1,271 matches
-
Așteptă să-i vină momentul concentrat în rugăciune, fără să arate vreun semn de teamă, și urcă pe rug cu un pas ferm, hotărât. Și Inisius, legat de stâlpul său, își spuse rugăciunile, ba chiar le strigă cu o voce deformată, neomenească, scuturând permanent din cap cu un zâmbet absurd pe chipul descompus și cu ochii ridicați spre cer. Când flăcările îl învăluiră, urlă nebunește - un urlet lung, atroce. Canzianus, în schimb, nu strigă, nici măcar când flăcările îl devorau, și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Pe Rhon, ce curgea pe sub zidurile din stânga sa, pluteau ambarcațiuni cu vele, iar strigătele marinarilor îi ajungeau la urechi, prin aerul incredibil de limpede, cu o sonoritate stranie: amestecate cu ordinele seci ale centurionilor din curte și cu zgomotele îndepărtate, deformate, ale cetății, ele îi transmiteau o senzație plăcută de normalitate, senzația unei vieți senine și laborioase, într-un imens contrast cu veștile despre orori și jafuri ce îi parveneau zilnic din miazănoapte. Dintr-odată, păru să-și amintească de ofițerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mers și în mișcări tipică, în general, celui deprins cu mânuirea armelor; alții - nu puțini, într-adevăr - păreau mai mult a fi simpli țărani, animale de rezistență, iar alții dădeau impresia de caricaturi de oameni: slabi și palizi, cu trupul deformat, îi pândeau pe noii-veniți cu priviri neîncrezătoare, atunci când nu erau fățiș ostile. Cei mai mulți purtau haine de țărani, dar nu lipseau pantaloni, tunici și jambiere militare ori hlamide fin țesute, care trebuie să fi îmbrăcat în trecut umeri mai nobili. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
balustradă. Acolo, cu groază, găsiră înaintea lor spectacolul satului cuprins de flăcări. A urmat o tăcere lungă, apăsătoare. Dinspre casele burgului, aflat la circa jumătate de milă de sat, se ridicau flăcări înalte. Vacarmul locuitorilor pradă panicii ajungea, surd și deformat, până la terasă. Unul dintre muzicanți arătă cu degetul spre dreapta, unde centrul locuit lăsa loc câmpiei. — Priviți! strigă. Cine sunt aceia? Toți întoarseră ochii în acea direcție și, în reflexele focului, putură să distingă limpede o masă de cai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui Flavius Etius. Cortul lui Atila zăcea pe jos, desfăcut deja, iar în jurul lui mișunau o sumedenie de oameni, în vreme ce numeroase care se îndepărtau pe drumul ce ducea spre sud. în aer se auzea, ca un tunet difuz, înăbușit și deformat din cauza distanței, un vuiet nedeslușit. Fremătând de-a dreptul, Vitalius arătă cu degetul înspre armata romană. — Uite, Prefectule! Catafracții! într-adevăr, în compania ce se găsea în apropierea drumului puteau fi recunoscute acum însemnele puternicei cavalerii imperiale cu platoșe. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trupe mici de cercetași în avangardă călăreau prin câmpie, ținând sub ochi dușmanul, care, la rândul său, se așeza, fără grabă, în dispozitiv. Ziua se anunța caldă; peste câmpie aerul era dens, apăsător, ca de vată, iar sunetele se auzeau deformat. Cele mai apropiate ajungeau la ureche aproape asurzitoare: bâzâitul tăunilor, tropotul copitelor, zăngănitul metalic al armelor; cele ce veneau de la o distanță ceva mai mare - chemarea bucinei și a cornului ce transmiteau în permanență ordine - se auzeau în schimb mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
În pumn și o privea cu atenție. Asemănarea cu răposatul Onisei probabil că era Întâmplătoare. Sau poate că Mașa, din pricina suspiciunii ce i se cuibărise În suflet și a coșmarurilor În care Îi apărea mereu fostul ei soț, percepea realitatea deformat, călăuzindu-se după vechile șabloane sedimentate În memorie. La drept vorbind, uneori toți bărbații i se păreau asemănători, indiferent dacă erau grași sau slabi, Înalți sau scunzi, indiferent dacă purtau barbă și mustăți sau erau rași În cap, toți aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care vine nu pare prea diferită de cea de aici. Sunt și japonezi, și șobolani, și canguri, și proroci, și monștri biblici... Într-adevăr, tot ce-i aici există probabil și dincolo, doar că sub o altă formă, ceva mai deformată.