54,016 matches
-
pânzele albe. Dar violența verbală este utilizată aici nu pentru un bombardament cu vulgarități, ci, paradoxal, pentru că e un semn al libertății de exprimare, atât de cenzurată în S.U.A. Oricum conexiunea dintre violență și media e una corelativă, nu cauzală, demonstrează studiile sociologice. Peliculele trecute în revistă atestă ceea ce Olivier Moeglin numește "hiperviolența specifică cinematografului anilor '90". Pe fondul ei a apărut un nou tip de erou care nu e în totalitate negativ, această fațetă îi e explicată prin circumstanțe atenuante
Violența de la ordinea zilei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11637_a_12962]
-
un spectacol susținut de interpreți de muzică populară care mai poartă pe umeri responsabilitatea, verticalitatea și valoarea acestui gen de creație. Floarea Calotă, Maria Ciobanu, Angelica Stoican, Nicoleta Voica, Nicolae Mureșan, Dinu Iancu Sălăjanu sunt doar câteva nume care au demonstrat, și cu această ocazie, ce înseamnă autenticitatea, profesionalismul, dragostea și respectul față atât de (tele)spectatori cât și pentru acest gen de artă înălțat la rang de patrimoniu național. Iar când peste toate cântecele (cu texte de bun simț) mai
Folclor și alte povestiri televizate - din pădurea românească by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11641_a_12966]
-
o descriere neutră, ca într-un dicționar. Intermitent, se relevă erudiția comparatistă și cunoașterea amănuntului, dar problematizările și speculațiile de interpretare, situările și deschiderile de orizont sunt blocate, poate voit autocenzurate, dar cu un efect păgubitor. Al. Piru voia să demonstreze că în deceniul 1940-1950 nu s-a produs o ruptură între epoci politice și nu a existat un hiatus de creație. Continuitatea dintre literatura interbelică și cea contemporană nu ar fi fost afectată. Cu toții (inclusiv Al. Piru) știam că nu
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
a întâmplat politic în acest interval. E un deceniu fără unitate sau coerență de istorie literară. În cuvântul lămuritor, autorul ne arată că știe acest lucru, dar totuși procedează împotriva evidenței și a așteptărilor. Parcă Al. Piru ar vrea să demonstreze că se poate face istorie literară indiferentă față de istorie și politică. Se poate face (panorama lui Al. Piru stă mărturie), dar ceea ce rezultă e un dicționar de scriitori, aranjați nu alfabetic, ci pe generații. Al. Piru dezideologizează o perioadă foarte
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
inovatoare a limbii culte, ori în limbajele tehnice, ci și în registrul familiar și chiar în argou. Dicționarele recente de argou întregistrează termeni ca blatist, plopist, panacotist, fomist, maradonist, traseistă etc. Dintre formațiile familiare expresive merită semnalat pafarist - "să-i demonstreze lui P. cît de pafarist este în materie de apărarea drepturilor fotbaliștilor" (EZ 3337, 2003, 1) -, format de la o expresie familiară, cu fixarea fidelă a pronunțării autentic populare (a fi p-afară - "a fi pe dinafară, în afara subiectului").
De la drujbist la chatist by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11677_a_13002]
-
interpretarea lui; intervențiile participanților - Ariadna Ștefănescu (despre tipuri de amplificare a acordului), Marioara Ion (despre negocierea comercială), Ioana Cristina Pârvu (secvențele metacomunicative), Carmen Radu (tipurile de dezacord), Răzvan Săftoiu (conversația fatică), Andra Șerbănescu (strategiile de disociere în discursul cooperativ) au demonstrat utilitatea demersului și coeziunea școlii bucureștene de pragmatică. Limite de spațiu și imposibilitatea practică de a fi urmărit toate lucrările prezentate pe secțiuni ne împiedică să descriem amănunțit contribuțiile altor cercetători din Italia, Franța, Spania, Germania, Elveția, Austria, Olanda, Belgia
Cooperare și conflict by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11654_a_12979]
-
Ludovico și Agostino. Dintre operele școlii române merită semnalate două studii de Pietro da Cortona, un peisaj de Gaspard Dughet și un grup de trei desene de Pier Francesco Molă, un artist de o rară prospețime în desene (după cum o demonstrează studiul pentru Agar și Ismail în deșert), asemănătoare poate doar celei din peisajele lui Guercino, prezent în expoziție cu un studiu de arbore. între operele de proveniență napolitana, alături de tipice compoziții de Luca Giordano și Francesco Solimena pentru picturi de
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
în special acolo unde Sfântul Ignatie aplică acești termeni propriei persoane 28. Totuși, cazurile precizate anterior sunt rare. În majoritatea cazurilor, destinatarii scrisorilor sunt numiți următori ai lui Dumnezeu, și nu autorul însuși. Efesenii sunt astfel de următori 29, pentru că demonstrează dragoste în trimiterea unei delegații conduse de episcopul Onisim care să-l întâmpine pe Sfântul Ignatie la sosirea acestuia în Smirna. De asemenea, tralienii sunt și ei „următori ai lui Dumnezeu”, pentru că au acționat similar sub conducerea episcopului lor, Polibie
