727 matches
-
care pedepsește aceasta este "articolul cincizeci și opt, alineatul zece". În calitate de indiciu, dar și de detaliu semnificativ pentru înțelegerea personajului, apare și preocuparea sa pentru revoluția rusă. El consideră că anul 1917 este momentul în care s-a petrecut încercarea dementă de a aduce Rusia la democrație printr-un singur salt, după care a urmat imediat haosul. Convingerile lui Nerjin se dovedesc foarte apropiate de cele ale prototipului Soljenițîn: Pentru un matematician, în istoria anului 1917 nu este nimic surprinzător. Tangenta
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
un aruncător de grenade și un tun portabil fără recul. Nu-i așa că în felul acesta l-ar pune în fund până și pe Rambo cât o fi el de Rambo. Vă spun că va ieși un film de acțiune dement de bun (la nevoie îi voi scoate și un certificat constatator semnat de doctorul Silvestrovici de la Psihiatrie). Povestea va începe simplu dar se va complica imediat: Gligore Teleleu, burlac convins, dar întors proaspăt viu din Afganistan după ce petrece un timp
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
comunism se expun conștient pericolelor numai pentru a reține istoria, pentru a restabili adevărul atunci când li se va cere. "Diaristul lasă impresia că, scriindu-se pe sine, scrie romanul unei epoci pline de mari traume. El este martorul unei istorii demente și de aici decurge, după opinia mea, o răsturnare de roluri în scenariul jurnalului. Fenomenul [...] este mai pregnant în literaturile din Estul Europei, acolo unde timp de 50 de ani a dominat un feroce totalitarism de stânga. [...] Textul începe să
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
cine a adus-o aici fără aprobarea mea, să dispară de aici...” Dealtfel, o adusese Petrică, soțul Mariei care spusese că ar cunoaște el un doctor foarte bun.... Doctorița Cruceanu bufnind și trântind l-a chemat pe Mendel, un bolnav dement (unii vasluieni își mai aduc aminte de el) și pe încă unul pe care i-a pus să o așeze pe mama pe o targă într-o salvare iar mie mi-a aruncat fișa mamei de internare trimițându ne la
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
ideologice, dube negre străbăteau în goană străzi și ulițe, umplându-se cu oameni nevinovați. Între țevile de pușcă și colții dulăilor, românii erau scoși cu forța din case și duși în gări. Pe peroane, se înșirau destine oropsite sub priviri demente și glasuri tăioase de nacealnici. În vagoane se stivuia suferința, încărcându-se cu scâncete de prunci și plânsete de copii. Suspine și oftaturi scuturau mame. În mâini de tați, era frământată neputința. Frunțile bătrânilor erau brăzdate de riduri în care
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
vă place, dincolo de jocuri frivole și de giumbușlucuri, ba în chiar miezul lor, Artaud aude „voci grave și răsunătoare, prelungite ca niște tunete într-o furtună...” și se întreabă „dacă tot ceea ce se întâmplă aici nu are la bază ceva dement, întunecat și inuman”. Astăzi, într-o vreme când, crede Artaud, moartea nu mai are același înțeles pentru noi, iar încrederea noastră copilărească în supranatural a dispărut și ea demult, ne-a rămas totuși posibilitatea de a face, grație hipnozei, o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
plictisit (2); pe podea (2); relaxa (2); repaos (2); scula (2); stat (2); sus (2); vacanță (2); activitate; adesea; adunare; aiurea; alerga; amuțea; Ardeal; asfalt; seașază; ață; baltă; bătrîn; bunic; calm; calmare; casă; călătorie; comod; comportament; confortabil; contemplare; cui; cuțit; dement; divan; domol; dorește; dormea; a dormi; dragoste; ea; efort; eveniment; a nu face nimic; fior; frumos; fugea; pe fund; pe genunchi; gîndire; inactivitate; indiferență; închisoare; liniștită; loc; în loc; pe loc; locuință; locului; lucra; lucru; mare; la masă; mîndru; mult; nelămurire
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
corporații în fiecare an. Acestea variază de la o simplă îmbrâncitură la un pumn în nas, de la o palmă peste față la o încăierare în toată regula. Cel mai rău scenariu posibil de violență fizică este acela în care un angajat dement vine cu o armă, o bombă sau niște otravă pentru a-și ucide colegii de muncă. Care sunt cauzele acestor acte înspăimântătoare și disperate, care exprimă mânia sau frustrarea? În cele mai multe izbucniri de violență fizică, scânteia care a declanșat totul
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
