2,341 matches
-
1961/1982), „La conception de l’homme dans l’experience psychanalytique” (1962a/1982). Lagache recunoaște că a reluat o idee schițată de Bibring, dar merge și mai departe, căutând în opera lui Freud elemente care să pledeze în favoarea conceptului de degajare. De pildă, în textul său din 1957, el citează capitolul despre „Stările de dependență ale eului”, în care Freud exprimase cât se poate de clar ideea că funcția tratamentului era aceea de a elibera eul de sub influența celorlalte două instanțe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
exprimase cât se poate de clar ideea că funcția tratamentului era aceea de a elibera eul de sub influența celorlalte două instanțe. De asemenea, în „La sublimation et les valeurs” (1962/1984), Lagache subliniază că, „în conformitate cu marile linii indicate de Freud, degajarea presupune înlocuirea compulsiilor defensive, rețineri inconștiente față de solicitări inconștiente, cu alegerea și respingerea conștiente - într-un cuvânt, judecata, atât în sens moral, cât și logic”. Pentru Lagache, scopul operațiunilor de degajare este conștientizarea posibilităților de care dispune subiectul, faptul de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Lagache subliniază că, „în conformitate cu marile linii indicate de Freud, degajarea presupune înlocuirea compulsiilor defensive, rețineri inconștiente față de solicitări inconștiente, cu alegerea și respingerea conștiente - într-un cuvânt, judecata, atât în sens moral, cât și logic”. Pentru Lagache, scopul operațiunilor de degajare este conștientizarea posibilităților de care dispune subiectul, faptul de a le „trăi, măcar pe canapeaua psihanalistului”, în loc de a „nu le trăi”, de a le „mortifica”. O contribuție importantă a lui Lagache privește descrierea elementelor caracteristice degajării: 1) recunoașterea, considerată esențială
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Lagache, scopul operațiunilor de degajare este conștientizarea posibilităților de care dispune subiectul, faptul de a le „trăi, măcar pe canapeaua psihanalistului”, în loc de a „nu le trăi”, de a le „mortifica”. O contribuție importantă a lui Lagache privește descrierea elementelor caracteristice degajării: 1) recunoașterea, considerată esențială, de către subiect a dorințelor și apărărilor sale fantasmatice; 2) rolul important pe care-l îndeplinește conștiința - sau, în termeni psihanalitici, „eul conștient” -, rol care, fără a fi exclusiv, este totuși determinant; 3) îndepărtarea apărării, ca element
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
recunoașterea, considerată esențială, de către subiect a dorințelor și apărărilor sale fantasmatice; 2) rolul important pe care-l îndeplinește conștiința - sau, în termeni psihanalitici, „eul conștient” -, rol care, fără a fi exclusiv, este totuși determinant; 3) îndepărtarea apărării, ca element prealabil degajării. Operațiunile de degajare „presupun «dezinvestirea» contrapulsiunii defensive, amânarea ei și, în contrapartidă, «suprainvestirea» anumitor gânduri, care fac apel la atenție și la reflecție”. Lagache mai precizează că, în termeni psihologici, mecanismele de apărare fac apel la inteligență, în sensul de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de către subiect a dorințelor și apărărilor sale fantasmatice; 2) rolul important pe care-l îndeplinește conștiința - sau, în termeni psihanalitici, „eul conștient” -, rol care, fără a fi exclusiv, este totuși determinant; 3) îndepărtarea apărării, ca element prealabil degajării. Operațiunile de degajare „presupun «dezinvestirea» contrapulsiunii defensive, amânarea ei și, în contrapartidă, «suprainvestirea» anumitor gânduri, care fac apel la atenție și la reflecție”. Lagache mai precizează că, în termeni psihologici, mecanismele de apărare fac apel la inteligență, în sensul de adaptare la situațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și, în contrapartidă, «suprainvestirea» anumitor gânduri, care fac apel la atenție și la reflecție”. Lagache mai precizează că, în termeni psihologici, mecanismele de apărare fac apel la inteligență, în sensul de adaptare la situațiile noi. Din această perspectivă, mecanismele de degajare sunt considerate de Lagache ca fiind foarte diferite de operațiile defensive ale eului, care au ca scop reducerea, cât mai rapid cu putință, a tensiunilor intolerabile. Chiar dacă ele amână descărcarea pulsiunii periculoase, apărările tind spre o reducere a tensiunii cât
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mai insistă și asupra faptului că operațiile defensive au caracteristici prin care se apropie de procesul primar. Ele au o structură paralogică și se realizează sub influența principiului plăcerii și a compulsiei la repetiție. În textele în care vorbește despre degajare, Lagache descrie diferitele sale moduri de realizare 35: - familiarizarea subiectului cu situația traumatică; - previziunea, mecanism ce-i permite subiectului să se degajeze de influența motivațiilor sale actuale - care animă și întrețin conflictul-, ca și de așteptarea unor efecte iminente, reprezentându
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