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
se realizează în momentul morții. Sfântul Ignatie nu-și consideră mântuirea de la sine înțeleasă. Ca să-l poată atinge pe Dumnezeu, el solicită rugăciunile magnezienilor 36. Astfel de realizare este fructul adevăratei ucenicii 37, o ucenicie pe care speră să o demonstreze în arenă. S-a scris că nici chiar cei care sunt înclinați să maximizeze latura mistică a Sfântului Ignatie nu îl consideră un susținător al îndumnezeirii 38. În mod sigur, are prea puține în comun cu intelectualii de factură platoniciană
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
ezitați să vă întoarceți (τò παλινδρομεῖν). Pentru că Hristos este Dumnezeu, Care este peste toate, Care a făcut posibilă spălarea păcatului de pe oameni, pentru că a făcut din omul vechi un om nou, numindu-l chip al său încă de la început și demonstrându-Și iubirea pentru voi prin tip. După ce vă veți fi supus poruncilor Sale mărețe și veți fi devenit buni imitatori ai Lui, Cel care este bun, veți fi ca El, pentru că veți fi fost onorați de El. Pentru că Dumnezeu nu
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
țin cu juriul berlinez, pelicula n-ar fi meritat nici atât. Oricum, ideea e că organizatorii festivalului și-or fi zis că difuzarea unui astfel de film ar putea cosmetiza problemele etnice ale României sau cum? Pe scurt, lungmetrajul e slab, demonstrează din nou că literatura bate filmul (care este despre povestea de dragoste dintre un pakistanez, britanic la a doua generație, s-ar spune, dar încă musulman, și o irlandeză, catolică într-un mod nesurprinzător). Ochiul acerb al lui Loach, când
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
joacă excelent, în timp ce el face un rol la fel de emotiv ca o cărămidă. Tot în cadrul acestui festival s-a difuzat și Notre musique, ultima creație a celebrului Jean-Luc Godard, liderul curentului "Nouvelle Vague". E a 89-lea peliculă a sa. Care demonstrează că un regizor bun îmbătrânește în maniera vinului. Nu că Godard ar fi mai slab ca scenarist, adaug după vizionarea acestui film. Cred că e cel mai bun scenariu pe care l-am "auzit" în ultima vreme: beneficiază de un
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
mai slab ca scenarist, adaug după vizionarea acestui film. Cred că e cel mai bun scenariu pe care l-am "auzit" în ultima vreme: beneficiază de un umor incisiv, induce tensiune în situații cotidiene și complet nedramatice, exudă poezie și demonstrează un grad de cultură pe care l-ar invidia și unii academicieni, fără a fi livresc. Unica tragedie din film nu e arătată, ci relatată la telefon în timp ce camera alunecă peste și printre straturi de flori. Primul episod (infernul) e
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
a face cu o luptă și-și trage un glonte în cap".31 Și Ladima se sinucide, dar nu în timpul duelului, ci ulterior. Camil Petrescu dramaturg Pentru Camil Petrescu duelul este un motiv etico-estetic esențial. Mulți dintre eroii lui își demonstrează virilitatea sau își definesc simțul onoarei prin duel. În piesa Mioara, Radu Vălimăreanu apără onoarea iubitei luptîndu-se în duel cu "craiul" spadasin Garnowski. Lupta are loc cu pistoale și Radu este grav rănit, pierzîndu-și un ochi. În Act venețian, Cellino
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
aplauda în continuare. După plecarea favoritului, ieșirile au fost încuiate din exterior și alte santinele s-au postat în locurile prevăzute de împărăteasă. Tăcerea care a urmat zarvei mulțimii i-a dat de veste lui Vasia că venise clipa să demonstreze că unirea sa cu Natalia era cu totul altceva decât o mascaradă. Încăperea în care cuplul era izolat pentru prima lui întâlnire amoroasă era spațioasă, fără ferestre și cu un tavan jos. Un pat mare, pe jumătate vârât în alcov
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
pentru construirea hidrocentralei. Dacă în orice altă țară, o asemenea construcție ar fi presupus un obișnuit proiect financiar de construcție, în U.R.S.S. el devine o luptă chinuitoare, pentru care e nevoie de susținerea Moscovei. Lozinca stalinistă "Cadrele hotărăsc totul", demonstrată prin exemplul eroului, a relevat falimentul economic, pe care doar un tip imbecilizat nu-l pricepe. Critica liberală i-a pus la colț repede și cu succes pe "poleitorii realității" încă la jumătatea anilor '50. Totuși, dinozaurul lui Spielberg a
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
eu. Sau al celor pe care îi supără cum întrebuințez limba română. Mi s-a reproșat, de pildă, că folosesc cuvîntul "țigan" cu intenții peiorative. O doamnă, altfel bine intenționată, mi-a scris un e-mail prin care încerca să-mi demonstreze că aș avea în subconștient resentimente fașă de etnia romă, deoarece "pe față" am o atitudine căreia nu i se poate obiecta decît "o ironie subsidiară". I-am răspuns doamnei, politicos, că e posibil să-mi atribuie resentimente pe care
