1,088 matches
-
greu de descris în cuvinte. Al treilea defileu, Xiling, este cel mai lung . Cu cât Yangtze se apropie mai mult de orașul Wuhan, cu atăt albia este mai lată. Dintre defileurile mai mici formate de Yangtze, demn de atenție este ""Defileul de Smarald"" din apropiere de Wuhan, care se întinde pe o distanță de 6800 km patrati,care sunt in continuare descendentul fluviului URIN.
Yangtze () [Corola-website/Science/305882_a_307211]
-
din Timișoara au primit primul lot de 800 de prizonieri de origine etnică română din fosta armată iugoslavă, conform înțelegerii cu misiunea militară germană. Orașul a fost frumos pavoazat cu acest prilej pentru primirea lor. S-a aranjat un mare defileu împreuna cu foștii prizonieri. Mulțimea din fata Comandamentului a aclamat îndelung și pe generalul care se afla în balconul Comandamentului, încadrat de un grup de ofițeri superiori de la Corpul de Armată, Divizie și Tribunalul Militar. Au urmat vizite ale autorităților în
Emanoil Bârzotescu () [Corola-website/Science/315380_a_316709]
-
Parcul Național Defileu Jiului este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a II-a IUCN (parc național), situată în sud-vestul țării, pe teritoriile județelor Gorj și Hunedoara. În arealul parcului se află Mănăstirea Lainici, o mănăstire ortodoxă de călugări construită
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]
-
componență peste 550 de specii cormofite și peste 140 de talofite (specii cu un singur tal, cu înmulțire prin spori). Fauna este bine reprezentată de mamifere, păsări, amfibieni, reptile, pești și insecte. Parcul național se suprapune sitului de importanță comunitară - "Defileul Jiului" (sit SCI), la baza desemnării căruia aflându-se câteva specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]
-
in România nu se poate vorbi de un impact negativ însemnat. Este însă o plantă care trebuie antent monitorizată și eliminată din preajma ariilor protejate sau a ecosistemelor valoroase, pentru a evita în acest mod, eventualele consecințe negative. Spre exemplu, în defileul Jiului, pe suprafețele afectate de incendii, are loc instalarea rapidă a salcâmului, în detrimentul mesteacănului și a altor specii importante din structura pădurilor caracteristice acestei zone." "Din observațiile noastre, la Hanu Conachi (jud. Galați), salcâmul, plantat aici la începutul secolului trecut
Salcâm () [Corola-website/Science/303986_a_305315]
-
Capul de pod este o regiune cu mare importanță strategică aflată pe teritoriul controlat de inamic, pe malul unei mări, dincolo de un curs de apă sau de un defileu, care trebuie cucerită / apărată în timpul unui conflict militar, pentru asigurarea trecerii grosului trupelor și mijloacelor de luptă terestre ale atacatorului. Existența capetelor de pod este limitată de obicei la câteva zile, forțele militare aflate în ofensivă fiind ori respinse de
Cap de pod () [Corola-website/Science/334178_a_335507]
-
fi : avatul, bibanul, carasul, crapul, linul, păstrăvul, roșioara, somnul, șalăuul, știuca și cleanul. "Pentru detalii, vezi: Mureș și Pocloș" Localitatea se întinde mai accentuat pe partea stângă al râului Mureș, care izvorăște din Munții Hășmașu Mare, străbate Depresiunea Gurghiului și defileul Toplița - Deda ca să ajungă la Târgu Mureș. Râul a fost de-a lungul istoriei o sursă de energie. Din inițiativa primarului Dr. György Bernády conducerea orașului dualist a alocat fonduri semnificative pentru construirea "Canalului de Turbină" și amplasarea unei turbine
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
a luat naștere prin dezvoltarea vetrei satului de-a lungul drumurilor laterale văii Geoagiului, cu accentuata tendință de coborâre spre aval - Stremț, tendință ce se manifestă și în prezent. Îngustimea văii Geoagiului, care și în vatra satului are aspect de defileu a determinat forma alungită pe cca. 6 Km a acesteia. Suprafața totală a intravilanului însumează 171,57 ha din care 140 ha reprezintă zona locuită. Pentru viitor organele locale propun includerea în intravilan a terenului aparținând monumentului istoric „Biserica Nașterii
Geoagiu de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300243_a_301572]
-
100 de slujitori, cf. Gn 14,14) spre sud-vest: Canaan, pe care l-a străbătut de la nord la sud în diferite direcții. Astfel, Abraam și ai săi pot fi întâlniți la Sichem, la stejarul lui Mambre, în centru țării, în defileul dintre munții Hebel și Garizim apoi, în sud, la Betel și - în sfârșit - la Negheb (partea extrem meridionala). La Stejarul lui Mambre îi apare Domnul, care îi promite în stăpânire tot acel teritoriu, drept care Abraam a înălțat acolo și mai
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
