43,899 matches
-
mânca și, mai ales, ca să poți vorbi normal. Dar deocamdată nu putem face nimic, radiografiile arată că, în scurt timp, se pregătește să apară o nouă garnitură de dinți. - Imposibil! exclamă uluit, stâlcind cuvântul. - Așa spun toți doctorii și toți dentiștii, că e pur și simplu imposibil. Și, totuși, radiografiile sunt cât se poate de clare... De aceea, ca să închei, de-abia acum cazul dumitale devine extrem de interesant: nu mai e vorba de un caz de "mort în viață", ci de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
gingii, colțul primului canin. Cu o exagerată inocență i-l arătă infirmierei, apoi internilor, prefăcîndu-se că îi este imposibil să mai pronunțe ceva. Dar dinții apăreau repede, unul după altul. Până la sfârșitul săptămânii răsăriseră toți. În fiecare dimineață venea un dentist și-l examina, lua note pentru articolul pe care-l pregătea. Câteva zile a suferit de gingivită, și chiar dacă ar fi voit, n-ar fi putut vorbi prea bine. Au fost zilele cele mai senine, căci se simțea din nou
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trăsura și-l vom lua pe Niki de la madam Cristide ! Cât privește diagnosticul, din experiența mea, urinatul cu sânge, constipația, balonarea, toate îmi par simptome a... Dar veți avea oare puterea să suportați diagnosticul ? Te-ai ghemuit în scaunul de dentist, lampa rotundă e aprinsă pe ochii tăi, ai mâinile reci de neliniște și îți e atât de frig ! Faci însă semne încurajatoare că vei avea puterea să suporți, pentru că doar de aceea ai venit la el : să te consulte și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ar fi vrut atât de liniștit, pentru că Valerie organizase o întrecere de înot cu Peter Blackett. Peter era fiul lui Jeremy Blackett, nu mult mai în vârstă decât Adam, dar înalt cât Jeremy. Tatăl lui Valerie, Howard Cossom, era un dentist care locuia în Leafy Ridge și căruia-i mersese vestea că nu știe să înoate. Valerie și Nesta studiau sociologia la Școala Politehnică din Ennistone. În picioare pe trepte, cu gleznele muiate de undele bulbucate ale apei, se găsea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Mai rău. E cineva la geam ! EL Or fi cu sorcova. EA Ce sorcovă, că noi stăm la etajul cinci ! EL Și ăsta-i un motiv să ...a...so...Sițo ! ăștia -s hoți ! Ca la Schiller. EA Dramaturgul ? EL Nu. Dentistul din colț. I-au luat, săracul, 5000 de dolari, cât păstra la ciorap, că purta numere mari. Plus șai’șpe verighete ! EA Șai’șpe ?!? EL Da, că le înnodase într-un lanț de 46 de bucăți. Cel puțin la ăsta
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Îl văzuse plecînd spre micul patio interior, pe dalele căruia așeza argintăria și o curăța apoi ore Întregi, terminînd treaba după ce se lăsa Întunericul. Astăzi Universo nu era obligat să vină și Țanțoșa plecase să-l ducă pe Julius la dentist, cu Mercedesul condus de Carlos. Domnul, doamna și domnișorul Bobby plecaseră să mănînce la clubul de golf, niciodată nu se Întorceau Înainte de ora șapte seara. „La revedere, doamnă. Pe diseară“, Îi spuse Abraham și, fără să-și dea seama de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
goale, ușa de la baia de serviciu era deschisă și Înăuntru numai tăcere, era o tăcere mormîntală, pe urmă cele trei trepte care duceau spre coridorul alb, În fund ușa Încuiată, În orice caz stăpînii erau la golf și Julius la dentist. Se sperie fiindcă nu mai era mult și vara se termina, dar după ce stătu la pîndă cîteva clipe se mai liniști: „Victoria Santa Paciencia, croitoreasa, Încă n-a venit pentru uniformele copiilor“. Se dădu Înapoi, dar nici aici nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gîndindu-se că bineînțeles le lăsaseră singure ca să poată sta de vorbă pe Îndelete. Celso dădu fuga să deschidă poarta, cînd auzi claxonul Mercedesului. „Aduc un rănit“, spuse Carlos, uitîndu-se vesel la Julius, care avea dureri Îngrozitoare și era furios fiindcă dentistul Îi scormonise de o mie de ori nervul cu mașinăria aia... O opri pe Merceditas Într-o latură a marelui patio, În spatele caleștii care avea acum o roată ruptă, fiindcă Bobby, intrînd În urmă cu cîteva zile beat cu camioneta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