“ Extraterestrul sorbi un gât din păhărelul de horilcă, după care continuă: - Alcoolul Îngurgitat cu noaptea-n cap Începu să-și facă efectul. Ippolit Își reveni din spaimă, prinzând din ce În ce mai mult curaj. În fond, de ce ar fi trebuit să-i fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de un viciu care nu e un viciu de frunte. Și aceasta Îi aduse aminte de descrierea comică făcută de Kierkegaard oamenilor ce fac Înconjurul lumii ca să vadă râuri și munți, stele noi, păsări cu penet rar văzut, pești curios deformați, rase ridicole de oameni - turiști ce se lasă pradă stuporii bestiale ce cască gura la existență și crede că a văzut ceva. Aceasta nu-l putea interesa pe Kierkegaard. El căuta Cavalerul Credinței, adevăratul copil minune. Adevăratul copil minune, stabilindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nimic altceva decât de finit și de obișnuit. Pe când alții caută cu ardoare extraordinarul din lume. Sau Își doresc să fie aceea la care se cască gura. Ei Înșiși Își doresc să fie păsările cu penet rar văzut, peștii curios deformați, rasele ridicole de oameni. Numai domnul Sammler, Întins, un trup bătrîn lung cu pomeți cărămidoși și părul de la spate adesea electrizat ridicat pe ceafă - numai domnul Sammler era Îngrijorat. Era preocupat de testul fărădelegii pe care Cavalerul Credinței trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bagajele. S-a mutat în mașină, a băut prea mult, dar asta n-a transformat-o într-un monstru. După ce l-a născut pe Andy, a sărutat copilul pe obraji și pe fruntea pe care doctorii o numeau deja anormală, deformată. Pearl le-a ascultat diagnosticul, dar n-a intrat în panică. Când, dintr-o dată, cineva devine toată viața ta, să știi că nu mai poți să supraviețuiești fără respectiva persoană devine o ușurare. Pe măsură ce toamna s-a apropiat, lui Pearl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
crăpată fusese cîrpită cu scotch. Mirosea ca nămolul de la canalul de scurgere dizolvat În benzină... Putea la fel de bine să fie mirosul greu al unor Îngrășăminte chimice Înmuiate În urina unor animale domestice. Ușa scoase un sunet metalic pătrunzător pe șina deformată. Am crăpat-o doar puțin, cu oarecare reținere, atît cît să mă pot strecura, și imediat o pătură de aer cald și lipicios mi se prinse de față precum o batistă umedă. Chiar Înaintea ochilor mei se găsea un ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o pune În mișcare. Am deschis ușa pe jumătate: — Hai să te iau cu mașina! Încotro? — Încotro? Dar ce, e după mine? zise ea neașteptat de calmă, dar și provocatoare În același timp. Am zîmbit forțat; iar obrajii ei păreau deformați, ca și cînd i-ai fi privit printr-o oglindă defectă. — Vrei să spui că ești pregătită pentru orice ? — Ești vrednic de tot disprețul! I-am trîntit brutal ușa În nas. Am demarat brusc și mașina țîșni Înainte, cu botul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
probleme. RÎse ironic, pe nas, și se cațără pe scaun. Partea din față a rochiei se deschise și piciorul i se dezgoli pînă la coapsă. Un picior frumos, greu de imaginat judecînd după chip și după fotografiile care prezentau realitatea deformat ; frumos conturat și bine făcut, ca de atletă... dacă n-ar fi fost atît de alb. Se putea afirma că Înclinația LUI pentru spate, care l-a determinat să excludă și asemenea picioare, ținea de apucăturile lui bizare. Fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
femeii goale, senzuale, se proiectau pe un fundal complet negru. Erau ele mari, dar deși umpleau toată fotografia, Îți lăsau impresia unor oase destul de mici. Forma lor mi-a amintit de un fruct... da, moșmoanele... niște moșmoane nu prea arătoase, deformate... un hibrid de moșmoană cu pară europeană ... o emisferă transparentă, cu o nuanță vagă de verde jos - poate și pentru că pardoseala nu era de un negru pur. Crăpătura de dedesubt se termina cu o umflătură În vîrful vertebrei lombare. Interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu centrul ei puțin ridicat În formă de triunghi echilateral, cu colțurile ușor rotunjite și o margine dintr-un strat argintiu pe un fundal albastru. Un S, și el din argint, ieșea În relief În mijloc. Era o literă puțin deformată, făcută din linii drepte și la prima vedere părea un fulger. Sau poate nici nu era un S, fusese un fulger de la bun Început. Dacă-i fulger, presupun că trebuie să aibă o oarecare legătură cu electricitatea, dar deocamdată n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Oceanului Atlantic și Mării Baltice. Peste ani de zile, datorită unor conștiințe trezite târziu, aceste catedre se vor reînființa; biruința de neînlăturat a spiritului. Acum tânăra profesoară preda Limba și Literatura Română. Dispăruseră însă Rebreanu, Goga și alții, cei rămași erau prezentați deformat. - Sigur că sunt bucuroasă. Gândiți-vă, domnule judecător, până anul trecut, din lipsă de profesori și restructurări, m-au pus să predau Geografia. Vă închipuiți: trebuia să învăț la