În legătură cu acest mecanism, Lagache amintește că, în cura psihoterapeutică, o rezistență nu este surmontată decât dacă subiectul îi substituie acesteia un mod de exprimare pozitiv. Fără îndoială că doar în relație cu înlocuirea trebuie să concepem și alte căi de degajare care implică, potrivit lui Lagache, diverse modalități de înlocuire, și anume: • repetiția acționată, prin rememorarea gândită și verbalizată; • identificarea (care-l face pe subiect să se confunde cu experiența trăită), prin obiectivare (care-i permite să ia distanță față de această experiență
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1945/1953), Fenichel considera totuși că sublimarea este un mecanism de apărare aparte: o apărare „reușită”, pentru care o condiție prealabilă este abolirea refulării, deci a apărării. Pentru acest motiv, Lagache propune ca sublimarea să fie considerată un mecanism de degajare. 3. Coping-ultc "3. Coping‑ul" Lucrarea lui Lazarus (1966) cu privire la stresul psihologic și procesul de coping 37 a contribuit la pătrunderea noțiunii de coping în limbajul științific. Începând din acest moment, interesul acordat noțiunii a crescut încontinuu: din ianuarie 1990
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
care pot fi calificate drept funcționale în virtutea scopurilor lor: reducerea tensiunii pulsionale și a angoasei ce rezultă din ea (ca în cazul mecanismelor de apărare) și, respectiv, adaptarea la schimbare, la condițiile externe (ca atunci când avem în vedere mecanismele de degajare și de coping). Această viziune asupra semiologiei pune accent pe aspectul de proces de funcționare psihică și sugerează în același timp un continuum al mecanismelor de adaptare mergând de la apărare până la degajare și, apoi, la coping. Plutchik (1995) este de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
externe (ca atunci când avem în vedere mecanismele de degajare și de coping). Această viziune asupra semiologiei pune accent pe aspectul de proces de funcționare psihică și sugerează în același timp un continuum al mecanismelor de adaptare mergând de la apărare până la degajare și, apoi, la coping. Plutchik (1995) este de părere că fiecăreia dintre cele opt apărări de bază (considerate niște mecanisme inconștiente, rigide, de valoare adaptativă limitată) îi corespunde un stil de coping (conceput ca o metodă conștientă de rezolvare a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unei „derute intelectuale cauzate de emoție” (Mazerol, 1970). Aceeași constatare a fost făcută și în două teze de doctorat dedicate testului „Satul”, aplicat unor subiecți caracterizați printr-un psihic fragil (Lhote, 1976) și unor pacienți diagnosticați cu alcoolism (Jacquet, 1987). Degajarea mesei și trierea elementelor sunt criterii de comparare a pacienților cu grupurile-martor. Schizofrenicii se arată și ei incapabili de anticipare înainte de a-și construi satul; ei sunt dominați de eveniment, percepând numai prezentul imediat (Guichardière și Péchoux, 1968). Relațiile cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
poate părea paradoxală, însă ambele apărări se sprijină pe credința în puterea absolută a gândului. În această optică, așa cum gândul poate face să dispară trecutul, el poate și să supună viitorul, reprezentându-l și adjudecându-și-l. Familiarizarea, mecanism de degajare pus în evidență de Lagache (1962a/1982) (după ce anterior fusese semnalat de Bibring), prezintă și ea puncte comune cu anticiparea. Grație acestui mecanism, subiectul „se familiarizează cu situația traumatică și acționează printr-o abreacție asupra tensiunilor care-i sunt inerente
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fantoma care-ar putea veni”. Faptul de a gesticula echivalează, după A. Freud, cu o identificare cu obiectul exterior temut. Regăsim în acest comportament caracterul activ al identificării cu agresorul, pe care am putea-o califica drept un mecanism de degajare (Bibring, 1943) prin consecința sa: „Copilul se transformă din amenințat în amenințător” (A. Freud, 1936/1993) și prevede o strategie pentru a face față pericolului. Această conduită trebuie, de asemenea, pusă pe seama evoluției afective a copilului, cu observația că angoasa
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
la care te gândești” (Anzieu, 1961/1970). Să mai notăm că utilizarea transferului în cură se sprijină pe proiectarea experiențelor infantile asupra persoanei terapeutului. Expresie a unei relații imaginare cu celălalt, această „situație proiectivă” poate fi decriptată și permite o degajare pornind de la interpretările care îi sunt date. Lebovici (1992) relatează cazul uneia dintre pacientele sale care acordă o mare importanță modului în care psihanalistul o privește când o întâmpină la cabinet. Dacă acesta este puțin preocupat, ea se simte „disprețuită
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și care sunt deci patogene, întrucât provoacă o stare de tensiune perpetuă. Această poziție este aspru criticată de Lagache (1961/1982), care îi evidențează contradicțiile interne și afirmă că este nepotrivit să vorbim în acest caz despre apărare. Conceptul de degajare, introdus de Bibring, este singurul care poate lămuri sublimarea, de vreme ce descărcarea nu este blocată. Guillaumin (1974) conchide că există un aspect magic și excepțional al acestei apărări - „șoim în mijlocul păsărilor de curte” -, care, în chip misterios, reușește în opera de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