poetă)! După ce, repet, nouă spre zece ani nu mai dădusem peste numele ei nicăieri... Vreți chiar și mai mult? Atunci trebuie s-o părăsim pe Nana și să vă spun că, după vreo două zile, pe când așteptam în antreu la dentist, răs foiam revista „Capital“, mai precis acel număr special cu cele cincizeci de femei de succes din Ro mânia. Și-am început să râd ca prostul, spre mirarea celorlalți mucenici care mai așteptau să fie marti rizați: una dintre cele
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Întotdeauna dormise fără efort, la cerere. Sylvie se minuna când îl vedea. „Trebuie să ai o conștiință ca a unui băiat dintr-un cor bisericesc.“ Ea însă putea să facă noapte albă dacă întârzia fie și numai cinci minute la dentist. Singura lui pasă gravă de insomnie fusese în primele luni de facultate, după ce se mutaseră de la Columbus la Cambridge. După câțiva ani, avusese câteva nopți grele, când renunțase la practica în spital. Apoi, încă o săptămână agitată, când Jessica le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și oprindu-se brusc, ființe mărunte fojgăind pe pereți, crengi cu sânge cald bătând în fereastră, ceva ca un avion de recunoaștere de talie mică inspectând azaleele, insecte săpându-i în ureche, cu bătaia lor din aripi ca freza unui dentist apropiindu-se de timpanul ei. Și la fiecare scârțâit i se părea că fratele ei, oricine ar fi fost el, se strecura în living. După un mic dejun obișnuit, cu gogoși cu zahăr, Karin îl duse pe North Line Road
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Vieața ordonată, curățenia, aerul curat, alimen tația naturală și îngrijită evită multe neplăceri. Nu uita că pâinea neagră integrală este mult mai bună decât cea albă. Laptele și brânza conțin calcium, necesar copilului și ție. Nu uita să mergi la dentist, cariile sunt mai frecvente în această epocă. Și de asemenea, ține minte că îngrășarea mamei dăunează pruncului, nu mânca mai mult decât îți trebue, fă toate lucrurile așa ca și cum nu ai fi grea, viața ta trebuie să-și urmeze obicinuințele
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
vieți lungi nu se poate termina fericit. Da, știu că William Blake a cîntat pe patul de moarte și că președintele Republicii Franceze a murit de atac de cord în timp ce păcătuia pe canapeaua din biroul său∗ iar în 1909 pacientul dentistului din Wumbijee, New South Wales, a fost lovit de fulger după ce a primit o doză de gaz ilariant.∗ Dumnezeu din lumea reală poate fi crezut atunci cînd se petrec asemenea lucruri, dar nici un ins care dorește să distreze nu îndrăznește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în chestiune a fost Felix Fauré, care a murit în 1909 pe canapeaua din sera Palatului Elysée, nu pe canapeaua din birou. ∗ Orașul Wumbjee este în South Wales, și chiar în prezent î1976) este prea mic pentru a întreține un dentist. în 1909 nici nu exista. Probabil că incidentul cu gazul ilariant este apocrif, dar, chiar dacă este adevărat, dă o întorsătură glumeață, nelalocul ei într-o declarație serioasă de principiu. Va crea un sentiment de nesiguranță cititorilor îpe care autorul pretinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de ani, adică pentru părinții noștri, medicina mai mult dăuna decât folosea, era ca un șir de experiențe pe bietul pacient aflat într-un spital din care, de cele mai multe ori, ieșea mai bolnav decât intrase, dacă ieșea? Azi chiar și dentistul, prietenul Steinhart, de o pildă, te întreabă „cu durere sau fără?“, dar înainte, orice operație era cu dureri insuportabile. Îți amintești de doctorul Biondi de la Spitalul Brâncovenesc, cel care opera cu Glück, când eram noi tineri? Agata făcu da din
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Godun o să reușească, a fost mereu orientat, trâmbița un tâmplar care se îmbogățise într-o noapte făcând sicrie după explozia de la un combinat din apropiere. Acum avea crematoriu particular și propriul trust de pompe funebre. În grup, mai erau un dentist, un angrosist de mezeluri, un importator de piscine și, desigur, Veterinara. Nu erau oameni cu care mai avusese de-a face. Pentru ei toți el era un fazan de pus în vitrină. Le spusese câte ceva de Ghazal și de Yazd
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o poreclă, dar Omar, în secret, îi zicea Șobolanul fiindcă avea ochii de rozătoare și îi îngusta ca pe muchiile unor lame de ras când vorbea despre plombe, fațete acrilice și implanturi care îi burdușeau buzunarele. La rândul lui, nici dentistul nu îl scotea din „homar“ și „arab pripășit“, așa că se disprețuiau în tăcere ori mârâiau unul la celălalt, ca doi câini. Dar Omar nu se gândise vreodată că, într-o zi, o să-l doară caninul în așa hal și că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