tot absența unei întemeieri autentice, care să nu fie măcinată de absurd, Cioran acuză cu fervoare impostura din jur. Convingerile, credințele, iluziile altora, pentru că nu le poate el însuși trăi, i se par consecința unei mimări. Cu o ferocitate aproape dementă, acuză lumea de prefăcătorie și de mistificare. Iată: „În toate și în toți simt impostura, peste tot văd iluzie și minciună. În consecință, relațiile mele cu ceilalți sunt grav compromise. Când întâlnesc un om adevărat, primul impuls este să cred
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
furie de dimineață până seara. Mă cert cu vânzătorii, cu toată lumea. După fiecare izbucnire, sentiment de rușine. Reacții de individ «odios», și, drept urmare, silă de mine însumi. / Toți cei care vând ceva mă scot din minți” (I, 34-35). Sau: „Dimineață dementă, senzație de scârbă subită. Am ieșit în stradă: neputința de a privi pe cineva în ochi; la farmacie, nu m-am putut opri să nu-i fac vânzătorului o observație veninoasă. Dezlănțuire împotriva lumii întregi, furie disperată și inutilă. Să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
crede că abia atunci a fost el însuși. Privește, oricum, spre vârsta aceea ca spre una a dezechilibrului: „Mă gândesc la anii 1933Ă34Ă35, la nebunia ce mă cuprinsese, la ambițiile nemăsurate, la delirul «politic», la năzuințele mele de-a dreptul demente, Ă ce vitalitate în dezechilibru! Nebunia mea era neobosită. Acum, a obosit. La drept vorbind, nebunia mi-a trecut, nu-mi rămâne decât zațul fostelor nebunii” (II, 149). Cu aceeași atitudine, de negare a nebuniei din tinerețe, Cioran spune cu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
meritul de a o fi biruit. Măcar pe acest plan pot vorbi de progres” (II, 356). La un moment dat, admirându-l pe Luther pentru „verva, furia, invectiva, acțiunea”, pentru dorința lui de a răsturna totul, își amintește de „orgoliul dement pe care-l aveam în tinerețe” (II, 338). Este vorba de orgoliul de a răsturna el însuși lumea, de a-și construi țara, ca un reflex al dorinței de a se schimba pe sine, de a-și institui sie însuși
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
livresc, îi găsim citați în versurile sale pe Francis James, Paul Valéry, Horațiu, femei celebre ca: Francesca da Rimini, Lucia di Lammermoor, Laura, Casandra, Beatrice. Îmi sună-n suflet tandra Ofelie, cu un duios tumult/ și beau în cinstea lor dement, ca-n Flandra." Al. Andrițoiu este un poet autentic pe care simți nevoia să-l citezi, pentru emoțiile pe care le transmite, pentru metaforele realizate într-o atmosferă plină de muzică, printr-o integrare nuanțată într-o gradație savantă, de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
adus de spate. Atitudinile sale crispate seamănă cu cele ale lui Ion. Ca un animal hăituit, mereu la pândă, nu poate privi în ochi, zvâcnește când și când cu furie, zbătându-se neputincios, trecând năprasnic de la calm aparent la furie dementă. Spre deosebire de montarea teatrală, unde fuga îl poartă neîndurător în cerc, doar în jurul simbolicei mese de lemn, filmul îi pune la dispoziție râpele alunecoase de frunze moarte, din pădurea în care a ucis. S-a smintit de-a binelea și îi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Visarion-Nuțescu ține însă de o cu totul altă categorie. Este într-adevăr un spectacol la care se râde din belșug, la care însă cei care râd au în fața lor imaginea unor cadavre în jurul cărora se dansează un vals stupid și dement. Aici nu este vorba de a înlocui o prejudecată cu o altă prejudecată, ci de o anume înțelegere și de o anume intuire a piesei și, poate mai mult decât atât, a universului cehovian. Melania Ursu Sonia și Gheorghe Nuțev
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ei, îngrozit de inutilitatea mișcării pământului, proslăvind morala aparențelor, prețiozitatea științifică a Doctorului (Ion Vâlcu, din păcate lipsit de nuanță în interpretare) ale cărui cercetări și descoperi n-au deloc drept scop binele omenirii, ci constituie un fel de pasiune dementă a studiului pe oameni-cobai și agresivitatea permanentă a tuturor celor din jur, Woyzeck Florin Zamfirescu este un rătăcit. El nu înțelege ce se întâmplă în jurul său pentru că ceea ce se întâmplă nu-i de înțeles, iar modalitatea prin care el se
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
transformă însă cu timpul într-o revelație... (Natalia Stancu) ...Înghițitorul de săbii este un film cu valoare de "memento" despre demnitatea artistului față în față cu sine însuși, față în față cu o lume tulbure, față în față cu "locul dement al unor impostori de rând". Filmul are atmosferă și sonorități de recviem. Este drept, tonul dominant al unor "capitole" iese din raza tragismului în stare pură, mergând până la accente caricaturale... dar regizorul extrage esențe și idei din toate aceste stări
