30,841 matches
-
o salvă de clopot un dangăt de pușcă au același răsunet Din casa mea ies nuntașii 1955 Apus de soare Se ia o portocală mai zemoasă (cu tot cu coajă) Și două-trei felii dintr-o lămîie bine coaptă Apoi se scurmă cu degetele un pumn de pămînt roșu și toate astea se frămîntă bine Firește că încă nu pot lua culoarea soarelui mistuit în mare Căci nicicum să se lege terciul ăsta fără albuș Ci mai trebuie stropit cu vin roșu Și așteptat
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
fructe și oamenii locului care nu le mai văd pentru că ei se gîndesc la ziua de mîine, mereu la ziua de mîine și din azi nu mai rămîne nimic niciodată". Cîte o imagine burlescă precum cea a individului care, ,cu degete butucănoase", ia la rînd sticluțele cu parfum franțuzesc, lăsînd impresia unui ,mujic care caută vodkă", nu are decît rolul unui contrast, precum prezența unei negrese în cadrul unui tablou faimos, înfățișînd un nud strălucitor.
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
află acolo unde și-o închipuia el. Împăcat și întărit după întîlnirea vieții sale, pleacă atunci înapoi închizînd abia acum cercul unui periplu complet în jurul lumii și desăvîrșindu-și pelerinajul printr-o adevărată întoarcere acasă. Ithaka mult rîvnită îi scapă printre degete lui Apolodor chiar în clipa cînd pare a o ține mai strîns în brațe. Acest joc al imposibilei apropieri, al întîlnirii veșnic amînate, căruia poetul i-a dat numele Golfului Terror, face parte dintr-un scenariu mai complex al cunoașterii
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
s-a înțeles, sper, faimoasa simbioză dintre Goethe și Schiller. Cu timpul, primul nu va mai fi privit de cei din jur ca un muritor de rând, la el se va veni în audiență, membrii cercului de intimi, numărați pe degetele unei mâini, nu uitau nicicând distanța față de un ales al zeilor, un împărat al poeziei. Junele, care căpătase privilegiul de a-l frecventa, era însă exceptat de la ritualul descris, el nu era considerat un vasal, nu și-a cenzurat firea
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
o tablă de legi pentru un stat vegetal. "Plouase și mirosea a plante strivite" - a moarte cu iz jilav de buruieni trîntite la pămînt. A reavăn, a sfîrșit. Dai, peste tot în țesătura cu ochiuri rare, dacă poți merge cu degetul pe contur, de curba aplecată a corpurilor căzînd frumos. O femeie îngenuncheată într-o catedrală, despre care n-o să spună nimic nici una din monografiile orașului, un trunchi de platan picînd de-a curmezișul șoselei după ce l-au tăiat, un arbore
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
sfîrșit, să se coacă. Să rabde și să iubească, nu cucoane pe jumătate pierdute, ci scene, colțuri de tablou pe care rama le taie la scară. Să scrie, apoi, cu cotul ridicat de pe masă, fără relief, fără forță, din vîrful degetelor, pătînd ciorna din nebăgare de seamă. Să treacă pe curat, păstrînd aceeași linie pensată, cu ștersături. Asiști, la primul (și, în bună măsură, singurul...) Mihail Sebastian, la niște întîlniri de falii care se imbrică. Doborîrea fanioanelor, rapidă, ca un schimb
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
Uric? Acid". Avem aici fațeta umoristică a unei concepții cît se poate de serioase asupra poeziei, asupra rezoluției artistice a acesteia. Dacă Nichita Stănescu și ceilalți autori de vîrf ai modernismului postbelic fac poezie din tot ceea ce ating, folosindu-și degetele ca pe niște baghete magice, Alexandru Mușina și congenerii săi "optzeciști" își parcurg experiențele și își trăiesc viața în poemele pe care le scriu. Distanța dintre realitate și text dispare, poezia se transformă dintr-un substitut al biografiei într-o
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
s-a spus tot ce era de spus/ tu doar încerci să găsești sinonime/ ești o dresoare de mâna a treia/.../ în poezie trebuie să fie multă ordine/ deja poetul-crainic-de-știri s-a demodat/ în poezie e politicos să arăți cu degetul/ și să fii indiscret/.../ fiecare poem e ultimul/ fiecare vers e penultimul/ o poetă bună trebuie să excite/ nu să recite/ să lingă cornee/ nu să privească la stele..." (Căsnicia unui șoarece cu tigrul ) Ca și la ceilalți poeți douămiiști
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
senzualitate. Feminitatea scriiturii Iuliei Balcanaș, atâta cât este, se datorează acestui permanent joc (involuntar sau nu) al variației de perspective, al seducției cu măștile inocenței și fragilității fetei sau ale siguranței și asprimii femeii. Căci fetița care își vâră jucăușă degetele în borcanul cu dulceață lasă deseori să se întrevadă și colții de leoaică tânără ai femeii hotărâte. Iată două astfel de fragmente: "mama îi întreabă pe toți unde o fi plecat copila asta,/ de ce să plece, i-am luat de