doară caninul în așa hal și că o să-i încapă pe mâini. N-avusese necazuri cu dinții, însă numai faptul că unul ca Max trebuia să i se uite în gură îl înnebunea. Sigur, putea să se ducă la alt dentist, dar nu se făcea, iar Godun și toți ceilalți s-ar fi îmbufnat. Ghinionul fusese că făcuse o pană cum ieșise din câmp și întârziase. Nu-i trecuse prin cap să-și ia numărul de la cabinet, așa că intrase în recepția
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un filosof. — Păi... drumul! Mamă, secretul comorii e drumul, nu știi? Când îl revăzu, înțelese că îl mai văzuse o dată și îl uitase. Încă unul în câmp: erau șapte și gazda se grăbi să aducă un scaun în plus. Așadar, dentistul se întorsese deodată cu Veterinara și misterul se dezlegase: nu Godun, care pleca noaptea, nici Pablo, nici Maradona ori Arti nu erau între preferații sirenei brune, ci acest filfizon spilcuit, cu balonzaid și pălărie de fetru, care, culmea, nu se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
moarte printr-un nod simplu, dar cutremurat de recunoștință, precum șireturile unui pantof. Când ajungea între cei din grup, Veterinara părea schimbată și totdeauna le semăna: era vicleană și cam sărată, la fel cu mezelurile lui Pablo, sfidătoare ca Max dentistul sau, uneori, ascunsă și mută, ca blajinul lor prieten, Godun. În zile ca astea, Omar se-ntrista și se mustra că ar fi putut să găsească o femeie mai blândă și mai bună ca ea. „E numai o iapă nestrunită
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe un morman de pietriș și vedea doar umbre mișcându-se, însă pricepu chiar de-a lungul tremurului care îl scutura că știa fără să privească și că un fel nou de-a cunoaște creștea în el. Limuzina lucioasă a dentistului, spălată și nouă precum jucăria unui copil, se izbise de tren, fiindcă ignorase semnalul. Parcă Max orbise, nu el, locomotiva îl luase în plin și-l strivise ca pe o cutie de bere. Acum el zăcea ca o grămadă de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
care împlinea patruzeci de ani. Toți veniseră în mașini somptuoase, pe care Omar nu le recunoștea, fiindcă nu le reparase vreodată. Pablo se strădui ca întâia comemorare să fie un banchet funerar, cu avalanșe de carne și vin, încât amintirea dentistului avea să se odihnească pe o saltea de rulou de vânat, de fileuri și de jambon crud-uscat. Stăteau toți împrejurul mesei, mai puțin pisica Eleonor, care dispăruse. Godun ajunsese parlamentar, Maradona - un angrosist al beneficiilor postume, doctorița - o proprietară de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
putea să însemne acum, când orbise? Poate că nu văzul era chiar rostul acestei lumi, nu Omar le spusese, când priveghease, lângă defunct, că sicriul cu toartele de argint, alese cu grijă de Maradona, adia miresme de scorțișoară? Că fața dentistului arăta netedă și atât de bine compusă la loc, ca a unui mire în așteptare? Că Godun părea suplu și tânăr, în doliu, iar Veterinara, încă frumoasă? Că mezelarul era un învingător, iar Artimon - cinstit ca o lacrimă? Omar era
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
viața. Femeia cu evantai nu-ți va mai aparține niciodată! Ni-cio-da-tă!" Cârnul, cu mâinile încătușate pe genunchi, cânta încetișor. ― În țara fluturilor albaștri / O broască și un vârcolac / S-au dat cu capul de-un copac / Era acolo și un dentist, un gândăcel micuț și trist / Voia să ajungă adventist... Își căuta rimele scrutând vârfurile negre ale copacilor, subțiri ca niște sulițe înfipte în cerul vinețiu. CAPITOLUL XI FEMEIA ÎNGER Mașina Miliției o lăsă pe Melania Lupu în fața casei. Bătrânica îi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
voi trece peste ele. Bătrânul ezită, apoi scoase cu o mișcare silită din buzunarul de la piept altă agendă. Cristescu o răsfoi distrat (conținea notații lapidare: 16 noiembrie, de plătit chirie, întreținere; 5 decembrie ― farmacie, zaharină gratis; 7 decembrie ― policlinică, 8 ― dentist etc. ) apoi o puse pe masă. Surîse: ― Cealaltă m-ar interesa. Avu impresia că bătrânul geme. I-o întinse cu mâna tremurândă. Maiorul nu-și ascunse surpriza. Era un fel de condică împărțită pe rubrici: "venituri", "cheltuieli", "buletinul sănătății", "vecinii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]