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
vinurile" lui Iancu Brezianu, și Massoff, și amintirile lui Gaby Michailescu, și Radu Miron, și Florin Scărlătescu, și H. Nicolaide, și Dumitru Furdui, și Ion Focșa, și Eusebiu Ștefănescu... Cartea lui Candid are ceva în plus: acribia consemnării; și hazul dement; și, mai ales, răbdarea diaristică! Revin la acea reprezentație blestemată cu comedia lui Caragiale: un mare și charismatic actor vroia să debiteze textul unui alt mare creator, Caragiale. Dar comedianul nostru rata vocale și consoane, fără o regulă stabilită: spectacolul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
situația devine tot mai tensionată, până la nașterea copilului, când Mara și Hubăr acceptă căsătoria. A fost clarificată în cele din urmă și problema religiei în care să fie botezat copilul. În final, asistăm la o nouă sancțiune morală: Bandi, fiul dement al lui Hubăr, își omoară tatăl. Romanul are XXI de capitole, cu titluri sugestive, reliefând formația spirituală a unei personalități, iubirea, aspecte sociale și psihologice, proiectarea destinelor individuale, în plan social. Mara este un roman-frescă. În universul artistic au loc
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
parte din cei care nu mai pot striga prezent, acum, în ceasul libertății. Jertfa lor stă însă la temelia edificiului democratic pe care ni-l dorim. Tinerii care au preferat să moară în piețe decât să continue calvarul unei dictaturi demente n-au știut-o, desigur, dar ei mergeau la întâlnirea cu alți eroi. Sunt mulți și merită pietatea noastră. M. Sadoveanu scria într-un loc despre morți că atâta timp cât îi dorim, ei stau cu noi și în preajma noastră, dar când
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a căutat să determine o schimbare de atitudine, dar a fost demis din funcție. Numai cadența accelerată a schimbărilor din toamna trecută, produse în centrul și estul Europei, pare a fi determinat Casa Albă să-l abandoneze pe sumbrul și dementul dictator, ceea ce nu înseamnă totuși o schimbare esențială. Ea s-a grăbit să recunoască noul regim, "legitimat" prin alegeri la 20 mai, bucuroasă oarecum de continuitatea de care acesta era interesat, dacă nu și capabil să o asigure. Ciudată grabă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
colecționând din ziare știri ce relatează morți petrecute în situații absurde, grotești sau terifiante, între farsă tragică și atrocitate incredibilă. Analista a ascultat ani în șir visele, ideile fixe, delirul și frustrările unei tipologii mediocre, pe jumătate nefericite, pe jumătate demente, temându-se acum să nu naufragieze în mediocritatea propriei clientele. În timp ce pacienții îți descarcă visele și închipuirile, Cora se preface că și le notează, de fapt scriindu-și lista de cumpărături. Chiar și cel mai recent pacient, Nagy pare doar
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
prin creier, nu le-aș zice nici idei, nici imagini, nici scenarii, nici apoftegme, nici concepte, și nici în vreun alt fel nu le-aș zice, pentru că, așa hipnotizat și dezlânat cum mi-e gândul, ca un fel de neamț dement, un renegat al ordinii, o scobitură pe suprafața netedă, cristalină a ideii, nu poate fi numită vâjâiala asta altfel decât o chestie. Unii, e drept, îi spun poezie. Este un mod condescendent și eufemistic, ca să zic așa, de a numi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
menite, bineînțeles, să o vindece; în special de unul dintre demonii nocturni, cel al amintirii unei fericiri senzoriale pe care încearcă să o prelungească, extatic, în prezent. Insula din strada de ieri, spațiul evadării anamnetice pe care ceasul nocturn al dementei halucinații îl face prea des posibil și dureros de actual, se cere totuși abandonată. Ispita majoră pentru poetă devine convertirea desenului autenticist în literatură, fie ea și una culpabilă, adică în succedaneu al nemuririi : "pentru toate acestea/ literatura e vinovată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o inutilă, rizibilă pierdere de vreme. Din această perspectivă, rețin atenția, pe de o parte, lexemele care polarizează ideea unei exteriorități adormite într-o aberantă, grotescă ipostaziere a bâlciului, semn al demenței colective și al morții spiritului: "înspăimântătoare procesiuni: oameni demenți, măști agățate de dosuri de animale/ purtând bonete, pălării cu pene, lumânări./ Sălbatica feerie prin fața tronului trecea: viori, fluiere, acordeoane/ tobe și clopote răsunând absurd,/ iar arca'n care oamenii și animalele se adunaseră/ era căruța de nebuni ce-ardea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]