rând cu elevele și elevii mei, acum am clase mixte, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și au devenit mai puternice, apoi erau chiar lângă noi, până când, abrupt, în plin țipăt, s-au oprit. Sunt pentru noi, m-am gândit. N-am crezut niciodată că ni se va întâmpla așa ceva. Aidan a fost scos din mașina deformată, apoi eram în ambulanță și totul a părut să se întâmple foarte rapid. În spital, pe două tărgi separate, eram purtați în fugă pe coridoare și, din modul în care toți ne acordau atenție, eram cele mai importante persoane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mele. O să vorbesc tot drumul până acolo. Lumina zilei ajută. Alungă monștrii. — Monștrii... spuse pierdut Vultur-în-Zbor. — Vin dinăuntrul tău, zise Virgil Jones. Dinăuntrul tău... îVocea i se stingea, i se pierdea.) Pe Vultur-în-Zbor îl cuprinse iarăși nedumerirea. Avu iar vedenii deformate. — Nu-ți pot explica! urla Virgil de la capătul unui tunel lung. Să treci prin asta înseamnă s-o înțelegi. Ascultă vocea mea. Ascultă doar vocea mea. Pe Vultur-în-Zbor îl copleșea frica, frica omului sănătos în fața unei boli inexplicabile. Simțea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ieșirile din scenă ale personajelor sunt un „joc ilariant de măști umane”, cum îl numește Pompiliu Constantinescu. De fapt, acest joc exprimă o viziune profundă asupra structurii unei lumi mimetice. Aceste două personaje, cu toată verosimilitatea lor social-psihologică, sunt măști deformate ale altor personaje, ale Vetei sau Ziței, ale onorabilei Zoe Trahanache. Veta și Zița sunt în mai mică măsură apropiate de vechile scheme comice, „mai puțin primitive, mai legate de civilizația mic burgheză”.<footnote I. Constantinescu, op. cit., p. 167. footnote
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
dramatică, politică. Ele au fost analizate pe larg de Mircea Tomuș în Opera lui I. L. Caragiale. Se observă că limbajul lui Leonida devine comic prin materializarea gândirii aberante, iar al Efimiței e în sine comic. În universul lor, realitatea apare deformată, este văzută prin prisma lui Leonida. Un chef de lăsata secului ia pentru ei proporțiile revoluției. Scena a IV-a este scena trădării reacțiilor personajelor, a dezvăluirii esențiale. Dramaturgul are o bună tehnică în realizarea acestor scene, confruntând o existență
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
nume românesc pentru o damă mare în politica de provincie!”<footnote G.Ibrăileanu, Numele proprii în opera comică a lui Caragiale, în Studii literare, București, Editura Tineretului, 1968, p. 227. footnote>. Numele străine, adevărate „caricaturi onomastice” sunt construite pentru personajele deformate biologic și intelectual. Zaharia Trahanache „sugerează bătrânețea și chiar decreptitudinea și tot ce are mai greoi și mai ticăit venerabilul președinte”<footnote G. Ibrăileanu, op. cit., p. 225. footnote>. Agamiță Dandanache e bătrânul ramolit, senil, din aceeași categorie cu Leonida. Rică
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
se cobora pe sprâncene fără ca un fir răzleț să îndulcească obrazul bizar. . . Odată, ieșind târziu din magazin, am văzut-o plecând îmbrăcată cu un taior negru, simplu și cam uzat, dar tot elegant pe manechinul ei perfect, cu o pălărioară deformată, dar sub jachetă cu o bluză brodată luxos și cu o blană frumoasă la gât. S-a urcat într-un automobil larg, al cărui șofer îi făcuse un semn masonic. Mi s-a spus că e clienta de noapte a
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe călăreț Îl face calul. Frumos spus: pe călăreț Îl face calul... Dar nu cumva prea-frumos spus? Ei și? De atâția ani, de-atâția, mama zace. Din pricina, mai cu seamă a picioarelor. Picioarele ei sprintene de altădată. Acum moarte. Chircite. Deformate. Micite. Poate că de asta: dansul, mereu dansul - de el Îmi aduc aminte. Dar poate că din aceeași pricină, calul - de care nu știu. Nu știam. N-am știut, dar, iată, știu. Țin minte caii de la Mana... O, caii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
viețile lor, la finalul filmului se trezea, îmi zâmbea victorios, turna bere în pahare, îmi mângâia coapsele goale. Îndrăznesc să le invidiez chiar și pe fetele de la cămin, pe fetele acelea tinere, aproape niște copii, ale căror vieți sunt la fel de deformate ca și trupurile, cu protuberanța aceea mică în mijloc, încolțind ca o buruiană amenințătoare. Deodată în jurul inimii mele se formează o crustă dură și le privesc indiferentă, sigur că le este greu acum, dar în câteva săptămâni problema lor va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]