/monadică). Asta deoarece
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
2. Realizați un benchmarking concurențial pentru o organizație ce realizează un produs relativ standardizat („produs omogen”), focalizându-vă asupra informațiilor asociate produsului și încercând să deduceți caracteristicile procesului de bază. Verificați apoi dintr-o sursă credibilă de altă natură dacă deducția realizată a fost satisfăcătoare. 3. Utilizați ca subiect de benchmarking o universitate cunoscută. Schițați planul de analiză pentru toate cele patru categorii tipologice descrise. Care ar fi indicatorii relevanți pentru comparațiile realizate? Argumentați o listă scurtă de trei indicatori pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
a menție constant ritmul activității; incapacitatea de a reacționa constant la o situație de conflict. După J. Abramson (apud Păunescu, Mușu, 1990), sindromul de instabilitate se manifestă pe patru planuri: a) pe plan intelectual, instabilul are o gândire confuză, face deducții grăbite, nu realizează comparări, asociații, memoria imediată este mai bună, percepțiile sunt globale și incomplete; b) din punctul de vedere al motricității, manifestă agitație generală și permanentă, este turbulent și lent, simte nevoia de a se mișca tot timpul, are
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
ei denumesc délire d'interprétation, fenomen distinct de halucinație, iluzie, idee delirantă, interpretare falsă, un raționament "având ca punct de plecare o senzație reală, un fapt exact care, în virtutea asociației unor idei legate de porniri și de afectivitate, dobândește, cu ajutorul deducțiilor și inducțiilor eronate, o semnificație personală pentru bolnavul astfel încurajat să raporteze totul la propria persoană". Delirul de interpretare este o psihoză sistematizată cronică caracterizată prin: "1) multiplicitatea organizării interpretărilor delirante; 2) absența sau prezenta puțin semnificativă a halucinațiilor, contingența
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
găsim interpreți veritabili. Cu un deliciu deloc secret, el face să trăiască sub ochii noștri un personaj gelos și persecutat căruia - cu un rar talent și cu o perspicacitate neobișnuită - îi descrie îndoielile și convingerile, impulsurile și speranțele, investigațiile și deducțiile marcate de paralogic. Nu există, credeți-ne, în literatura contemporană, un document care să ne dea impresia unei opere "trăite" și care să poată fi legitim utilizată de psihiatrie (1909: 351-366). Într-un articol celebru, Eifersuchtswahn: Ein Beitrag zur Frage
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
la subiecți alcoolici ori toxicomani (Kraepelin 1889), această paranoie are drept arhetip pe bine-cunoscutul personaj shakespearean Othello, de aceea ea fiind uneori denumită "sindromul Othello". Tema sa centrală este convingerea - stabilită pe baza unei intuiții inițiale incorecte sau a unor deducții eronate, bazate pe interpretarea unor evenimente lipsite altminteri de vreo însemnătate, dar perseverent adunate, puse "cap la cap" și folosite pentru a justifica delirul - anume că persoana iubită este infidelă. Odată acceptată ca absolută - "dovezile de inocență, indignare și furie
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
acceptat doar medicația antipsihotică. Totuși, a renunțat în mai multe rânduri la ea, deveni hipomaniac timp de o săptămână-două, apoi reveni la delirurile lui fantastice. La un moment dat, crezu că Milton Friedman îi fură ideile. Făcuse o astfel de deducție pe baza asemănării izbitoare, aproape ciudate, între felurile lor de a gândi. L-am întrebat cum este posibil acest lucru și mi-a replicat că "cineva" îi implantase în gât un microfon care transmite vocea lui subvocală spre stații de
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
nu-i zici nică! mișcare rural rural pe sălbăticiunea băieți tunși perie, tîrgul la Todireni în cîmp bețe omenești, drobi de sare mașinile, 8,10? opt și zăși! sat pe coastă, biserică albă pe cer, iazul sub mal lipsește din deducția că hîrtia nu suferă vizualul, auditivul din spirit de contradicție, două berze și altele se adună cu aripile mari, bunica poartă tulpan cafeniu, cercei bumbi de argint în ureche, îndoctrinarea mea continuă cu judecată, cum să am o atitudine, înghit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]