1,309 matches
-
-se în mijlocul trupelor, se adresă cătră comandanți și soldați, felicitîndu-i de bună sosire, urîndu-le o călătorie fericită și reușită deplină și esprimîndu-și speranța că armata va da și de astădată probe de vitejie și disciplină. După aceasta împăratul lăsă să defileze armata dinaintea sa. Terminîndu-se revista, țarul se întoarse la gară, luă pe peron adio de la mai mulți generali, dintre cari a sărutat pe generalul Vanovski, șeful corpului al 12-lea, și strânse mâna la alți trei generali, zicîndu-le că contează
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
chiar, să cer prăjina cu care e împinsă "trajinera" și, câteva minute, fac eu pe "gondolierul". În vreme ce labirintul lacustru se ramifică în alte canale, "trajinera" înaintează printre arbori înserați și femei ce vând flori din luntri mici. Apa, cântecele, copacii defilând pe mal ca palatele venețiene și seara care ne învăluie fac parte dintr-o incertitudine în care nu m-ar mai surprinde nimic. Nici dacă la un moment dat porumbul și copacii de pe maluri ar dispărea, dacă în locul lor s-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Nu. Doar nu te duci în vizită la Dumnezeu. Nu? Vrei să mă conduci până acolo? Nu. Șterge-o! Când Tom McCaffrey ajunse la ușa lui John Robert Rozanov, se montase până la o adevărată stare de febrilitate. Prin mintea lui defilaseră cele mai stingheritoare, înnebunitoare, penibile, dezastruoase scene, în care erau implicați George, Rozanov și el însuși. Dacă Rozanov îi cerea să-i comunice lui George că nu vrea să-l mai vadă niciodată? Sau poate că Rozanov dorea ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întreținere, una sau alta dintre uși putea fi găsită deschisă. În această zi (după-amiaza zilei la care ne-am referit), George găsi ambele uși laterale descuiate, așa încât reuși să treacă direct din promenadă spre Camere, fără a mai trebui să defileze prin fața „Lojei Portarului“ sau a biroului de recepție de la intrare. Se opri în „Baptisteriu“ contemplând, o clipă, ușile bătute în ținte, de un auriu-argintat, dindărătul cărora se prelingeau întruna șuvițe de aburi. (Aburul era împrăștiat cu ajutorul unui ventilator plasat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
capotă. Oare, în asemenea ocazii, nu discutaseră obișnuit, nu reușiseră să se cunoască unul pe celălalt? Nu. Ocaziile fuseseră prea rare și, chiar de la început, amândoi se blindaseră în atitudinile formale, autoprotectoare. Aceste „impresii“, aceste „instantanee“ din copilăria ei îi defilau lui John Robert prin minte odată cu un simț acut al farmecului ei aparte, ciudat, inefabil, imaculat, și al inocenței ei prezervate în izolare, a binecuvântatei ei singurătăți și timidități, care o apărau de orice pericol al sofisticării și perversei mondenități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu colimator ager și cu simț civic exacerbat! Cei patru nu mai aveau acum altă cale, decât aceea de a se încadra pe o porțiune de drum din abundență luminată și relativ circulată, chiar și la acea oră din noapte, defilând în josul fostei străzi Karl Marx, către proxima intersecție, marcată de două bine-cunoscute obiective citadine, fiecare în parte, de un real și statornic interes: Restaurantul familial "Pomul Verde" și biserica creștin-ortodoxă "Buna Vestire". De la depărtare, faimoasa grădiniță de vară a restaurantului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Chiar și plecarea fetei dovedea că ea nu reprezenta a doua mișcare din vreun plan fantastic, început prin atacul împotriva memoriei sale. Era ușurat că n-o mai are pe cap. O figură falimentară se detașă dintre chipurile care îi defilau prin față. Teresa Clark, purtând două pungi de hârtie maronie, îl striga. ― Am cumpărat ceva pentru micul dejun. M-am gîndit că ți-ar place mai mult să mâncăm, aici, la iarbă verde, printre furnici, decât să intrăm într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
își zise: În mod sigur, cineva mă va urmări. Thorson nu poate să mă lase așa, s-o întind și să dispar." Fu singurul care urcă în autobuzul care opri în capul străzii. Prin geamul din spate al mașinii, privea defilând în sens invers pavajul cenușiu. Cam la două blocuri mai în urmă, rula în același sens o limuzină neagră sau bleumarin ― nu era sigur de culoare; oftă când o văzu cotind pe o stradă laterală și dispărând. O altă mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
-i spun? Poate fosta Marcela Lunacearschi ar fi putut să-mi spună ce doream să aflu, dar pe cine să întrebi, pe care dintre ei? Voi care-ați străbătut două războaie, ploi, ninsori, oameni v-au trecut prin față, nesfârșiți, defilând, drumuri intersectate, amestecați, învârtiți, zeci de mii, ca la roțile bâlciului, voi trebuie să știți ceva, nu degeaba sunteți părinți. Care înșivă v-ați iubit. Trebuie să știți. Cum v-ați întâlnit? de ce v-ați iubit? Ce-ați simțit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