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
de leoaică tânără ai femeii hotărâte. Iată două astfel de fragmente: "mama îi întreabă pe toți unde o fi plecat copila asta,/ de ce să plece, i-am luat de toate, chiar și lenjerie cu mickey mouse,/ m-au găsit cu degetele de la picioare ascunse în dulceață,/ sărbătorind ziua independenței cu o familie numeroasă..." (Ziua Independenței) - "auzi ce spun ăștia,/ oamenii care au un destin comun, au anumite treburi în care se aseamănă./ asta e prostia tuturor. ei caută lucruri asemănătoare,/ dar
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
paradoxal efect expresiv" și alte asemenea caracteristici ale volumului de față. Sunt termeni pertinent folosiți, dar care conferă unui minus respectabilitatea semnului contrar. Poezia nu poate fi la nesfârșit o apă inodoră, incoloră și fără gust ce se scurge printre degetele consumatorului ei. Dacă așa ar sta lucrurile, n-ar fi, vorba ceea, decât o "mare sfârâială". Esențial nu mi se pare ce intră în pagină (poate să intre orice). Esențial e ce rămâne din ea, bucățile de piatră sau pulberea
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
se zice, ba s-a aflat că un fost ministru pesedist se află în spatele unora dintre aceste diguri și întărituri de maluri care au fost făcute cu o criminală neglijență. Parchetul și PNA-ul, deprinse să li se arate cu degetul împotriva cui să se autosesizeze, nu sînt deloc impresionate de ceea ce scrie presa, cu probe, despre asemenea sabotaje ale siguranței naționale. La Buzău, apele au stricat două poduri strategige, nu mai știu ce podișcă lăturalnică. În paralel cu reparațiile, ar
Ticăloșiile de sub ape by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11709_a_13034]
-
unui spectacol optimist drama națională de proporții ar fi fost exagerat chiar și pentru un prozator genial, nicidecum pentru Titus Popovici... După această primă concesie majoră, pentru Titus Popovici începe o dilemă care a durat pînă la moarte. Oferind două degete, prozatorul nu și-a mai putut refuza toată mîna. Incapabil funciar să scrie cărți comandate, însă neavînd curajul de a plonja direct în scrisul subversiv, scriitorul s-a lăsat tot mai mult atras de avantajele materiale considerabile acordate de comuniști
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
combustibilii căruia intră și prețiozitatea, însă asimilat în zona sa mai adîncă, din care izvorăsc mirifice spontaneități: "vei ajunge acasă într-o odaie cu miros de răchită abia înflorită,/ vei căuta răcoarea șemineului de malachit, înconjurînd de trei ori/ cu degetele verdele sepalelor de drețe vei visa că ești/ cuprinsă de brațele ursoaicei care și-a uitat durerea în lemnul/ portocaliu al bradului tînăr/ pisica albă își va lipi urechea de vocea lui Marcel Iureș pitită ca o bombă în cutia
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
traiectele senzoriale, afective, intelectuale, încercînd a le prelua sarcina în planul său ficțional, limbajul poeziei dă replici psihologiei, o provoacă prin ineditul său șocant: "opinia despre propria identitate sexuală le este accelerată centripet/ pe măsură ce ei urcă spre balcoane tatonîndu-și cu degetul/ marmura din miezul dezvelit al buzelor răsfrînte" (Homo-erotic art). Ori: "pisica albă își va lipi urechea de vocea lui Ovidiu Iuliu Moldovan pitită/ ca o bombă în cutia radioului și vei ști că așa începe poemul/ despre fragilul miez al
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
am legat cu lanțuri de mitologia vegetațională/ fluturînd o eșarfă ca pe o stîngăcie sadică" (l-am lăsat să mă îmbrace în penumbră), estetoerotismul ("șoldurile mele prind din senin tumultul plutei ce supraviețuiește unui fluviu/ capricios îți aprind cu vîrful degetelor o elipsă în jurul frunții/ și deîndată Bach ne recuperează ritmul ca pe un pește somnoros/ trezit prea devreme din metrica altei era geoerotice" - preludii la Pasiunile după Sfîntul Matei). Dacă, așa cum s-a constatat (cu ușurință), lirismul Angelei Furtună e
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
tare, din ce în ce mai tare, încât a trebuit să deschid larg fereastra. Dar de afară venea o duhoare și mai și. Luai un calmant. Totuși, și-așa, puțea. Era ca atunci când treci pe stradă pe lângă o hazna deschisă, și te apuci cu degetele de nas... Ori, îți bagi vată în urechi, dacă putoarea te bate la urechi, să scapi de supliciul numit televiziune, acaparată de niște cuconițe oxigenate și neroade, de fanții agramați și fonfi... Ceva excremențial. Bine zicea cronicarul sportiv al Cotidianului