infanterie și 9 baterii de artilerie, ocupând dispozitiv de luptă în sectorul Dealul Arcanul-nord Bumbești-Dealul Muncelul-Dealul Molidviș-Vârful Parâng. Restul forțelor diviziei - 10 batalioane de infanterie și 7 baterii de artilerie erau grupate în "Detașamentul Cerna", cu misiunea de a apăra defileul Dunării. Rezerva diviziei - formată din 4 batalioane de infanterie, 1 escadron de cavalerie și 3 baterii de artilerie, era dispusă la Filiași, cu un detașament la Baia de Aramă. Dispozitivul de luptă al Diviziei 1 Infanterie a fost inspectat la data de
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
fost inspectat la data de 27 octombrie/9 noiembrie 1916 - cu o zi înainte de declanșarea ofensivei germane - de către șeful proaspăt sositei Misiuni Militare Franceze, generalul Henri Berthelot. Acesta aprecia organizarea ca fiind deficitară, în sensul în care dacă ieșirea din defileu era bine supravegheată și apărată, dispozitivul de luptă din estul și vestul defileului ar fi putut fi mai bine organizat , recomandând realizarea acoperirii corespunzătoare a distanțelor mari existente între cele trei centre de rezistență. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
înainte de declanșarea ofensivei germane - de către șeful proaspăt sositei Misiuni Militare Franceze, generalul Henri Berthelot. Acesta aprecia organizarea ca fiind deficitară, în sensul în care dacă ieșirea din defileu era bine supravegheată și apărată, dispozitivul de luptă din estul și vestul defileului ar fi putut fi mai bine organizat , recomandând realizarea acoperirii corespunzătoare a distanțelor mari existente între cele trei centre de rezistență. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase o grupare de forțe pusă sub comanda Comandamentului General LIV Rezervă, comandant
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
prevăzute a fi folosite, pentru a putea suporta artileria grea - tractată cu cu autotractoare, automobilele blindate și camioanele. Au fost stabilite depozite înaintate de muniții și alimente, iar trupele au fost prevăzute cu îmbrăcăminte și echipament de munte. Șoseaua din defileul Jiului, controlată de forțele germane până la mijlocul distanței dintre Lainici și Bumbești, împreună cu calea ferată ferată ăngustă (de tip "Decauville"), instalată din timpul neutralității pentru a înlesni transportul de grâne, au fost destinate pentru transportul artileriei grele și ușoare, precum și
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
noiembrie 1916 printr-o puternică pregătire de artilerie, la care au participat peste 250 de tunuri, de toate calibrele. Sub protecția artileriei, au fost introduse în lută cele patru divizii de infanterie germane, direcția principală de atac fiind șoseaua din defileul Jiului, spre deosebire de cea din prima bătălie de pe Valea Jiului, când atacul fusese centrat pe șoseaua Buliga, din Vâlcan. Frontul atacului era de 30 de kilometri, de la Dealul Molidvișului - la est - până la vest de Pasul Vâlcan, fiind ocupat de forțele Diviziei 41
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
109 Infanterie ajunge pe aliniamentul Postaia-Urma Boului-Molidviș. În aceste condiții, comandamentul german renunță la introducerea în front a celorlalte două divizii - Divizia 11 Infanterie bavareză și Divizia 301 Infanterie rezervă - direcționându-le prin marș spre sud, pe căile de comunicații din defileu. Cu tot raportul de forțe net superior, înaintarea forțelor germane în prima zi a fost relativ mică, resistența forțelor române ofiind mai mare decât se aștepta. Astfel, la aripa dreapta a Diviziei 41 Infanterie, Batalionul Alpin (Wurtemberg), a reușit abia
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
înaintat până pe aliniamentul sud Dealul Pleșu-Sâmbotin. Divizia 109 Infanterie a ocupat gara Bumbești, ajungând la sud de dealul Postaia. Divizia 301 a ajuns cu capul coloanei de marș la est de Postoaia iar Divizia 11 la sud-vest de ieșirea din defileu. După pierderea Bumbeștilor,trupele "Detașamentului Jiu" sau retras pe aliniamentul Vălari-Rugi-Sâmbotin-Bârcaciu, aliniament în fața căruia forțele germane au ajuns la 31 octombrie/13 noiembrie 1916. Amenințat permanent de pericolul întoarcerii flancului său drept, Detașamentul Jiu a încercat o ultimă rezistență pe
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
lui Mihai Viteazul, Dumitru (Amza Pellea), se află și el prin Europa prefăcându-se olog, orb de un ochi și gângav și trăind din mila străinilor. El reușește să fure o căruță cu un tun și se întâlnește într-un defileu cu grupul lui Costea. În noaptea uciderii domnitorului, căpitanul Andrei (Sergiu Nicolaescu) fusese chemat de contesa Maria Cristina (Heide-Marie Wenzel), venită de la Pesta și care locuia în castelul contelui Șaroși (Zephi Alșec). Căpitanul a intrat în cortul domnitorului și l-