reprezintă momentul în care narațiunea se oprește pentru ca sensul să poată fi stocat. Descrierea este memoria narațiunii [...] Formele sunt acelea care au tendința să antropomorfizeze obiectele de descriere. Așa sunt formele verbale durative, cum ar fi gerunziul și imperfectul („camioanele defilau”), ca și întoarcerea la formele pronominale („cortegiului i s-au alăturat siderurgiștii germani”). Mai există și altele care par să asigure o legătură subtilă - sunt cele care ajung la o „contaminare” a descrierii ca narațiune. Astfel, utilizarea mărcilor narative (în
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
sau de o fabulație ce vine deseori din lecturi, nedisimulată. Ceea ce îl instalează insă de drept în aria specifică artei naive este aderenta sa benevolă, ivită din aspirația spre libertate a spiritului; există la Petru Vintilă o necesitate de a defila în pas de voie către o exprimare sinceră, nesofisticată, departe de orice truc profesional însușit de la idolii curentelor la modă. Mai mult, prezența sa, singulară în realitatea manifestării genului nu a fost lipsită de consecințe. Creația sa a influențat începuturile
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
Fanfara Argintie”, orașul Soroca s-a transformat într-o scenă mare. în prima zi a festivalului, în cinci părți diferite ale orașului, pentru toți sorocenii, au cântat câteva dintre fanfarele invitate din toată republica. în următoarea zi, toți participanții au defilat pe străzile centrale ale orașului, incitând orășenii să-i urmeze, după care, pe Piața Libertății din centrul orașului, a urmat un recital al fanfarei prezidențiale, oaspetele festivalului. Interpreții nu numai că au cântat cele mai vestite compoziții în aranjament deosebit
Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
omagiu președintelui, vă amintiți... Marius Jucan: Da, se pare că asemenea parade ființează din perioada anterioară anilor ’30. Nevoia de a vedea istoria ca panoramă, de a percepe cursul ei triumfal, de a-i Învăța pe cei ce priveau ori defilau și ei, după ce treceau voievozii, că sunt parte din marele lanț al istoriei neamului. Era dorința de a pune istoria În marș, cu o notă mitologizantă, era istoria pe acest pământ, În acest loc, cu acești oameni. Paradele, carele alegorice
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Obez, inform... neânsemnat" și "Botul meu de javră"), două lucrări din volumul Comediile regale ("Ferestre deschise, morminte deschise" și "Piscul Schwab") și ultimul manuscris postum, rămas neterminat, publicat în volumul Drame III, "Anticlimax". Dan STOICA ȘEFELE Cuvânt înainte Teatrul AFURISIT defilează ca o AUTOPLĂSMUIRE prin tot și toate: CEEA CE REZULTĂ, concretizarea, fiind, până una alta, o descoperire, trebuie să se numească o piesă de teatru. Descoperitorul descoperirii, care este o persoană plină de imaginație, tot trăgând apa prin teatru, recunoaște cu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
tristețea care m-a cuprins subit la vederea acestor păduri de pini care, ieri dimineață, pentru prima oară, s-au desfășurat în fața mea, când am privit de la fereastra vagonului meu, când zorile se ridicau deasupra Germaniei. Ploua și trunchiurile copacilor defilau ca niște soldați, țepeni, și eu, dornică să știu dacă inima și mintea mea, simțurile mele hrănite, formate, însuflețite în Franța nu se vor răzvrăti brusc în fața acestei Germanii, a Berlinului, a acestui nou prieten, a acestui prinț imperial. Voi
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
de gâscă; cu nasul lipit pe geam, îi privim plecând. Merg bine, nu-i așa? spune interlocutorul meu cu un fel de fervoare visătoare. După care adaugă: Și ar merge și mai bine dacă ar ști că îi privesc... Regimentul defilează, apoi dispare sub arcadele palatului. Ne reluăm vizita întreruptă. Alte săli, galerii, tablouri, scări, alte anticamere... Apoi, ceva asemănător cu o sală de banchete. La dreapta, pe o consolă, un bronz mic, o statuie a lui Frederic cel Mare. Aș
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
tristețea care m-a cuprins subit la vederea acestor păduri de pini care, ieri dimineața, pentru prima oară, s-au desfășurat în fața mea, când am privit de la fereastra vagonului meu, când zorile se ridicau deasupra Germaniei. Ploua și trunchiurile copacilor defilau ca niște soldați, țepeni, și eu, dornică să știu dacă inima și mintea mea, simțurile mele hrănite, formate, însuflețite în Franța nu se vor răzvrăti brusc în fața acestei Germanii, a Berlinului, a acestui nou prieten, a acestui prinț imperial. Voi