Băsescu știe? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11734_a_13059]
-
cel în limba engleză redeschide discuția despre fidelitatea traducerilor și despre cît pierde un text literar prin transpunerea sa într-o altă limbă. Altfel spus, cui aparține în mai mare măsură un text tradus: autorului sau traducătorului? Constantin Virgil Negoiță demonstrează că, inclusiv cînd este vorba de același text, scris de aceeași persoană în limbi diferite, rezultă două romane care trebuie citite independent unul de celălalt. Dacă și în cazul unui roman se constată diferențe atît de semnificative între versiunile redactate
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
Portugalia, din Cehoslovacia sau Germania până în ... Japonia), iar interesul de care se bucură și azi, nu numai în rândul "fan-ilor" săi reuniți în asociații de tipul "Amicii lui Panait Istrati", dar și printre critici și cercetători, este remarcabil. Au demonstrat-o și comunicările prezentate în cadrul Colocviului Panait Istrati - lo scrittore senza frontiere, organizat în Italia, la Accademia di Romania din Roma, cu prilejul împlinirii a șaptezeci de ani de la dispariția scriitorului. În deschiderea lucrărilor, intervențiile a doi dintre principalii organizatori
Simpozion Panait Istrati la Roma by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11733_a_13058]
-
George Ar Dacă n este un număr prim, impar și mai mare ca 13, să se demonstreze că expresiunea: E = n22 - n12 - n10 + 1 este divizibilă prin 32032. N. Steinhardt (rev. Vlăstarul, anul V, nr. 1/15 nov. 1928) Există o inconsecvență a exegeților lui N. Steinhardt - și chiar a lui însuși! - în a fixa momentul debutului
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
Galileu" (același număr), "O ședință de spiritism" (anul V, nr. 4-5/febr.-martie 1929), "O scrisoare" (anul V, nr. 7-8/mai-iunie 1929) și chiar cu două probleme de matematică (15 nov. 1928). Articolele - ca și ale celorlalți colegi de generație - demonstrează varietatea impresionantă a lecturilor (între 8 și 12 ani, sub îndrumarea profesoarei sale particulare, doamna de Branszky - o wagneriană și o adeptă a "teologiei" lui Ludendorff -, parcursese întreaga literatură clasică), o atitudine asumată în fața existenței, de fapt disponibilitatea de a
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
cînd a fost publicată ediția princeps. Să mă explic. În anii '70, pe fondul crizei culturii apărute în deceniul precedent ("violența criticii lansate împotriva Academiei în anii '60, urmată de declinul implacabil al instituțiilor de educație din toate țările moderne, demonstrează suficient de clar că transmiterea cunoașterii și cunoașterea în sine au încetat să exercite acel tip de autoritate necesar pentru ca intelectualul să adune auditoriu atunci cînd se urcă la tribună" - scria Jean François Lyotard în Le Postmoderne expliqué aux enfants
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
auditoriu atunci cînd se urcă la tribună" - scria Jean François Lyotard în Le Postmoderne expliqué aux enfants...), în Occident iau un mare avînt studiile de sociologia literaturii. Hans Robert Jauss, Wolfgang Iser, Walter Bulbst sau Robert Escarpit se străduiesc să demonstreze prin studiile lor că "opera literară este rezultatul convergenței dintre text și cititor". În ultimă instanță, opera literară este văzută ca un act de comunicare între cel care scrie și cel care citește. Orice autor care scrie un text are
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
Domnul a trecut prin mijlocul poporului și s-a uitat la locurile care erau goale, apoi a întrebat: ŤUnde sunt persoanele cărora le este locul gol?ť"; " Domnul deschidea dosarul fiecăruia și îi spunea starea cum a fost găsit"; Vom demonstra angajamentul nostru în a lucra pentru Hristos printr-o bună administrare"; Am fost dusă acolo de către Duhul în mai multe rânduri pe parcursul pregătirii acestui raport "; "Activitatea în iad" etc. Și totuși, alături de acest registru apar elementele preluate din fondul lexical
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]
-
oferă, în cuvintele regizoarei, o explorare a unui mit nostalgic pe care britanicii îl cultivă cu obstinație și îl dau drept istorie națională. Istoria pe care o substituie filmul celei oficiale e una nu progresivă, ci circulară. Acest fapt e demonstrat și de unele personaje recurente. Cântărețul Jimmy Sommerville, cunoscut și pentru militantismul său în favoarea drepturilor homosexualilor, cântă falsetto în epoca elisabetană și pop în finalul filmului, plasat în contemporaneitate. La fel de redundant e și actorul Heathcote Williams care îl interpretează pe
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]