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
cubului lui Rambladi de la Lazarey și apoi să-l ucidă pe acesta. În schimb, Sydney și Lazarey i-au înscenat moartea și au început să caute cubul pentru a-l preda CIA-ului. Sydney și Lazarey au găsit cubul în Defileul Râului Fish din Namibia. Au recuperat cubul dintre un seif, dar mâna lui Lazarey a rămas blocată, fiind nevoie ca Sydney să-i taie mâna ca să-l elibereze. Potrivit înțelegerii pe care a avut-o cu CIA-ul, Lazarey a
Andrian Lazarey () [Corola-website/Science/306529_a_307858]
-
care și Poienile de sub Munte, erau ale lui Ion Vodă, fiul lui Ruszka-Polyana. Iuga Vodă era „frate dulce” cu Bogdan Vodă. Cnezatul de Vale al Bogdăneștilor era situat pe Valea Vișeului și pe cursul superior al Izei, cu limita în defileul dintre Bârsana și Strâmtura. De-a lungul istoriei sale, Poienile de sub Munte a avut mai multe denumiri, astfel în anul 1411 a avut mai multe denumiri: "Rusca Poliana", "Poiana Ruscăi", "Poiana Rusului", "Poienile Rușilor", "Rwzkopolania" (Poiana Ruscăi); "Polyana" în 1457
Poienile de sub Munte, Maramureș () [Corola-website/Science/301585_a_302914]
-
sursa principală de suprafață de aprovizionare cu apă este râul Nistru, cursul căruia mărginește orașul pe o lungime circa de 17 km. La intrarea în oraș dinspre sud se află Rezervația naturală „Peștera lui Bechir”. Rezervația este amplasată într-un defileu săpat de un curs de apă, numit râpa Bechir. Versanții sunt abrupți, calcaroși, parțial împăduriți. Pe versantul stâng, la o înălțime de 12-14 m a fost săpată o peșteră monahală. În hotarele administrative ale orașului parcuri ocupă circa 7 ha
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
14 iunie 2015, este următoarea: are 49 localități: 2 orașe, 30 comune și 17 sate. Pentru a vedea repartizarea localităților la 1930 vedeți Localitățile raionul Edineț la 1930. Rezervația include masivul de pădure Fetești, împrejurările lui cu vegetație ierboasa și defileul râulețului Draghiște (provine de la drag, dragoste). Defileul are o lățime de 250 m, maluri abrupte, înalte. În partea superioară a rezervației s-a păstrat un sector de dumbravă semiaridă de Quercus pubescens. La sud, în râpă, această dumbravă se mărginește
Raionul Edineț () [Corola-website/Science/297497_a_298826]
-
localități: 2 orașe, 30 comune și 17 sate. Pentru a vedea repartizarea localităților la 1930 vedeți Localitățile raionul Edineț la 1930. Rezervația include masivul de pădure Fetești, împrejurările lui cu vegetație ierboasa și defileul râulețului Draghiște (provine de la drag, dragoste). Defileul are o lățime de 250 m, maluri abrupte, înalte. În partea superioară a rezervației s-a păstrat un sector de dumbravă semiaridă de Quercus pubescens. La sud, în râpă, această dumbravă se mărginește cu o pădure de stejar, la vest
Raionul Edineț () [Corola-website/Science/297497_a_298826]
-
județul Sălaj, Transilvania, România. Atestare documentară: 1544 "Nahzywrdok", 1625 "Nagi Szendok", 1630 "Nagz-Szurduk", 1733 "Szurduk", 1850 "Szurdok", 1854 "Szurduk", 1930 "Surduc", 1966 "Surduc". Configurația morfologică a locului în care este așezată astăzi localitatea justifică denumirea de: trecătoare, loc de acces, defileu, deoarece pe aici se putea trece spre est sau vest prin defileul Văii Someșului și totodată, din acest loc se pătrundea pe Valea Gârboului, Poiana Onții și în fine, pe Valea Solonei, înspre Solona, Teștioara și Văleni. În diferite anale
Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/301836_a_303165]
-
Nagz-Szurduk", 1733 "Szurduk", 1850 "Szurdok", 1854 "Szurduk", 1930 "Surduc", 1966 "Surduc". Configurația morfologică a locului în care este așezată astăzi localitatea justifică denumirea de: trecătoare, loc de acces, defileu, deoarece pe aici se putea trece spre est sau vest prin defileul Văii Someșului și totodată, din acest loc se pătrundea pe Valea Gârboului, Poiana Onții și în fine, pe Valea Solonei, înspre Solona, Teștioara și Văleni. În diferite anale și arhive se pomenește de satul Surduc pentru prima dată în anul
Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/301836_a_303165]
-
Porta Westfalica este denumirea defileului situat între munții Wiehengebirge și Wesergebirge pe valea lui Weser, landul Renania de Nord-Westfalia din Germania. La Porta Westfalica, lasă în urmă Weserul venit din sud regiunea deluroasă Weserbergland îndreptându-se spre nord spre Regiunea joasă de șes din Germania
Porta Westfalica (chei) () [Corola-website/Science/317226_a_318555]