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
copii, corpul vostru este ocupat cu coregrafia unei uimitoare și ancestrale parade. Unul din cele aproximativ un milion de ouă imature depozitate În ovarele voastre de cînd v-ați născut este selecționat ca și candidat pentru postul de Regină și defilează pe podiumul trompelor uterine spre palatul reproductiv reprezentat de uterul vostru. Dacă ați ales calea spre care vă Împinge natura, oul va fi Întîmpinat de milioane de pretendenți, va alege unul care a dovedit că este cel mai robust și
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
constelația Leului. Vara se observă Hercule și Săgetătorul, în toamnă apare și Pegas. Vizibilitatea aștrilor depinde și de poziția pe glob, astfel încât la poli nu răsare și nici nu apune vreo stea. În timp ce la Ecuator, timp de 24 de ore defilează toate stelele. La latitudini intermediare, vizibilitatea acestora depinde de distanța față de polii cerești. Aștrii cei mai apropiați de poli ce rămân vizibili pe parcursul întregului an, se numesc “circumpolari”. La latitudinea capitalei țării noastre, este cazul constelațiilor Ursa Mare și Ursa
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
publicate la una dintre cele mai prestigioase edituri din România. Nu ne rămâne decât să sperăm că el va fi treptat abandonat de schimbul de generație și de o bună politică de recrutare a elitelor în cadrul partidelor. E greu să defilezi la nivel european cu politicieni care invocă doctrinari ai extremei drepte interbelice și cu unii care abia rup două fraze în limba română, cum este greu să-i convingi pe europeni că ai o bună recrutare a elitelor politice după
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
ca în articolul Călcâiul lui Ahile, unde se radiografiază poezia lui Mircea Ivănescu, sau în tripticul dedicat romanelor lui Paul Georgescu. Alteori, din volutele comentariului se conturează portrete reușite: Cornel Regman este „mușchetarul bine temperat”, în Bogza precursorul pare că defilează impetuosul poet avangardist care tocmai publicase versurile ce aveau să îl ducă la un proces de atentat la moravuri. Textele critice se ordonează în funcție de apariția scrierilor selectate (poezia Danielei Crăsnaru, un roman al lui Florin Șlapac ș.a.). Ulterior criticul își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290376_a_291705]
-
a luptei de clasă, precum și o adevărată conștiință de clasă, prin comparație cu conștiința falsă, alienată ori ideologizată a tuturor celorlalți 42. Printre atît de numeroșii profeți ai sfîrșitului lumii care concep gnosticismul ca pe o mișcare istorică perenă ce defilează sumbru de-a lungul Întregii istorii occidentale, se ridică și un glas discordant: filozoful german Hans Blumenberg 43. Pentru Blumenberg, ale cărui cărți sînt accesibile În traducere engleză, modernitatea nu este scena victoriei finale a gnosticismului, ci, dimpotrivă, a izgonirii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Cuza, apucați de o nevroză criminală, pândesc copii evreiești noaptea, prin mahalale, fug cu ei și-i sufocă: exact sociologia și politica lor. Lumina soarelui vor distribui-o de la un ghișeu special acești contabili ai lui Dumnezeu, prin fața cărora vor defila ochii tuturor nefericiților din neamul acestei țări, cu inima prădată de toți istericii și nebunii. Sânge! Sânge vrem! Prigoană și asasinat!"201. Imaginea pruncuciderii, de o violență extremă, proiectează culpa ideologică într-un spațiu în care singura măsură punitivă acceptabilă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
este instaurat prin procesiunea ceremonioasă care conduce la sufragerie: "Stăpânul casei oferă brațul stâng persoanei care trebuie să stea în dreapta sa, în timp ce stăpâna casei ia brațul - întotdeauna brațul stâng al bărbatului care va sta în dreapta sa. Toate cuplurile de invitați defilează astfel în fața stăpânei casei care înaintează, la brațul cavalerului ei, înaintea fetelor ei sau tinerelor din familie care își oferă brațul celor mai tineri bărbați din asistență", (Contesa de Gence, Savoir-vivre et usages mondains, Paris, 1907, p. 363). Centralitatea mesei
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
timpului pierdut. Pe Bergotte îl ucide pictura olandeză. Prețiosul fragment de zid galben l-a izbit în stomac, la muzeul Jeu de Paume, într-o dimineață de primăvară a anului 1921. Vederea din Delft, în oglinda lui Vermeer, face să defileze în câteva secunde, sub pleoapele blândului cantor cu părul cărunt, întreaga-i viață, zădărnicia muncii lui personale și, dincolo de asta, poate, patetica incapacitate a cuvintelor de a reda un cer, apa, liniștea unui oraș dimineața. "Așa ar fi trebuit să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]