Necazurile domnului Sache by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11746_a_13071]
-
noastră nu e genul care să fugă așa. Ceva trebuie să-i fi făcut! Ai speriat-o. - Situația ei a speriat-o, domnule Stephanides, spuse Luce. Și dați-mi voie să vă atrag atenția asupra unui lucru. Bătu cu încheieturile degetelor pe birou. - E foarte important să o găsiți cît mai repede. Repercusiunile ar putea fi grave. - Cum adică? - Depresie. Disforie. E într-o stare psihică foarte delicată. - Tessie, spuse Milton, uitîndu-se la soția lui, vrei să vezi dosarul sau plecăm
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
mai salvăm ceva din omenescul din noi, după ce deversăm, mai ceva ca la inundații (altă sursă mereu binevenită de exerciții macabre!), animalicul și drăcescul existenței noastre? Soluția nu este, în nici un caz, una de tip "political correctness" - respectiv, arătarea cu degetul ridicat amenințător și expunerea publică a păcătosului. Remediul nu poate veni decât din partea telespectatorilor înșiși. Trebuie să existe, nu se poate să nu existe, o metodă de a ne sustrage vrăjii demonice în care suntem ținuți prizonieri. Personal, nu dau
Deșuchierea competitivă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11737_a_13062]
-
sunt sursele de inspirație ale literaturii erotice românești? Cît de îndrăzneață este literatura erotică românească, raportat la o scară universală? Se poate vorbi/scrie în spirit academic despre erotism și pornografie? Din moment ce mai toți marii scriitori au încercat marea cu degetul publicînd cărți pentru "ulița din spate", de ce nu s-ar strădui și critica să descifreze misterul acestor cărți pe care (mai) toată lumea le citește acasă, în tihnă, și le condamnă cu neostoită indignare în fața publicului. Spiritul tot mai dezinhibat al
Biblioteca roz a literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11761_a_13086]
-
liniștește-te! Zidul a căzut! Chelnerul aduse o farfurie cu trufe și o puse în dreptul lui Vanov care-și trase și el șervetul pe cap, inhalând aroma delicioasă. Vanov înțelese că Melmont își terminase trufele de îndată ce văzu niște mâini, cu degetele mari cât mânerele de ușă, ivindu-se dinspre celălalt capăt al mesei. Unul dintre degete se pregătea chiar de un raid prin farfuria lui Vanov. - Hei! }ine-ți labele acasă dacă nu vrei să te trezești cu o furculiță în ele
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
lui Vanov care-și trase și el șervetul pe cap, inhalând aroma delicioasă. Vanov înțelese că Melmont își terminase trufele de îndată ce văzu niște mâini, cu degetele mari cât mânerele de ușă, ivindu-se dinspre celălalt capăt al mesei. Unul dintre degete se pregătea chiar de un raid prin farfuria lui Vanov. - Hei! }ine-ți labele acasă dacă nu vrei să te trezești cu o furculiță în ele! Urmă o pauză în timp ce degetele lui Melmont se retrăgeau, apoi Vanov zise: - Știai că am
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
ușă, ivindu-se dinspre celălalt capăt al mesei. Unul dintre degete se pregătea chiar de un raid prin farfuria lui Vanov. - Hei! }ine-ți labele acasă dacă nu vrei să te trezești cu o furculiță în ele! Urmă o pauză în timp ce degetele lui Melmont se retrăgeau, apoi Vanov zise: - Știai că am devenit profesor universitar? Departamentul de Studii Strategice, Universitatea din Princetown. Odată cu prăbușirea imperiului, diaspora rusească luase din nou amploare. Melmont se arătă bănuitor. - Cum dracu' ai reușit? - Previziunile departamentului meu
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
duc să văd. Helena porni, uitând că mai avea încă patinele în picioare; după o clipă, se opri pentru a și le scoate. Miriam-Lieba păși șchiopătând până la malul lacului și se așeză pe un troian de zăpadă înghețată. în pofida mănușilor, degetele îi erau înțepenite și abia putea răsuci șuruburile patinelor. Lucian își luă geanta. - Am fost trecut pe listele cu cei morți. Cum vine asta? - De ce n-ai dat nici un semn? Din pricina ta s-a-mbolnăvit mama. - Nu puteam... nu puteam. Nu sunt
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
întoarcere. Deodată, cineva apăru lângă ea, ca o fantomă ieșită din pământ. Fata se dădu îndărăt, apoi îl recunoscu pe Lucian. I se părea foarte înalt și străin. Purta cojoc, o șapcă de catifea și cizme înalte, lipite de gambe. Degetele lui osoase o prinseră de încheietura mâinii. Miriam-Lieba fu atât de uluită, încât uită că ar putea fi văzută din casă. - Miriam, spuse el cu o voce calmă și hotărâtă, trebuie să vii cu mine. - Unde? Miriam-Lieba simți că tremură
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]