introdus de Bibring, este singurul care poate lămuri sublimarea, de vreme ce descărcarea nu este blocată. Guillaumin (1974) conchide că există un aspect magic și excepțional al acestei apărări - „șoim în mijlocul păsărilor de curte” -, care, în chip misterios, reușește în opera de degajare a eului, în vreme ce alte apărări eșuează; totuși, mijloacele prin care ea ajunge la reușită rămân necunoscute. Care sunt pulsiunile vizate? Freud nu a studiat în mod aprofundat pulsiunile de agresivitate din perspectiva raportului lor cu sublimarea. El recunoaște acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Lee Masters va contempla vremelnicia altui veac, în dialogul, doar ceva mai liber, mai puțin aulic, cu morții săi de pe colina din Spoon River. Alte traduceri, din Vergiliu (opt cântece din Eneida) și Ovidiu, alături de un op juridic (contribuție în degajarea unei terminologii specifice), sunt reevaluate de asemenea postum, odată cu descoperirea manuscriselor nepublicate. Preocupările de ordin filologic, constante, nicidecum de neglijat, îl vor afilia, altminteri, fără echivoc, pe A., la marele curent creat de Școala Ardeleană. În preambuluri ale scrierilor sale
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
noile realități. Dezvoltarea, testarea și implementarea de noi modele organizaționale și de gestionare a învățării sub impactul noilor tehnologii. Structurile organizatorice sunt renovate sau înlocuite cu noi instanțe sau instituții profilate pe gestionarea cunoașterii livrate virtual. Asigurarea controlului calității prin degajarea unor formule clare de acreditare, de urmărire și validare a parcursurilor virtuale de formare. Calitatea este o dimensiune care nu poate fi neglijată. Normativele de ordin legislativ, deontologic și didactic vin să orienteze axiologic formulele noi de realizare a educației
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
și cercetare. Procesul, directivat de principiile de mai sus, a fost și este caracterizat printr-o amplificare evidentă nu numai a numărului de țări implicate, dar și a numărului de persoane, instituții, organizații, constituindu-se într-un demers nemaiîntâlnit de degajare a unui spațiu simbolic unitar cu reverberații asupra tuturor componentelor vieții comunitare europene. 2.3. Globalizarea și dinamica diferențierii Mondializarea vine cu noi moduri de gestionare a diversității pe mai multe axe: individual-comunitar (suntem foarte diverși ca indivizi, dar omogeni
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
și administrative de la nivelul instituțiilor educative, profesorii devenind colegi cu alte categorii de lucrători, „nespecifici” mediului școlar; gestionarea în comun a conținuturilor digitale școlare, ridică problema proprietății intelectuale ce este dezindividualizată, depersonalizată. Conținuturile curriculare devin rezultatele unei creații colective; greutatea degajării unor criterii clare de evaluare și certificare a parcursurilor educative girate de NTIC; dificultatea calibrării între mai multe instituții ce oferă educație virtuală și a recunoașterii reciproce a parcursurilor formative (la scară națională sau internațională). Aceste dificultăți (și altele care
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
individuale, cât și la nivelul dinamicii sau interacțiunii sociale. El predispune la altfel de raporturi interindividuale, la un alt tip de consum al timpului, la un alt mod de vizare a alterității. Efectele acestuia au fost catalogate fie pozitive, prin degajarea de oportunități de tot felul, dar și negative, prin atrofierea unor deschideri socio-relaționale, prin claustrarea individului în limitele unui spațiu egoși tehno-centrist. Rețeaua globală de tip internet cuplează milioane de calculatoare. Acestea sunt dispuse pe un areal deosebit de larg. Practic
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
și ce se cere a fi realizat împreună cu alții. „Logicielele” tot mai rafinate vor conține în ele însele astfel de incitări pe linia dezvoltării multinivelare și pluridirecționale a raporturilor dintre educați. Un statut aparte îl vor avea „întâlnirile” virtuale, prin degajarea efectivă a unor timpi concreți de realizare a schimburilor și de discuții în timp real asupra unor probleme. Tehnologia existentă facilitează aceste activități în comun, chiar dacă ele se realizează în locații diferite (dar sincrone). Mesageria instantanee, videoconferințele sau telefonia sunt
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
completă „în linie”; universități parțial virtuale, hibride, care îmbină serviciile clasice, în prezență, cu cele virtuale, „în lipsă”; așezăminte de formare ce doar din punct de vedere administrativ oferă servicii nespecifice on-line (informare, înscriere, plată etc.); prezentare sau publicitate, prin degajarea de pagini Web specializate, prin contacte cu competențe academice în materie etc. Campusul virtual afectează vechile principii de organizare a campusurilor reale, concrete. Școala virtuală, chiar dacă are obiective similare cu cea reală, se deosebește de aceasta din multe puncte de
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]